27 matches
-
să aibă un caracter vădit utopic. În consecință, seria reprezintă un mediu în care Zola dă frâu liber viselor sale despre umanitate. În "Fecunditate", Zola își expune tezele legate de natalitate. Romanul se bazează pe opoziția strictă și riguroasă, aproape maniheană, între cuplul Froment împreună cu cei douăsprezece copii ai lor, care întruchipează fericirea, și alte personaje care se limitează în mod voit la un număr redus de progenituri. Cei din urmă cad pradă declinului social și nenorocirilor vieții. Romanul este publicat
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de Retorică, întâi la Tagaste și apoi la Cartagina. În această perioadă, s-a ocupat de dialogul "Hortensius" de Cicero, care îndeamnă la iubirea înțelepciunii eterne, lucru care îi va schimba viața, luând o turnură decisivă: Sf. Augustin va deveni manihean. Dar după scurtă vreme, episcopul manihean Faustus nu îi poate răspunde la întrebări, iar Augustin se retrage din sectă. Pleacă la Roma pentru a întemeia o școală de Retorică, dar, neavând succesul la care se aștepta, în 384 călătorește la
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine etc."" (Tartler, 2014: 195) Încercarea de a reconcilia principiile filosofice cu cele religioase s-a lovit însă de contradicții și controverse alimentate de reticența implicită unui sistem religios care acceptă ca unic adevăr
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
VI-lea singurele locuri unde mai puteau fi găsiți păreau Constantinopolul și Orașul Haran din nordul Mesopotamiei 44. E probabil că maniheismul a ajuns În China, datorită unui misionar persan, În anul 694. Se pare că la 719, un astronom manihean a vizitat curtea imperială chineză. La Începutul secolului al VIII-lea circulau scrieri maniheiste În limba chineză, lucru care a dus la o condamnare severă a doctrinei perverse a acestora, Însă adepții n-au avut de fapt de suferit persecuții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dinastia Tang și ocupă cele două capitale, Sian și Luoyang. Împăratul cere ajutor, iar turcii uiguri eliberează Luoyang-ul În noiembrie 762. Conducătorul uigur Mon Yu, poposind la Luoyang din noiembrie 762 pînă la martie 763, face cunoștință cu niște călugări maniheeni și, impresionat de Învățătura lor, Îi duce pe patru dintre ei la curtea uigură. La scurt timp după aceea, maniheismul este declarat religie de stat În Imperiul uigur, consecința fiind că maniheenii din China dispun de libertatea de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oarecare contaminare Între paulicienii descriși de Petru din Sicilia și unii „pavlichieni” armeni adopționiști trebuie să se fi produs, de timpuriu, căci Petru atribuie Întemeierea sectei paulicienilor unui anume Pavel (Paul) din Samosata și fratelui acestuia, Ioan, fii ai unei „maniheene” pe nume Callinice. Acest Pavel trebuie să fie ereziarhul Pavel, episcop de Samosata, un adopționist de mare rafinament al secolului al III-lea. Adevăratul Întemeietor al sectei paulicienilor pare să fi fost Constantin din Mananali, pe Eufratul superior (la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pline de răutate”. Și e firesc să fie așa, căci Lumina Închisă În lume stă să se termine și sfîrșitul e aproape. Al-Shahrast@2@n@1@, care scria În anul 521 al Hegirei/1143 e.n., reproduce calculele făcute de conducătorul manihean Abu Sa’id la anul 217 al Hegirei/839 e.n.; potrivit acestor calcule, durata totală a lumii ar fi de 12 000 de ani. Deoarece pînă atunci se scurseseră deja 11 700 de ani, Abu Sa’id trăgea concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al Dreptății”, iar cele cinci componente ale sufletului acestuia vor fi de acum Înainte Iubirea (Inteligența), Credința (Rațiunea), Perfecțiunea (GÎndirea), Răbdarea (Reflecția) și Înțelepciunea (Voința). Starea de Împăcare dobîndită trebuie să fie Însoțită de o totală supunere la regulile comunității maniheene, altminteri oricare dintre frați poate recădea În păcat 107. Evident, aceasta nu implică nicidecum concepția a „două suflete” - unul bun, celălalt rău -, o invenție a lui Augustin, una dintre nenumăratele sale tentative de a-și denigra foștii coreligionari 108. Partida
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
viață, Înainte de a ajunge În Paradisul de Lumină, cum sugerează Augustin 119? Este adevărat, cum afirmă Augustin, că doctrina maniheistă a reîncarnării prevede că se vor Întoarce la viață sub formă de plante sau de animale toți oamenii, cu excepția auditorilor maniheeni și a aleșilor? Ar fi Într-adevăr o explicație pentru adîncul respect manifestat de maniheeni față de toate formele de viață: „Ei cred că iarba și copacii sînt vii și că viața din ei e Înzestrată cu simțire și cu putința
