1,226 matches
-
ne amenințăm pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm între noi șepcile [...] cine să te creadă// chiar dacă asta-i singura limbă pe care o știi cât de cât și pronunți clar pervazul ferestrei motoreta florinei manșetele brodate pe care le porți într-o poză în clasa a doua lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe brusc masa camerele obscure
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
familiale scoase de sub dărîmături, fiica Veronicăi Porumbacu și a lui Milo Petroveanu a descoperit cu stupoare că, în vreme ce din părinții ei, ca și din Bacovsky și Clara, care se aflau în vizită, n-a rămas nimic, nici măcar, vorba ei, o manșetă de cămașă, farfuriile și paharele din dulap erau intacte. Și ce i-o fi condus lui Ivasiuc pașii pe trotuarul din fața blocului Scala? Acolo era o stație de troleibuz de care n-avea nevoie (nici nu prea mergea el în
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]
-
arată Tîrgu Frumos, aici forfota din pestrița piață e de-acum la parametri maximi, urmează Tîrgu Neamț și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana „cea repede curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
pe dinlăuntru: să te îmbrățișeze? printre mesteceni plânge o chitară rece în plin dejun pe iarbă printre costume de călărie mașini decapotabile și rochii de voal aportul unui câine loial de vânătoare: un braț de om. au desprins de pe ciozvârtă manșeta cămășii pe urmă ceasul care continua să măsoare ireversibilul i-au luat amprentele și astfel au ajuns la cel care-ntr-un fel atât de neobișnuit ajunsese la ei. cu paharul în cealaltă mână pentru a nu bate la ochi
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
se organizau concursuri, se dădeau premii de către jurii conduse de președinți de notorietate de care nu auzise nimeni, dar bărboși, netunși, cu geci slinoase, blugi decolorați în genunchi și în fund, cu o grămadă de fermoare și flenduriți în zona manșetelor... semiratatul i-a liniștit pe-ai casei: " Gata cu costumul și cravata! Așa arată generațiile de scriitori postdecembriști..." Membrii juriilor, pe jumătate adormiți, unii chiar năuciți de tăria țuicilor din seara precedentă, se întruneau și, cu mare importanță, acordau premii
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
Mircea Mihăieș Urât lucru să ataci pe la spate, după ce ai fost învins, pe cel care te-a doborât în luptă dreaptă! Efectul e jalnic, iar imaginea deplorabilă: pari un cățel neputincios care-și înfige colții în manșeta trecătorilor. Cam așa arată Adrian Năstase, omul scos pe tușă de Traian Băsescu. Fostul campion epistolar al României a renunțat, pe moment, la moda scrisorilor, pentru a încerca să-și refacă imaginea prin conferințe de presă. După ce a compromis ideea
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
când, soției lui hazlii ce se joacă mereu cu o buclă rebelă și se uită la noi cruciș - vezi și tu, că nu mai am de ce să trăiesc... uită-te și tu, - și îi arată un ziar pe a cărui manșetă scrie cu litere de o șchioapă... Să luptăm pentru triumful socialismului biruitor, - și ne făcuse semn cu ochiul, în derâdere. Miron avea față de activiștii superiori ai vremii un dispreț șugubăț. Ne înveselea pe toți imitându-l cu poticneli, cu gramatica
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
până ce le arunca la gunoi. Fileul se încurcase ca naiba cu un șirag de perle false. Trase sertarul mai mult și observă în fund un mic obiect care sclipea sub lumina lămpii cu picior. Ce putea fi? Un buton de manșetă. Un buton de manșetă în formă de inimă, din dublé ieftin căci se curățase pe margini încât inimioara părea înrămată în negru, culoarea tinichelei oxidate. Cum dracu' se rătăcise butonul ăsta aici, cum de nu-l aruncase încă de-atunci
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
gunoi. Fileul se încurcase ca naiba cu un șirag de perle false. Trase sertarul mai mult și observă în fund un mic obiect care sclipea sub lumina lămpii cu picior. Ce putea fi? Un buton de manșetă. Un buton de manșetă în formă de inimă, din dublé ieftin căci se curățase pe margini încât inimioara părea înrămată în negru, culoarea tinichelei oxidate. Cum dracu' se rătăcise butonul ăsta aici, cum de nu-l aruncase încă de-atunci, după ultima înfățișare!? Când
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
părea înrămată în negru, culoarea tinichelei oxidate. Cum dracu' se rătăcise butonul ăsta aici, cum de nu-l aruncase încă de-atunci, după ultima înfățișare!? Când îl cunoscuse purta butoanele astea de prost gust, că-i plăceau cămășile albe cu manșete duble. "Cadou de la mama când am împlinit 25 de ani." - îi spusese. De la mă-sa... Aiurea! Altădată a înjurat-o că nu-l iubise deloc, că n-are nimic de pe urma ei... Când mințea? Cine știe ce amantă, ce fufă de prost gust
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii la 3 manglitorii la coadă îți povestesc de holocaust jucînd șotron călărind o rață de lemn învîrtind cheia în butoniera unei manșete ascultă: un balerin blond căra un bolovan de la dreapta la stînga un balerin brunet căra un bolovan de la stînga la dreapta între răsărit și apus trei minute pauză poziție de drepți în groapa de ciment alături ochi închiși degete sternul
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
tren trecînd, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri, și-un aer limpede, rece, străpuns subțire de mirosul fructelor putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
