259 matches
-
Dragoș Bucurenci Noaptea la semafor. O doamnă îmbrăcată decent mă roagă să cobor geamul: “Îmi dați și mie niște bani, vă rog?”. Nu falseaza vreun scâncet, nu repeta, doar mă privește în ochi. “O secundă”, zic, si întind mașinal mâna după geantă, ca și cum mi-ar fi cerut un foc sau un numar de telefon. Îi dau banii. “Va multumesc din suflet. Și vă rog să mă iertați că v-am deranjat.” “Nu face nimic”, răspund tot mașinal, robotizat de
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
si întind mașinal mâna după geantă, ca și cum mi-ar fi cerut un foc sau un numar de telefon. Îi dau banii. “Va multumesc din suflet. Și vă rog să mă iertați că v-am deranjat.” “Nu face nimic”, răspund tot mașinal, robotizat de apariția neverosimila. M-am gândit cum ar fi să mă bucur de apariția cerșetorilor civilizați, să jubilez adică în fața suferinței care a învățat să se poarte... Mi s-a pus un nod în gât și mi s-a
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
Constantin Țoiu Nici o altă formă de artă, după ce văzusem primitivii Oceaniei din Pacific, nu mai rezista... Mergând mașinal în sens invers, intram acum, în răspăr, în sfera europeană a picturii și sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiștii japonezi cu blițuri, trecui nepăsător, mirat că i se acordă atâta atenție... Astfel încât, ieșind
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
frumoasă lume cea mai frumoasă" - Nenumărata iarbă), un regret domol ("Cu privirea-n oglindă/ viața e o dragoste regretată" - Mater Enciclopedia), în raza cărora orașul i se înfățișează precum "un miriapod de singurătăți" (Vară de fosfor), producînd o lozinca oarecum mașinala, fără suficientă acoperire energetică: "Să facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții din zi" (Boema sacra). În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
dat seama că, de bine de rău, vorbeam limba țării, mi-a răspuns, deodată foarte serioasă, derutată, aproape alarmată: "Domnule dragă, dumneavoastră n-ar trebui să fiți aici". Cu mare greutate am încercat să-i explic atunci (în vreme ce ea încerca mașinal să-mi facă injecția) că de fapt nu declinul meu fizic mă făcuse să caut tratamentul doctorului Gefilte Fish, ci mai mult dorința de a preveni pe viitor acest declin, ca să mă mențin în bună stare pe măsură ce trec anii. Sora
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Franța, unde avea să stea aproape zece luni. Joachim Maura nu călătorise atunci la clasa întîi, ci la clasa a treia. Venise oare singur pînă la docuri? Nu fusese condus, și el, pînă pe chei de două persoane? Maigret căuta mașinal acele persoane, se gîndea la clarinetist și la Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de chei. Apoi... Apoi plecau amîndoi... Oare Joseph o prinsese de braț
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
și la Jessie, care probabil așteptaseră și ei, ca și dînsul, cu capul în sus, să vadă zidul mișcător al navei desprinzîndu-se de chei. Apoi... Apoi plecau amîndoi... Oare Joseph o prinsese de braț pe Jessie? Sau Jessie se agățase mașinal de brațul lui Joseph?... Fata plîngea? Oare el spunea: Se va întoarce curînd"? În orice caz, rămăseseră singuri la New York, în timp ce Joachim, în picioare pe punte, privea America. Aceasta devenea din ce în ce mai mică și se pierdea apoi în ceața serii. Și
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pomenise numele. Și nici Parson nu spusese că vorbea franceza. Poate că nu avea nici o importanță. Maigret trecu peste asta. Și totuși, acest detaliu se integra de la sine în ansamblul preocupărilor sale inconștiente. Cînd ajunse în Times Square, se uită mașinal spre Times Square Building, care îi acoperea orizontul. Asta îi aminti că birourile lui Little John se aflau în acel zgîrie-nori. Intră. Nu căuta nimic anume. Dar nu cunoștea decît cadrul intim de la hotelul Saint-Régis, al lui Little John cel
