83 matches
-
români sunt dați în urmărire generală prin Caraibe, Malibu-ul pacifico-losangelesian, Las Vegas, Coasta de Azur, Cipru, Spania, Honolulu, Beverly Hills, Thailanda, Australia... După ce au scotocit prin chimire căutând ultimul bănuț al șmecherului de contribuabil, acum stau pitiți prin vecinătatea vreunor mangrove, se pregătesc osârdioși, cum cu mândrie îi știm, pentru ca la toamnă să asigure televiziunile cu noi, savuroase și umoristice momente de veselie națională. -Nu e ușor nici pentru ei, zice Claustrina împăciuitoare. -Sigur că nu, doamnă!, îi răspunde Haralampy cu
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
și temerilor noastre și cresc...și cresc până devin demonii ce pun stăpânire pe lumea și spațiul nostru vital. - Iată-i! Aliniați în plan de atac, mii de forme ce-mi păruseră mai înainte inofensivele rădăcini ale unei păduri de mangrove, încet... încet se metamorfozează sub privirile sufletelor cotropite de spaime nedefinite în mii de entități cu forme monstruoase, bântuindu-ne. Au fețe urâte, greu de privit, ochii răi cu priviri ce îngheață sângele și câștigă teren implacabili, organizați în batalioane
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
odolean.../ În ajun de Crăciun/ boabele de cafea dădeau în copt roșu/ buzele ei ardeau în pâlpâiri stacojii, aidoma;/ și legăna brațele moi/ cu miez din nectar de lechosa/ îi scăpărau din ochi/ perle zglobii de parchita/ și rouă de mangrove/ iar părul strălucea în cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la Santa Rosať
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
lipicios puroiul alb se împrăștie pe hol boris vian ne privește prin gaura cheii cu un pahar de courvoisier pe cap ne acoperim trupurile de cuvinte un turn babel a crescut pe nesimțite sub noi în jur o pădure de mangrove înmuiată în întuneric aseară ți-am spus că inima ta este un fel de lună - oriunde te-ar rostogoli gândul rămâne o parte mereu neatinsă deschide ușa te rog! viața este gata - să începem montajul dincolo abia ne vor mai
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > VULPEA DEȘERTULUI Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului cele mai crâncene lupte în cele mai neînsemnate locuri mangrove înghitând gânduri întâlnești iubirea când te aștepți mai puțin au fost eliberate pe ape ratele negre închise în cuști metalice păunite albe îți place să-i faci poze pe pietre ce crezi că nu vor fi vreodată strămutate precum sculpturile
VULPEA DEŞERTULUI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371851_a_373180]
-
tot timpulla ultima notă ai oftatți-ai lipit fruntea sarutandu-made a meane-am prins de mână râzând... XXXIII. VULPEA DEȘERTULUI, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014. cele mai crâncene lupte în cele mai neînsemnate locuri mangrove înghitând gânduri întâlnești iubirea când te aștepți mai puțin au fost eliberate pe ape rațele negre închise în cuști metalice păunițe albe îți place să-i faci poze pe pietre ce crezi că nu vor fi vreodata strămutate precum sculpturile
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
broderie Din lacrimi, doruri și suspine, M-așteaptă înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să mă mișc, spuse negrul. — E clar că ești Într-o stare groaznică. Îi veni greu să scoată, să ridice și apoi să arunce mica ancoră, dar pînĂ la urmă reuși, lăsĂ ceva frînghie și vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul stătea acum pe loc, lîngă mangrove, dar el tot simțea mișcarea mării pe care plutise toată noaptea, În golf. MĂ duc să fac niște cafea, Îi spuse negrului. Pe urmă mă-ntorc să mă ocup iar de tine. — Nu vreau nici o cafea. — Dar eu vreau, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am zis cine e, interveni secretarul. — Bine, spuse căpitanul Willie. Trase tare de timonă și Întoarse barca, apropiindu-se atît de mult de mal, Încît elicea aruncă un nor rotund de nisip. Se-ndreptă În josul canalului spre celălalt vas, lîngă mangrove. — Ai vreo armă la bord? Îl Întrebă cel căruia i se spusese „doctore“. — Nu, domnule. Cei doi bărbați Îmbrăcați În flanele se ridicaseră acum În picioare și se uitau la vasul cu băutură. — E mai distractiv ca pescuitul, nu, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajung la doctor. Nu vreau să-mi pierd și barca și brațul. Încărcătura face cît vasu’. Nu s-a spart prea mult. CÎteva sticle sparte poa’ să miroasă ca dracu’.