125 matches
-
lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a tradiționaliștilor noștri interbelici (Pillat, Fundoianu, Voiculescu etc.), prin care transpar modelele franceze: Francis Jammes, Albert Semain, chiar Verlaine
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
bejenie spre plajele bulgărești a poporului dac - de frica "birurilor" și... despre pustietatea de pe Litoralul românesc, spun gurile rele. În aceste vremuri, dintr-un reportaj-știre tv aflăm că, la Sinaia, la "foc potolit și vânăt", domnul Dan Voiculescu, fierbe o mărgică într-o conservă faustiană pentru a obține aurul unei hotărâri drepte și cu frică de Dumnezeul încarnat în CNSAS. Mare caniculă! Pe Antena 3, dintr-un amplu reportaj tv, aflăm că domnul Mircea Geoană, în fruntea unei armate sub acoperire
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de Turnul Colții, făcându-se din ce în ce mai mic, o mărgică pierdută printre norii albi ai iernii. Curând, Nane își dădu seama că mulți dintre clienții peruchierului nu dispăruseră. Ei se amestecaseră în lumea Bucureștiului, cu noile lor fețe, cuprinse de o bucurie temperată și calmă, care îi făcea să se
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Blănculescu a fost avansat și pus mai mare peste Agenția Națională de Control. Aici, d-sa a început să se laude cu ceea ce vrea să facă, emițînd periodic un soi de cotcodăceli triumfătoare, de găină care tocmai a ouat o mărgică. Dar cum la noi contează mai mult ambalajul decît produsul, triumfurile oralității dlui Blănculescu au fost luate drept victorii ale Agenției pe care o conduce. În ultima parte a carierei sale de ministru, Mircea Beuran se lăuda că a făcut
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
storc. N-am timp de dumicat. înghit iute. înghit tot. Chiar dacă sunt pîndit de indigestie. De care, mai întotdeauna, nu scap. Sunt însă, extrem de puține, e-adevărat, și cărți pe care le degust ca pe caviar, sfărîmîndu-le cu dinții fiecare mărgică, desfătîndu-mă cu zeama lor rafinată, primenitoare. De data aceasta înghit greu. îmbucătură cu îmbucătură. Parcă îmi pare rău că, încet, încet, se termină. Radicalizare și guerrilla de Dan Dediu este o astfel de carte. De la Reflecții despre muzică a lui
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Dintre toți, cel mai drag mi-era Spilka. Când fusese mic și l-au scopit, au dat de o singură biluță în boașe: Asta e, atâta scoatem!" Numai că, odată cu trecerea anilor, lui Spilka i-a coborât și-a doua mărgică. Abia atunci a devenit rusnacul credincios de-a binelea, mulțumind lui Dumnezeu pentru minunea făcută. Bătea cu trăsura caldarâmul străzilor, cunoscând îndeaproape clientela de zi și de noapte a Bucureștiului, știind să se dea jos de pe capră când trebuie, să
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
muzeu alt vlad luptase în altă viață la termopile cam asta e tot ce bine pe malul cibinului într-o noapte de mai nimeni nu te întreabă cîți ani ai lehamitea și buzunarul dimineața la cinci orașul sărea ca o mărgică albastră din gîtlejul cocoșului toată noaptea înotase în sucuri acre și dulci și-acum pleca împreună cu betoniera în autobuzul 503 la casa scînteii bună dimineața primăvară! și ei prietenii cu șepci cu pulovăre cu saxofoane călăreau acum pe fete murdare
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
poveștii din ziua precedentă. Și el a început s-o depene. Când povestea, se metamorfoza. Căpăta o forță extraordinară și chipul său strălucea ca și cum i se aprinsese undeva în cap un mic candelabru. De data aceasta, istorioara sau „a doua mărgică“, așa cum o numea el, s-a dovedit și mai captivantă decât prima, apărea și el însuși în narațiune, acum. În vreme ce îmi turna în urechi propozițiile lui meșteșugit potrivite, parcă eram un câmp peste care cade ploaia mult așteptată, ce face