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
mărturii dezlînate despre amorurile numeroase, grosolane și lubrice, ale doamnei Lenny Pipersberg. Povestiri despre zeama călîie, leșioasă, viață-moarte, a traiului conjugal cu Zitta Gloria Sinidis, despre enivrez-vous, dar nu cu poezie ori cu vin, ci cu orduri, într-un ritual mașinal al dragostei pe gunoaie, despre miasmele cărnii care țin loc de suflet. O ispășire tîrzie și violentă, "pentru sufletele copiilor ce-am fost amîndoi, eu și Ada", pentru viețile maculate definitiv de metastazele unei tumori ciudate, semn de moarte, dar
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
Dragoș Bucurenci Bulă vine la farmacie și întreabă: “Nu vă supărați, ce-aveți pentru paranoia?” “Toată stima, tovarășe”, răspunde mașinal farmacista. Această amintire hâtră din anii ’80 rezumă, cred eu, povestea spusă de filmul lui Andrei Ujică, o autopsie veselă a tumorii care a cuprins România sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. Miza filmului a fost să spună această poveste folosind
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
mustăciosul voios. --Adică, tunul, râse Mototolea. --Hai, că te-ai prins, râse și țiganul. Amândoi râseră cu poftă. Între timp, mașinile din față mai înaintaseră. Doar un taxi mai era în fața lui Mototolea, iar colegul din spate îl claxona nervos. Mașinal, înaintă și Mototolea. Acum trebuia să-i vină rândul la clienți, când țiganul îl trezi din reverie: lasă-i, domnule, de clienți și hai să punem la punct tunul! Mototolea ezita. După trei ore de așteptare să piardă un eventual
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
să încerci din nou, să mă târăști în cursa fără sfârșit, după tine. - Hai, vino! Nu te opri, că ne ajung! - Oprește-te și repetă odată cu mine rugăciunea! Acum! M-ai privit neânțelegând la început și ai început să repeți mașinal, odată cu mine ,,Tatăl nostru”. Unica preocupare a tuturor era fuga, fuga din fața norului acela de lăcuste devoratoare de idealuri și valori ale societății Regatului Unit al Spiritelor Libere. Demonii sinucigași continuă să ne învăluie într- o pâclă confuză, paralizantă rațiunile și
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
un scaun, tremurând. Cred că un minut sau două am stat așa, pe când el mi-a întors spatele și s-a dus la casetofon, deschizându-l. Cânta un vals de Strauss și el fluiera melodia, mimând că dansează, cu spatele la mine. Mașinal, am ieșit pe hol, am îmbrăcat haina și am plecat. Deși auzise că plec, nici măcar nu s-a întors. (Plânge cu sughițuri). Când coboram scările, simțeam că mă îndrept spre infern. Destinul mă lovise cu măciuca în moalele capului. În fața
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
măiastra caracteristică a lui Numa Roumestan de Daudet? "Eu cînd nu vorbesc, nu gîndesc", zice el cu multă naivitate și-i adevărat. Cuvîntul nu era la el provocat de gîndire, ci dimpotrivă o preceda, o trezea în mod cu totul mașinal, prin sunetul ce producea. El însuși se mira... Vorbind, el descoperea în sine o sensibilitate ce nu o cunoștea în sufletul său, el se emoționa de vibrațiunile vocii proprii, de anumite intonațiuni, care parcă îi mișcau inima, îi umpleau ochii
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
fu scoasă din casă. -S-a făcut vreme bună, nu i-a părut rău că a murit... murmură Lucica, în timp ce lega poarta cu o sârmă. Acasă nu rămase nimeni, așa hotărâse Gheorghe, de la cimitir direct în oraș, la praznic... Își făcu mașinal cruce, mai privi o dată spre casă, oftă și plecă să-și ajungă copiii. La praznic merseră și autoritățile locale, primarul și secretarul primăriei, care apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vocea ei. Speriată. Ciufulit trezită din somn. Poate nu singură. Poate... — Hei. Sunt la Alex. Aș vrea să vii până aici. Ea nu știe unde stă Alex. Îl întreabă multe lucruri, din care David nu reține nimic. Niiiiiiii-mic. Dictează adresa mașinal și închide telefonul. Îi aude o jumătate de respirație înainte de ton, nu și întrebarea. David ar zâmbi într-un acces de mulțumire pe care și-o intuiește sadică, dacă și-ar aduce aminte cum. David nu zâmbește. Afară plouă cumplit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