“ BĂgă cheia-n ambreiaj și dintr-o zvîcnitură ieși dintre mangrove, odată cu Începutul mareei. Motoarele torceau. Vasul căpitanului Willie era la vreo trei kilometri distanță și se-ndrepta spre Boca Grande. „Cred că apele au crescut cît să trec printre lacuri“, se gîndi Harry. Trase din nou ambreiajul și motoarele Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și în același timp cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă și, cu o singură apucătură, iute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici un singur gest, nu-și schimba expresia, nu rostea nici măcar o frază politicoasă cu care să-l îndemne să mai rămână. Cu bine! — Cu bine! Și asta era tot... Misionarul avea impresia că de îndată ce barca lui se făcea nevăzută printre mangrove, el dispărea complet din viața și gândurile bărbatului care continua să pescuiască și să citească, imperturbabil, până când îl vedea revenind, trei luni mai târziu. Chiar și așa, erau prieteni... Erau oare? Îl privi îndelung pe când trăgea guta fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele o sută de familii de șerpi, jaguarul, ocelotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cer, privind un satelit artificial, care pare să fie prea grăbit, și un milion de stele care nu s-au mișcat niciodată de la locul lor. Socoti ora... Era trecut de miezul-nopții și o adiere proaspătă încercă să împingă ambarcațiunea spre mangrove. Broaștele își slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de făcut. Un pumn de războinici înarmați cu sarbacane nu se pot împotrivi civilizației. — Vă înșelați. Se pot împotrivi. Nu vă încredeți în ceea ce vedeți. Yubani-i, aici, nu fac două parale, dar mai încolo încep igarapés, mlaștinile și terenurile cu mangrove. Și acolo, sunt de neînvins. Nici huanga, nici dumneavoastră, nici toată armata Statelor Unite nu se vor putea pune cu ei... Nu e vorba să se ajungă la folosirea armelor, interveni, împăciuitor, inginerul Planchart. Nu ne-am gândit niciodată să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un gest, când o lua pe cărarea spre colibă. Îi arătă o deviere spre Sud: — Yubani-i vor să vorbească, spuse el. Îl urmă în tăcere. La căderea nopții, ajunseră pe malul unui igarapé, intrară adânc în labirintul unui desiș de mangrove și dădură pe neașteptate peste primele colibe ale satului, ceva mai mult de douăzeci, fără pereți, cu acoperișuri de nipa ce coborau aproape până pe pământ. Un foc mare strălucea în toate locuințele și chiar în uși și pe la colțuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
piciorul. Privi în jurul său și se alarmă când își dădu seama cât de mult se îndepărtase de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sigură a pământului, miracolul luminii și al culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze adânc în lagună pe o ambarcațiune șubredă era cea mai mare aventură a vieții ei. Când ajunse la mangrove, se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici nu respiră măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu apa până la genunchi, îl privea plecând. Vâsli rar, prin canalul aproape nemișcat, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg fără să-i pese de caimani, de pirania sau de anaconde, care nu părură interesați de prezența lui. Se cățără în mangrove, acolo unde își căutase refugiu într-o dimineață, și se întrebă dacă nu ar fi fost mai bine să o fi posedat în ziua aceea, să fi uitat de toate crezurile lui, să fi încercat să fie ca majoritatea bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe piciorul lui dezgolit. — Bun loc ți-ai mai găsit, șopti el. Vâsli rar, prin canalele nemișcate, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de stârci și de bâtlani albi. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale afluenților râului San Pedro, sărind din piatră în piatră sau peste bolovani... Cină pe plajele de nisip, unde descoperi urme late de broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de plante agățătoare cu aparență compactă, dar care se deschideau lin la bătaia padelei... Ultimii stârci căutară adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemui pe furcile unui cedru gigantic, pregătită să petreacă o altă noapte plină de spaime. Orchestra nocturnă începu să-și acordeze instrumentele, odată încheiat concertul zilnic al selvei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]