524 matches
-
asigurat prin gestul său stabilitatea internă și continuarea procesului de "integrare europeană" a țării. ăuritorii unirii de la 1919 au acționat în convergență; inimicițiile politice și personale au dispărut atunci când țara s-a aflat în primejdie: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Alexandru Marghiloman și generalul Alexandru Averescu, ultimii trei adversari politici ireductibili, dar personalități politice responsabile cu anvergură de oameni de stat, au încheiat în 1917 un protocol prin care își împărțeau rolurile și precizau acțiunile care urmau să le întreprindă. Si-au
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
29). Apare pentru prima dată un cuvânt greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus Lunceanu asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe robia" (p. 38), se desfășoară spectacolul dezgustător al oportuniștilor filogermani. încrederea dispare, iar teama
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
sau la controverse academice. Disputa politică presupune schimburi dure de replici în limitele bunei cuviințe și ale eleganței. Domnul Mircea Geoană ar trebui să mai studieze analele parlamentare românești, disputele oratorice dintre P.P. Carp și Take Ionescu, Ionel Brătianu și Marghiloman, de pildă. Chestiune de cultură și nu-i nevoie de un întreg metru cub. în orice caz, Mircea Geoană trebuie să știe că mitocănia nu înseamnă personalitate, iar agresivitatea primitivă, inteligență politică.
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
club conservator un individ de așa sorginte? nu e de mirare că mon gaga pere îi făcea campanie la votul din 1908. Iar acum ocupă scena progenitura boiernașului din Titulești! Nu mai există politicieni de finețea și eleganța Conului Alecu Marghiloman. Orice învârtit de talia unui Costea Bratu din Fundulea poate conduce România. După dejun, mă-ntorc spre capul Podului la maestrul Gică Hristescu, cel care mi-a croit fracul. Aleg pentru costum o stofă englezească, ușoară și moale ca foaia
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
lepede clasa pentru a consona cu omul de rând? Ça va mal - piere boierul român; piere boieria adevărată, cu măreție conservatoare, lovită mortal acum douăzeci de ani în nefasta zi de 18 mai 1915 prin samavolnica debarcare a conului Alecu Marghiloman. Ce aniversare am azi! Deși obosit, controlez totuși starea ogrăzii de păsări. Cel mai mult mă ocupă curcanii; selectez pe cei complet albi pe care sunt decis a-i impune ca rasă superioară, peste cei ai îngâmfatului Gogu, proveniți dintr-
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
așa. Peste câtva timp (către același destinatar) constată cu dezamăgire cameleonismul, oportunismul - el crede că general - în preziua iminentei ocupații germane: „Poate nu vei crede, dar toată lumea a devenit germanofilă. Mai mult: așteaptă pe nemți ca pe niște salvatori. Carp, Marghiloman sunt priviți ca semizei. Eu când văd schimbarea aceasta la niște oameni ce urlau război până deunăzi, mă întristez și mai mult. Căci asta înseamnă lipsă de tărie sufletească rușinoasă. Să nu te miri dacă am să devin francofil înflăcărat
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
teoria maioresciană a formelor fără fond, urmată de o serie de intervenții (în majoritatea lor junimiste) redactate în același spirit. Importanța tradiției este o altă idee de bază a discursului conservatorist. Pledând pentru menținerea acesteia în viața socială românească, Al. Marghiloman spunea: „Suntem noi un popor de tradiție? Nu în toate, trebuie să o recunoaștem. Avem două tradiții însă foarte serioase: tradiția religioasă și tradiția proprietății. Celelalte ne lipsesc. Atunci trebuie să fim foarte prevăzători când în evoluția noastră n-avem
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
o individualitate." Lăsând la o parte reducționismul polemic al autorului, cuvintele sale se dovedesc profetice din perspectiva timpului nostru: instaurarea comunismului în România și consecințele sale aveau să se petreacă tocmai pe fondul suprimării acestor două tradiții despre care vorbește Marghiloman în Doctrina conservatoare (1923). O altă secțiune a volumului de față este dedicată criticii raționalismului politic și a revoluției în scrierile conservatorilor români, care „veștejesc revoluția ca pe ultimă ipostază a încercării luciferice de remodelare geometrică a societății întregi." Revoluția
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
pentru că încerc, realmente, o strângere de inimă când constat cât de puțini mai sunt concitadinii noștri care cunosc ceea ce făcea farmecul orașului de altă dată. într-adevăr, câți mai sunt cei care știu unde era frumoasa casă a lui Alexandru Marghiloman (dărâmată spre a face loc cinematografului "Patria"); cine mai bănuiește că în spatele Magazinului Eva (sau cum s-o mai fi numind acum) era Strada Mercur, cu casa lui Titu Maiorescu în care-și dădeau întâlnire atâtea glorii ale literaturii noastre
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
în Scrisoarea pierdută, rostit de Pristanda: "Am pus mîna pe dl Cațavencu... L-am turnat la hîrdăul lui Petrache", și în lista de "genitive personale cristalizate" (,Reforma lui Luther - Barometrul lui Pache - ...- Hârdăul lui Petrache - Vinul lui Brătianu - țuica lui Marghiloman - Ocaua lui Cuza..."). Despre sinonime ca mititica, gros, zdup, răcoare, țuhaus etc. - altă dată.
