58 matches
-
întrecut decît de Oțel, iar ei doi erau cei mai buni dintre toți. Fuseseră colegi de cameră în anul care trecuse și acum se întorseseră în cabina lor ca să stea cu burta-n sus și să se lăfăie în neașteptata luxură a noilor efecte, ca să soarbă cafea decofeinizată, numită kafea și să fumeze țigările denicotinizate din rația reglementară, numite Denikcig de către producător și poreclite gîtuielnițe sau spărgătoare de plămîni. „Pasează-mi o gîtuielniță, Jax”, zise Oțel stînd tolănit cu mîinile sub
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
lui Frederic, care a murit dinaintea celei de-a noua umbre cu două fețe. Priorul nu era sigur că Înțelesese, dar, Înainte să poată spune ceva, celălalt reluă: - La nouă ani ai cunoscut prima iluminare, la optsprezece mușcătura hulpavă a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
femeia! șuieră el, scuturându-l de un braț. Celălalt rămânea nemișcat, ca și când ar fi fost surd. - Nu era o femeie... bâigui el. Făcu doi pași În față, ieșind la vedere. Acum fixa trupul cu niște ochi aprinși de o stranie luxură. - Urmează-mă! Îi porunci Dante, Împingându-l spre portal. Dar mai Întâi ajută-mă să recuperez ceva de preț. - Bani? gâfâi Cecco, reînsuflețit deodată. Comoara? Atunci, știi că există? exclamă. - Poate mai mult de atât. Cheia unei Împărății. Celălalt Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru a aminti și celălalt nume al său - a cărei frumusețe cauzează un război între îngeri, incluși și ei în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma oficianții anunță
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o frumusețe extraordinară; Arhonților-femele li se Înfățișează drept un tînăr gol și seducător. Augustin și discipolul său Evodiu cunoșteau o versiune conform căreia acest rol era Îndeplinit de cele douăsprezece Virtuți 63. În ambele cazuri rezultatul este același: Înclinațiile spre luxură ale Arhonților sînt potențate. Masculii, cuprinși de dorința de a o poseda fără Întîrziere pe Fecioara de Lumină, „urlă de poftă și pe trupurile uriașe li se prelinge sudoarea; este ploaia care cade pe pămînt În timpul furtunilor de vară”64
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
naștere animalelor. „Aceasta este, se spune, originea a toată carnea care se mișcă pe pămînt, În apă și În aer” (hinc est dicunt originem carnium omnium, quae moventur in terra, in aqua, in aere)68. Întrucît au gustat din Păcatul luxurii conținute În arbori, avortonii se preschimbă În monștri Asreshtars, o clasă de demoni feminini neidentificați 69. În această secvență apare Regele Întunericului și atrage toată fauna infernală Într-un complot al cărui țel este crearea omului, purcezîndu-se la aceasta În urma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de al doilea modelează lumea, pornind de la un material preexistent. Lumea aceasta este făcută - creată - de către Tatăl Diavolului (Diavolul este Lucifer Însuși). Bunul Dumnezeu cîrmuiește un univers paralel, invizibil și incoruptibil. Și În lumea paralelă a lui Dumnezeu există căsătorie, luxură și adulter: bărbații acelei lumi au luat În căsătorie pe fiicele Diavolului, zămislind astfel neamul Giganților. Toate acestea sînt opera Diavolului, care este mai puternic decît creaturile lui Dumnezeu, și se petrec fără voia sau Îngăduința lui Dumnezeu. Un Compendium
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-au rămas cu referire la această chestiune ne îndeamnă la cea mai mare prudență. Rămâne o certitudine: hedonismul cirenaicului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Este o stare de spirit, aceea a unei juisări la timpul prezent. Este de asemenea indiciul unui raport cu lumea și cu ceilalți mai puțin monovalent, mai complex. Este important, de aceea, să amintim că termenul însuși trimite desigur la luxură, cu caracterul său desfrânat și imoral, dar și, ceea ce se uită prea des, la luxație, adică ceea ce nu este sau nu mai este funcțional. "Ca adjectiv, luxus exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum regele Babilonic În plină petrecere și luxură totală a citit, speriat, pe peretele din față, cele trei cuvinte: Manel, tekel, fares Înscrise de o mînă nevăzută și ultimă. S-a socotit, s-a cântărit, s-a adunat totul, dar... ce?!... Și cum? Și cine?!... Întrebarea ultimă ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fine, întreaga tagmă a jefuitorilor ce exploatează în mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul lumii rurale și
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
atinge zonele de interes ale micro-biografiei (Alexandru Bogdan-Pitești, invertitul dandy și colecționar tronează elegant pe câteva pagini). O simplă mostră portretistică a acestuia din urmă e oricând citabilă: "Figură de boier cabotin și cinic, libertin și prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
neracordați la marile sisteme nervoase centrale distruse, de vene și artere golite, dezumflate de fluxul lichidului devenit acum murdar, mucilaginos, cleios... să alunec în fleașca întinsă vîscos pe podele, să cad ca un om beat, voma mea să se adauge luxurii imunde a gunoaielor înflorite în jur... Pe scurt: ca dînsul să supraviețuiască, să mai fie îngrijit, să mai fie bibilit de o familie ce-l luaseră (ca și pe mine, ca probă martor!) în custodie... ca să mai aibă parte de
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