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o entitate cosmică și mîntuitoare care rezidă În Lună, fiind totodată prezent pretutindeni ca Jesus patibilis, sub forma Luminii risipite și aflate În suferință. A afirma că Dumnezeu a murit pe cruce este o blasfemie. Constantul discernămînt exercitat de alesul manihean constă În separarea acțiunilor și gîndurilor care aparțin Luminii de cele care aparțin Întunericului. Aceasta presupune abținerea de la cel mai tenebros dintre actele omenești, păcatul trupesc (encratism), și de la cea mai Întunecată dintre toate materiile comestibile, carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
turca uigură, sogdiană, pahlavi și chiar În persana nouă. Cel mai important text uigur a fost editat și tradus de Jes P. Asmussen, Xuîstvânîft: Studies in Manichaeism, Prostant Apud Munksgaard, Copenhagen, 1965. Conține o formulă de confesiune colectivă pentru auditorii maniheeni. Textele În diverse limbi iraniene sînt descrise de Mary Boyce În A Catalogue of the Iranian Manuscripts in Manichaean Script in the German Turfan Collection, Berlin, 1960 și publicate de aceeași cercetătoare, În A Reader in Manichean Middle Persian and
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reapariții a maniheenilor 5, bazată exclusiv pe compendiul și pe Istoria lui Petru Egumenul din Sicilia. Alte informații sînt cuprinse În cele patru Formule de abjurare, utilizate de Biserica bizantină la convertirea paulicienilor, numiți mai des, Însă În mod eronat, maniheeni, datorită faptului că erau adepții dualismului 6. 2. Doctrina pauliciană „Un singur lucru ne desparte de cei de la Roma”, i-ar fi mărturisit paulicienii lui Petru din Sicilia: „Noi spunem că există un Dumnezeu care este tatăl ceresc și care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu banul ne-a arătat că viața este un mecanism bazat pe alegeri multiple. La fel și mitul. Și În mit, ca și În viață, o alegere greșită poate fi fatală. S-a dovedit Într-adevăr fatală pentru nenumărați marcioniți, maniheeni, paulicieni și cathari care, intrînd În conflict cu diverse autorități, au fost prigoniți, vînați și exterminați. Însă opțiunea lor originală și fundamentală era mai aproape de metoda aplicată de gangster decît am crede. Ea consista dintr-o alterantivă simplă, binară: un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări lui Adam „suflarea de viață”? Această Întrebare este dependentă de o alta: Ce este „suflarea de viață”? Singurele posibilități logice sînt următoarele: 1. creatorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ambele cazuri, acesta sau aceasta ar fi putut sufla În nările lui Adam: 1. propria sa răsuflare; 2. răsuflarea altcuiva. Situația ne oferă patru posibilități de alegere: 1. Creatorul lui Adam Îi suflă lui Adam propria sa răsuflare (ortodocșii, Marcion, maniheenii); 2. Creatorul lui Adam Îi suflă acestuia În față răsuflarea altcuiva (mulți gnostici, unul din miturile bogomile); 3. Nu creatorul lui Adam, ci altcineva Îi suflă acestuia În față propria răsuflare (anumiți gnostici, alt mit bogomil); 4. Nu creatorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
contrar, conducătorii religioși a trebuit să facă un zigzag între cele două rele. Prea multă devoțiune înseamnă întoarcerea la superstițiile magice și idolii miraculoși exces care provoacă replica Reformei și a extremiștilor acesteia. Insuficientă devoțiune înseamnă retragere eremitică, de tip manihean sau catar, câmpul fiind lăsat liber pentru vrăjitorii necontrolate. Prudența îndeamnă așadar la trezirea simțurilor fără a le excita, la propagare fără edulcorare și, pentru asta, cere ca predica și figurarea să nu fie separate. Imaginea să fie temperată prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1907-1996). Ar fi aproape imposibil și inutil să includem într-o notă imensa bibliografie a acestui proeminent reprezentant al școlii suedeze de istorie a religiilor, extensia tentaculară a competențelor sale în câmpul religiilor și limbilor iraniene și semite, al studiilor maniheene și gnostice. Complexitatea operei sale se supune câtorva linii majore, paradigmatice pentru constituția disciplinei pe care a susținut-o ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