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
decât propria-mi viață. Tot în ziua aceea s-a mai petrecut ceva important și anume: ceea ce fusese doar un gând difuz, nedefinit, mi s-a conturat cu claritate în cap. Mi-am spus: Cu fiecare zi, cu fiecare nouă mărgică prinsă pe firul de ață, profesorul arată tot mai rău. Am plecat de la el obsedat să verific neapărat, în zilele următoare, dacă presupunerea care-mi încolțise în minte se adeverea. Noaptea aceea m-am perpelit, până-n zori. Abia așteptam să
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
-i tremure, iar trupul său, atât de în putere când îl cunoscusem, acum era o epavă umblătoare. Iar, eu, neisprăvitul, eu, ezitantul, eu, cel doldora de slăbiciuni, de defecte, eu, culmea, cu fiecare nouă frântură de poveste, cu fiecare nouă mărgică, deveneam tot mai sigur pe mine, tot mai bine fixat în mine însumi și în lume. Astfel s-au scurs zilele: prima, a doua, a treia, toate, până la capăt. Povestea a trecut de la el la mine. El a sărăcit, eu
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
familiei Buendía era (în)scrisă într-un pergament, povestea romanului Apă neagră se află încapsulată într-o fotografie. Uvertura - scena unei inspecții a unui președinte de la Direcția Culturală în satul Crăsani din județul Ialomița, în anul 1990 - livrează concentratul ficțional, mărgica magică în care se ascunde o întreagă lume: fotografia de la o nuntă din interbelic, a cărei sepia devine cerneala scrierii unei istorii așezate în tipare biblice. Perioada totalitarismului este intitulată, sugestiv, Exodul, iar după apa neagră a unui potop pedepsitor
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
În Caragialia (fie, Țara Miticilor!) apar multe idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bărzăunului care se băga unde nu-i fierbea oala? Nu mi-o plăcut, Dumitre... Nu mi-o plăcut deloc chiar. Nu puteai și tu să începi cu o vorbă bună acolo? Ca oamenii? Că mi-o umblat o măsea ca mărgica vreo lună încheiată. Ba mie mi-o plăcut, Pâcule! Întâi că ți-ai băgat mințile în cap și apoi că am rămas prieteni...Și unde mai pui că am rămas uniți ca o familie. Costache și Măriuța sunt ca neamurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și Va tras de mână de bunică-sa, care se grăbea să prindă „Bucureștiul”. Liniștită și mulțumită că au găsit locuri la geam Întrebă: Ei, ce mai face juvaeru’ bunicii? De ce te uitai peste tot și-ți mergea capu’ ca mărgica? Ce vedeai? Atâția oameni! Nici Cățălești și nici satul cu bunic nu are atâția oameni! Din ce sat erau? Păi cum să-ți spun eu ție, erau din toată lumea!, răspunse bunica bucuroasă că a găsit o formulă acceptabilă. Bunică, da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
celovecii - mi-am permis eu să apreciez situația. „O luăm la picior, da’ nu toți la grămadă. Eu cu Păpădie Înainte și tu, Petrică, cu aista... cum Îi spune?” „Cu Undiță”... „La zece pași În urma noastră. Ochii să umble ca mărgica și Înainte și Înapoi. Nu slăbiți automatele din mână! S-a Înțeles? La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eu scriu cărți. Sunt contabilii mei (care trebuie să declare, n.r.). (...) Eu sunt demnitar european, m-au votat o jumătate de milion de oameni, să nu mă confunde ăștia, că eu nu tai chitanțe și să mă duc repede cu mărgica în plisc, la cine? La Macovei și Georgescu. Cine sunt ăștia domne? Lolek și Bolek, Tom și Jerry ăștia domnule", a conchis el. Eurodeputatul C.V.Tudor nu a menționat în declarațiile depuse la PE venituri din drepturi de autor în
ANI îl acuză pe Vadim de evaziune şi fals în declaraţii. În replică, acesta spune că dă în judecată ANI şi că va juca pe mormântul politic al infractorilor lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/48637_a_49962]
-