sau, folosind terminologia utilizată de Liz Constable, Dennis Denisoff și Matthew Potolsky [în Perennial Decay: On the Aesthetics and Politics of Decadence, 1999], a perennial decay ”. Cu un întreg cortegiu de excese, rarități comportamentale, simbioze insolite seducție-cruzime, artificiozități pe fondul luxurii programatice generate de complexe neexorcizabile altfel, decadența își poate constitui un veritabil mit al ei (apud Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității), căci povestea poate începe cu Hesiod (în Munci și zile, cele patru stadii ale umanității celebrează un psihism
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
concilierea trecutului cu prezentul are drept consecință nu numai acomodarea variilor direcții estetice sau tehnologii componistice din istoria și geografia muzicii, ci și instaurarea unui sindrom al îndestulării, ce poate lesne duce la o nevroză a opulenței. De la luxuriantă la luxura nu e decât un mărunt pas, ce poate fi săvârșit chiar și pe nesimțite. înseamnă desfrâu, iar desfrâul - vorba lui Neagoe Basarab - "în bucatele cele multe se ațâță", așa cum "cu lemnele cele multe se face foc mare". Se spune ca
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
încât drumul poate fi și descifrat și ca unul dinspre depravare spre iubire, de la lună spre soare. După cum Salomea renaște într-o ipostază ideală, ziua în amiaza mare, pe Acropole, tot astfel, Grecia ar trebui să renască din provincialism și luxură (gloata care acoperea locul cu mizeria ei - p. 39; într-o mănăstire niciun chip frumos, doar efigii de bețivi, de inși sălbatici; peste tot, până-n noapte, cheflii zgomotoși, kilometri de cozi la bordeluri), din precaritatea instalată în toate domeniile vieții
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
după un ceremonial relativ normal este apoi batjocorit de cei patru cavaleri sadieni ai apocalipsului. În cadrul cercului sîngelui, trei dintre seniori, deghizați în femei, se căsătoresc cu trei din locotenenții bine înzestrați, iar ceremonialul dobîndește o notă terifiant-suprarealistă, amestec de luxură orientală cu commedia dell arte. Aceste rituri au un numitor comun, caracterul lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Asia." De la războiul Troiei până la cuceririle lui Alexandru cel Mare și ale diadochilor săi, Europa a încercat mereu să impună Asiei un model rațional de asumare a realității, o atitudine activă față de mediu. Nu fără primejdia contaminării cu fastul și luxura asiate, cu universul fantasmatic al spiritualității uriașului continent din Est. Cum s-a întâmplat în lumea elenistică și, apoi, în lumea romană. Roma a fost, după Gheorghe Ceaușescu, al doilea "stâlp" al constituirii Europei. Prin spiritul lor organizatoric, prin dreptul
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
Potrivit autorului, există trei poncife care au acoperit universul elin cu patina unei mediocre înțelegeri istorice. Primul stă în idealizarea Greciei sub forma unui tărîm diafan în care cetăți precum Olynthos, Teba, Sparta sau Atena reprezentau lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la scara întregii agore, cu cetățeni rafinați în alegerea deliciilor, frămîntați doar de inițieri secrete și de controverse dialectice. În realitate, grosul grecilor trăiau într-o austeritate frizînd mizeria: străzi insalubre, case dărăpănate, igienă precară (nu se
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
să prevină insectele și șerpii, ca să nu îi calce în picioare) și să îi lege de un alt mădular... N-aș exagera importanța acestui text și în nici un caz nu aș avansa ideea unui Brătescu-Voinești „secret”, imoral și stăpânit de luxură, doar pe baza lui, mai ales că, în intenția sa, textul trebuia publicat doar după moarte. Însă este clar că putem vorbi din nou despre luciditatea conștiinței critice a autorului, care și-a construit profilul literar printr-un proces de
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
adevărul, care comportă în plan moral și social anumite limite ("Adevărurile mărturiseau cel mai adesea, o carență de educație"); despre civilizația contemporană ("Epoca modernă, liberalizarea moravurilor, revoluția sexuală, egalitatea femeii cu porcii de bărbați, pornografia lăbărțată pe Internet (...) paradele homosexualilor, luxura, apusul civilizației occidentale") care civilizație se mai caracterizează și prin fariseim ("fariseismul fin drapează grosolănia moravurilor") și "mormanele de falsitate" pe care le ascunde o așa-zisă delicatețe; despre ideologii ("Oare de ce ideologiile politice se sclerozează, se osifică, se compromit
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
împotrivire (ba chiar păruse că agreează, că-și dorise rolul acesta!...), ea îi venise în întâmpinare vârstnicului său partener de viață, căutase să se confunde cu modelul din mintea lui, se lăsase dusă de valul de confort-bunăstare-plăcere-splendoare-fast, se scufundase în luxură abandonându-se, cum tot abandonându-se se scufundase, în acel sfârșit de iunie, în apa de o limpezime înmărmuritoare a Mediteranei, când Adam o dusese prima oară la vila lui de la Antibes. Iar intelectul ei, cu el ce s-a
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
menstră Sînteți deopotrivă, sub cerul de azur Greu putrezind la margini ce-ating buba terestră! Vai! în călduri de streche, goniți împuținați De fierea împroșcată prin grosul vostru maț Și scărpinați, chelbi, jegul de aspre bălării, Cinstind iasmele grele ale luxurii vii...
Versuri cu năduf… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6969_a_8294]