asupra unui loc1 j sau fapt biblic. 13. Variante ale hermeneuticii filologico-retorice și contrafigura ei, hermetismul Variante ale hermeneuticii biblice, religioase, sunt hermeneuticilej de tip cabalist, maniheist și islamist. Hermeneuticile cabalistă și islamică j reprezită o alternativă religioasă, iar hermeneutica maniheană reprezintă o variantă eretică la hermeneutica creștină biblică. Cabala e forma iudaică cifrată de interpretare a Vechiului Testament, respectiv a Torei, o hermeneutică a literei ce încearcă să recupereze poziția adamică de stăpânire a lumii, obținută prin numirea a ceea ce
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
grădina raiului) se extrag, ■) urmând sugestiile literelor semnificațiile: goubh (corp), nephesch %l (suflet), etsem (os), netsam (eternitate). "ic 3. Themura presupune înlocuirea literei unui cuvânt prin alta pentru i a obține combinații alfabetice semnificative numite Tsiruphim. -}' (vezi l/II) Perspectiva maniheană constituie o deviere interpretativă eretică față de hermeneutica biblică. în contextul evoluției creștine este vorba de o direcție gnostică, centrată pe dualism - ideea că Binele și Răul au forțe egale. Considerând că Iisus a abolit Vechiul Testament, exegeza maniheană se preocupă exclusiv
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
l/II) Perspectiva maniheană constituie o deviere interpretativă eretică față de hermeneutica biblică. în contextul evoluției creștine este vorba de o direcție gnostică, centrată pe dualism - ideea că Binele și Răul au forțe egale. Considerând că Iisus a abolit Vechiul Testament, exegeza maniheană se preocupă exclusiv de Noul Testament, conducîndu-se după reguli de interpretare ale episcopului manihean Faustus. Potrivit acestei viziuni, Noul Testament nu are statut de scriitură canonică deoarece este opera apostolilor și discipolilor lui Iisus, nu opera Lui directă. Lectura sa nu e
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
episcopului manihean Faustus. Potrivit acestei viziuni, Noul Testament nu are statut de scriitură canonică deoarece este opera apostolilor și discipolilor lui Iisus, nu opera Lui directă. Lectura sa nu e suficientă pentru mântuire, ea semnifică salvarea, dar nu o cauzează. Critica maniheană vizează așa-numitele anomalii și inconsecvențe ale 90 91 textului, datorate remanierilor scriptorilor. Pentru a fi considerat veritabil, fiecare verset trebuie supus unei interpretări originate în textele lui Pavel, având ca autorități exegetice esențiale pe Iisus, Pavel și propriul lor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale 90 91 textului, datorate remanierilor scriptorilor. Pentru a fi considerat veritabil, fiecare verset trebuie supus unei interpretări originate în textele lui Pavel, având ca autorități exegetice esențiale pe Iisus, Pavel și propriul lor conducător, Mani. Adimantes, unul dintre conducătorii maniheeni, formulează câteva reguli practice de interpretare: 1. Orice scriptor are o manieră de a gândi și o intenție proprie; 2. Autorul ce nu a fost martor direct la evenimente nu e creditabil. în această privință, cele trei Evanghelii sunt diferite
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
utilitate credendi); Cele două suflete, contra Maniheienilor (De dualitate animabus contra Manichaeos); Împotriva maniheanului Fortunatus (Contra Fortunatum Manichaeum), o operă, această din urmă, care relua discuția în contradictoriu susținută în public, și stenografiată în același timp, cu un faimos preot manihean în august 392. În afară de acestea, în această perioadă termină importantul studiu despre Liberul arbitru (De libero arbitrio), care fusese început la Roma cu câțiva ani înainte. Augustin afirmă din nou bunătatea intrinsecă a liberei voințe umane care nu e constrânsă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheienilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă scrisă de Fausto din Milevi, episcop manihean, pe care el îl cunoscuse deja cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu o impresie foarte proastă despre capacitățile intelectuale ale personajului. Acesta scrisese în jurul anului 387 o operă de propagandă intitulată Capitolele (Capitula) și Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
toate cele compuse până atunci (sunt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheană (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paște în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele sunt trimise conducătorului Imperiului Roman de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]