le face, fără planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o proză cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și nu-i a luminii, pune Andrei Oișteanu în descrierea unui bestiariu de fiare împietrite. Fierătanii care deodată se mișcă singure, deși n-au viață de la Dumnezeu, aducînd necaz pe
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
un anunț al doamnei ministru: Oau, îmi zic. Cu tristețe, desigur. Și intru pe link-ul dat de doamna ministru, cu speranța că poate am înțeles greșit. Țeapă, n-am înțeles greșit: Bun, deci doamna ministru a mai ouat o mărgică... Dar care-or fi atracțiile alea turistice minunate ale Bucureștiului-oraș civilizat european? Casa Poporului, Arcul de Triumf, Muzeul Satului, Muzeul Țăranului (mă rog, pentru astea tre’ să te dai jos din autobuz)... și mai ce? Cartierul Ferentari? Rahova? Palatul Becali
Autobuze turistice pentru Bucureşti. Uraaaa! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19305_a_20630]
-
II la un festival internațional de goblenuri, la un campionat intergalactic de aruncat cu roșii scofâlcite de la balcon sau la o competiție mondială de sărituri cu porcul peste ronduri de panseluțe. Pe scurt, după ce ar fi ouat și România o mărgică într-un domeniu oarecare. Vă dați seama ce aiurea ar fi fost? Veneau premianții acasă, bucuroși și pregătiți să li se acorde multă atenție, și peste ce dădeau? Agitație, balamuc, Geoană țopăind c-o să mai fie un pic președinte, scandal
Cum să demisionezi după ce ai câştigat Eurovisionul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19469_a_20794]
-
a genera” (Luca Pițu, Naveta esențială, editura Moldova, Iași, 1991, p. 164. Tot aici se fac și alte trimiteri interesante la androgin ). Cocoșul zămislește simbolic păsări, cirezi de vite și o movilă de galbeni, pe cînd găina - un fleac de mărgică, pe care o înghițise pe drum. Găina, ce simbolizează pe babă, este omorîtă în bătaie, baba ajungînd o comică găinăreasă, iar cocoșul trăiește în bogăție ca “un irod din cei frumoși”: nefertilitate plină de batjocură, fertilitate îmbelșugată, urîțenie-frumusețe, viață-moarte. În
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Ei, ce spuneți acum? V-am convins că am de ce să mă bucur de vacanța la
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
și-a chemat frățiorii în chilia lui și le-a spus: „Fraților, e bine să începem să facem câte ceva, căci până acum, n-am făcut mai nimic”. Exemplară probă de smerenie, într-o lume în care, dacă cineva ouă o mărgică, cotcodăcește de parcă ar fi făcut un ou de aur. În schimb, trimiterea la lumea înțesată de Irozi și Irodiade, de Salomei despuiate de tot, în care viciul, incestul, prostia și trufia biruie aproape întotdeauna, Melania Cuc spune cu simplitate: „Eu
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! (Din volumul "Captiv pe tărâmul copilăriei") Îți amintești? Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
stă la cap când mori, Un fir de fericire e unora sortit Iar altii-ntreaga viață au fir de descâlcit. Să lupți tu cu destinul e-o mare provocare El e mărgea de sticlă ce strălucește-n soare Și precum mărgica își schimbă des culoarea Ce drumul tău croiește e numai întâmplarea Referință Bibliografica: Mărgele de sticlă / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate
MĂRGELE DE STICLĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355947_a_357276]
-
am pățit nimic, deși meteoriții tot cad într-una, în fiecare noapte... - Tată, vreau și eu o stea de pe cer... măcar una... să mă joc cu ea!... - Măi, copile... tu nu prea știi ce vrei! O stea nu-i o mărgică, nu-i un licurici să te joci cu ea... Orice stea e un foc mare, cât Pământul, sau cât Soarele... și de-aia-s așa de mici că-s foarte departe. Chiar și cea mai mică dintre ele e mai
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]