istoria sportului românesc. Valoarea nominală a blocului format din trei timbre este de 21 000 de lei pentru fiecare dintre acestea, iar tirajul blocului este de 15 000 de exemplare. „Romfilatelia“ a emis și 500 de plicuri „prima zi”. Pe manșeta blocului sunt ilustrate sigla evenimentului și sediul actual al Comitetului Olimpic Român. Plicul „prima zi“ reproduce desenul medaliei realizate cu ocazia acestei aniversări; medalia este încadrată într-un portic antic. V. Corduneanu Premiul european IST 2004 l Inovații în materie
Agenda2004-14-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282263_a_283592]
-
a devenit prin forță lucrurilor, socialist (însă utopic). L-am întîlnit, într-o zi, pe strada. Ce curios, seamănă cu strămoșul sau de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, si gulerul, cravată, ciorapii, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii. Oricare i-ar fi avatarurile, personajul a rămas același. Este unic, fenomenal, absolut în frivolitate, si frivol în absolut. Dar, iată-l venind. Ssst! Priviți-l! Calea publică se îngustează, se face mică, o
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
Mă trădase, pe ascuns. Gata, mi-am zis, ai terminat-o cu ei! O sa ma rugați! Plec de-acasă și fug în armată roșie. Am închis ochiul și m-am culcat. A doua zi, cînd am intrat dincolo, călcînd peste manșetele pijamalei, care-mi alunecă pe curit, am fost surprins să-i văd că s-au împăcat. Erau blînzi și luminoși, dar nu mă puteau duce. Neliniștea aceea, care-i pălea fugar, o vedeam. Mirosea fin a pîine prăjită, ridicaseră storurile
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
a fost o datorie de plătit eliberatorului care uitase să- și mai ia trupele de pe teritoriul nostru. Obligația revenea autorităților, presei, propagandei, dar și maselor populare, în cadrul manifestărilor publice dirijate, tot mai frecvente. Limbajul, multiplicat pe afișe și pancarte, pe manșetele ziarelor, se rostea cu o emfază stridentă (având parcă scopul de a speria, nu de a convinge), voind să sugereze entuziasmul sentențios. Adjectivele rezervate URSS și Armatei Roșii erau numai cele de invincibil, eroic, măreț, generos, iar sentimentele declamate de
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
lui Petru Dumitriu la sfârșitul anilor ’50: «L-am întâlnit, într-o zi, pe stradă. Ce curios, șPetru Dumitriuț semăna cu strămoșul său de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, și gulerul, cravata, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii». Micul pamflet prozastic a fost acceptat și publicat imediat în „Gazeta literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de familie, p. 13). Să fim o clipă
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
anulată de reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin care doar paraliticii dorm cu bezna impenetrabilă-n brațe/ îmi imaginez că sînt bun și generos ca iisus sînt ei
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
sar din râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față/ și mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în față." (Pumaho). Treptat, poeta se va scufunda în propria dramă, ridicându-se tot mai rar și mai greu la suprafață. Volumul Mutilarea artistului
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
da un sens vocilor de noapte, jurnalul: la ceasul cînd, cu eleganța ultimului bun rămas, își iau pînă la urmă zborul "păsările așezate pe ferestrele hotelurilor de-o viață". Este, altfel spus, o carte de joc, ascunsă pe jumătate în manșetă, prin care o poetă își ia, în fața lumii, revanșa. În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el, poate, îl visează soția
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
Ceață pe Tamisa, un roman distopic și alambicat, Nicolae Stan își reeditează acum, într-o variantă revizuită, Apă neagră (volum publicat în 1999, la Editura Nemira, recompensat cu Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București). Într-o notă de pe manșeta cărții, autorul își deconspiră intențiile și modelul literar, vorbind despre o „parabolă neiertătoare“ și despre „satul multisecular, vag macondian, cu rol de axis mundi, (...) matricea metamorfozelor spectaculare ale comunismului românesc“. Romanul Apă neagră poate fi citit, într-adevăr, ca o
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
aprilie erau cam răcoroase, de aceea Liviu se îmbrăcase cu un pardesiu negru, lung, croit cu gust, cu guler mare, ce la umeri avea ca niște epoleți prinși în niște nasturi mari negri, de asemenea jos la mâneci avea niște manșete modelate frumos, ce erau prinse în câte un nastur mare negru. Era de admirat Liviu cu statura sa atletică cum înainta prin noapte, însă chipul său tânăr cu trăsături frumoase bărbătești, era trist, pătruns de un aer grav, avea sentimentul
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
permanență de diverse soiuri de lianți psihanalitici. Cum să-l citești pe Ion Vianu altminteri decât complet? De aici decurge cea de-a treia - așa zicând - indicație de regie căreia, paralel cu textul Necredinciosului, cititorii profesioniști îi intuiesc prezența pe manșeta paginilor semnate de Ion Vianu. Anume aceea de a nu trece, la rezumatul gazetăresc, pe lângă nici un detaliu. Fiecare cuvânt capătă, pe un asemenea fundal intelectual, importanță. Fiecare scenă marginală se încarcă subit de semnificații centrale. Fiecare confesiune banală e suspectată
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]