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
Elevii timișoreni au prezentat piesa „L’Oiseau Bleu“, de scriitorul simbolist belgian Maurice Maeterlinck, în sala Pax din orașul Enghien, la invitația Primăriei și a Centrului Cultural din Silly. Tinerii actori - dintre care cităm doar câteva nume: Mircea Pojar, Paula Marghiloman, Roxana Covaci, Adriana Hurdubei, Mihai Gogoașe, Adriana Todea - au interpretat în limba franceză 6 din cele 12 tablouri ale piesei. Interpretarea, muzica, dansul (Dana Ardelean și Livia Tăvăluc) și efectele de lumină au cucerit publicul francofon. Spectacolele au fost urmate
Agenda2004-43-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282997_a_284326]
-
Condițiile pe care ni le pun austro-germanii sunt extrem de dure: cedarea Dobrogei, a unor trecători în lanțul Carpaților, concesionarea petrolului. Spre a se obține o pace cât de cât mai favorabilă, Brătianu propune un guvern în frunte cu filo-germanul Alexandru Marghiloman. El crede că o pace fără Dobrogea e deplorabilă și nu se poate semna. întrucât susținătorii rezistenței n-au câștig de cauză, Regele e nevoit să fie de acord cu amintitele condiții împovărătoare, precizând că "tratativele de pace nu înseamnă
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
chiar în momentul în care comunică lucruri grave: "(...) la noi, dacă spui 'dreapta', se citește (se aude) extremă dreaptă. Vrei să spui Eminescu, Maiorescu, I.L.Caragiale - ți se citește în subtext 'Moța și Marin'. Vrei să spui Kogălniceanu, P.P.Carp, Marghiloman, Manoilescu - ți se pune eticheta de Nicador sau Decemvir. Te declari admirator de metafore blagiene și indiferent la dadaism - ești taxat de reacționar, iraționalist, xenofob și codrenist. Spui despre Belu Zilber că a fost o pramatie duplicitara și un omnidelator
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
chiar, după asta, i-a oferit un loc în guvern, refuzat cu demnitate. Impresionante sînt paginile despre victoriile temporare de la Mărăsesti, Mărăști și Oituz. Au urmat, presați fiind de inamic, tratativele de armistițiu și cele de pace sub guvernul lui Marghiloman (care, adaug, n-a fost un trădător ci o personalitate de sacrificiu, necesară istoric), apoi fericitele dezlegări din decembrie 1918. Iorga nu-și ascunde dezamăgirea că a fost neglijat de Coroană, neinvitat să facă parte din cortegiul regal care a
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
ori se împotmolea. Evident, Tzigara afirma că introducerea sa în cercurile palatine o datora familiei Kremnitz (cu care era vecin pe strada Polonă), bine instalați acolo, Wilhelm ca medic, iar Mite ca amantă a regelui (o știu din memoriile lui Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912), publicate în germană. Și pentru că am pornit să destăinui relații de alcov posibile, să mai menționez
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
misiunea de prefect al Poliției Capitalei, cu probe despre loialitatea sa față de țară și cetățenii români în suferință, pe care i-ar fi apărat. În litigiu nu e, firește, delegația reînnoită pentru funcțiunea sa, primită, în martie 1918, din partea guvernului Marghiloman (cu acordul Curții de la Iași), ci tot însărcinarea primită, la sfatul lui P.P. Carp, din partea autorităților de ocupație germane. Și oricît s-a disculpat și apărat el timp de vreo două decenii, litigiul a rămas pe rol, apăsîndu-l ca o
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
oricît s-a disculpat și apărat el timp de vreo două decenii, litigiul a rămas pe rol, apăsîndu-l ca o grea osîndă. Merită pomenite, tot aici, aprecierile lui Tzigara despre episodul publicării, în 1927, a Notelor politice ale lui Al. Marghiloman, în jurul cărora, la apariție, s-au iscat polemici și adversități. Se pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd elabora, cum intenționase, memorii, pe basa însemnărilor sale jurnaliere, a lăsat dispoziții ca din ele să se
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
rol, apăsîndu-l ca o grea osîndă. Merită pomenite, tot aici, aprecierile lui Tzigara despre episodul publicării, în 1927, a Notelor politice ale lui Al. Marghiloman, în jurul cărora, la apariție, s-au iscat polemici și adversități. Se pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd elabora, cum intenționase, memorii, pe basa însemnărilor sale jurnaliere, a lăsat dispoziții ca din ele să se publice fragmente. Oricît se împotrivește Tzigara-Samurcaș procedeului, cred că legatarii au acționat corect publicînd întreg jurnalul