stai Avito?... Ce stai?... îți moare știința..." Dar nu râdeți dacă zic ceva... Eu nu râd când e vorba de ceva serios, și noi, Marina, tratăm acum lucrul cel mai serios din lume. Adevărat, adaugă Marina cu profundă convingere și mașinal, cu convingerea unei mașini. Atât de adevărat este. Este vorba, Marina, nu de a decide soarta noastră, ci soarta generațiilor viitoare din întâmplare... Se expune Materia atât de gravă, că la deschiderea ochilor face să se clatine Forma. Norocul generaților
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tonul... Am fugit la bunici și le-am spus, iar ei au râs, au zis că inventez, dar până la urmă au venit cu mine la râu... Iar pasărea nu mai era acolo! Pierită, fata se strânsese în ea, mângâindu-și mașinal genunchii. Ești stăpânul cuvintelor, nu doar al meu, a șoptit. — Nu m-au crezut că luasem în brațe un pui de barză... Au râs de mine, ba s-au și supărat că i-am deran jat duminica să vină până la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
celor doi falși ziariști marocani veniți special din Belgia ca să-l păcălească întru neființă; iar ea îți arată că de fapt așteaptă pe altcineva. Atunci de ce s-o mai fi uitat la inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am primit de la un șeic din Daghestan, odată cu splendidul burnuz ce-mi ține loc de halat în casă, și țin la el. E de la omul care m-a învățat să pronunț consoane laterale. Și, în vreme ce ea mi-l înapoiază la fel de mașinal cum îl luase, îi privesc masculul în ochi și-i spun calm: E vorba de consoanele alea transcrise tl și dl, care se pronunță într-un singur sunet, așa. Și îi arăt, pronunțând sonor într-o parte a gurii, cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a te convinge că dincolo e cineva, sînt toate conținute în trei litere pe-un ton mai ridicat. Cu Alo! începe și volumul lui Foarță, păstrîndu-și însă, ca pe-un as în mînecă, écart-ul. Posibilitatea de-a ieși din codurile mașinale ale epocii de după telefon, acostînd la țărmul mărilor romantice: "o mică șuetă nu fără, adesea, un vechi fîșîit/ și la fel de simpatică,-n rest, ca și aceea cu dl.// sau dna. robot, care, fermi ca o riglă/ de calcul, te anchetează
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
să nu tulbure liniștea compartimentului "rezervat" unui somn confortabil, la "orizontală", pînă la a lua masa, răspândind odori insuportabile, și a-ți face apoi siesta, eventual în șosete, orice se poate întîmpla. Jocul de-a închisul și deschisul ferestrei, repetat mașinal, e o scenetă de teatru absurd pe care îți trebuie umor, totuși, ca s-o guști fără enervare. Singura cale de-a scăpa e ironia, destul de groasă, după situație: " - Să deschidem fereastra. Aici e un aer insuportabil. Mă sufoc, spunea
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
și orbul lumina. Nu mă voi înveli. Închideți lumina repede, încuiați ușa, suntem la parter, am putea fi văzuți. Și... veniți lângă mine... Doctorul speriat, luat prin surprindere, se află în momentul acela ca sub o stare de hipnoză. Execută mașinal, fără să înțeleagă de ce, toate poruncile Simonei. Stinse în grabă lumina și trase cheia. Zăbovi un timp, gata de a găsi un moment prielnic să iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își pusese cu ani în urmă, în gând. Simțea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]