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
publicînd întreg jurnalul, sub denumirea de Note politice, în cinci compacte volume, originalul în franțuzește și, în subsol, traducerea în românește. Revenind, puțin, la episodul funcției sale în Bucureștiul ocupat, să notez că Tzigara numește, în memoriile sale, desărcinarea lui Marghiloman, la 23 octombrie 1918, din demnitatea de premier, o "adevărată lovitură de stat". Dar înalte interese de stat au determinat această fericită (pentru țară) decizie a regelui Ferdinand, România revenind, astfel, alături de aliații săi firești și dobîndind reîntregirea patriei. Faptul
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
ca prieten intim al reginei Maria), emisar, în 1944, al Opoziției democrate la Cairo pentru a trata cu aliații condițiile unui armistițiu. Ea însăși fusese, pînă în 1927, în inima vieții politice românești, de vreme ce din 1890 devenise soția lui Alexandru Marghiloman, si, apoi, divorțînd de acest fruntaș conservator, s-a căsătorit, în 1907, cu Ion I.C. Brătianu. Pînă la moartea intempestiva, în toamna lui 1927, a lui Ionel Brătianu a fost efectiv în centrul vieții noastre politice. Fusese o ființă distinsa
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
lumina de flăcări distrugătoare a posibilei invazii sovietice, putea fi altfel privită, retrospectiv, și orientarea "germanofila" (recte antirusească) a unor oameni politici rău văzuți în anii primei conflagrații mondiale și îndată după, precum P.P. Carp, C. Stere, Ioan Slavici, Al. Marghiloman. Însuși E. Lovinescu, prooccidentalul și liberalul de-o viață, și-a dat seama că lupta împotriva comunismului cosntituie prioritatea românilor, scrierea să despre P.P.Carp din 1941, incriminata, în anii regimului comunist, ca un act de inconsecventa și de "trădare
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
Ligă a Poporului, o nouă grupare politică. În ianuarie-martie 1918 se formează chiar un guvern Averescu, Argetoianu ocupînd portofoliul Justiției, guvern ce avea misiunea ingrată să pregătească pacea cu inamicul care, va fi însă repede înlocuit cu un guvern Al. Marghiloman. Și în tot acest timp Argetoianu era de un antiliberalism exacerbat, acuzîndu-l pe Ion I.C. Brătianu drept cauză a înfrîngerilor militare. A mai fost odată ministru în guvernul Averescu (martie 1920 - decembrie 1921) deținînd deopotrivă departamentul Justiției, Finanțelor și Internelor
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
de Coroană din 1914 și 1916, împotriva alianței cu Antanta, a murit supărat în 1919, după ce a declarat că "România are atîta noroc încît n-are nevoie de bărbați de stat". Dl Ioan Adam are dreptate cînd stăruie că Al. Marghiloman, alt om politic conservator, n-a fost, în timpul primului război mondial, un colaboraționist trădător. El a fost solicitat de regele Ferdinand (la sfatul lui Ion I.C. Brătianu) să devină prim-ministru, însărcinat să trateze cu inamicul cunoscutul tratat de pace
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
să trateze cu inamicul cunoscutul tratat de pace de la București. Asta pentru că o țară, mică precum a noastră, trebuie să aibă totdeauna, înroșite, două fiare în foc, folosindu-se de fiecare, după împrejurări. Din fericire, tratatul de pace încheiat de Marghiloman nu a fost niciodată semnat de regele Ferdinand, fiind, astfel, atins de nulitate și, la sfîrșitul lui 1918, România a putut relua ostilitățile cu inamicul, alăturîndu-se, firesc, aliaților. (Păcat că din această ediție lipsește un portret și un discurs al
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
ce se dovediseră catastrofale pentru țară. Dar guvernul acesta a avut o existență scurtă, demis fiind la începutul lui martie 1918. Cei în drept au decis că e mai bine să fie adus în fruntea guvernului omul politic conservator Al. Marghiloman, care a fost potrivnic puterilor Antantei la Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, rămas, în timpul războiului, în Bucureștiul ocupat ca președinte al Crucii Roșii, și agreat de germani, chiar de austrieci. La 5 martie 1918 noul guvern Marghiloman își
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]