180 matches
-
la începutul secolului al X-lea, ungurii au atacat Moravia Mare, aflată în imediata lor vecinătate, care a fost ocupată și a dispărut ca stat. Încercând să-i înlăture pe acești migratori (maghiarii), sursa noilor atacuri barbare din centrul Europei, margraful Liutpold din Bavaria a organizat o expediție militară împotriva ungurilor, dar, în lupta din 907, a suferit o grea înfrângere, iar el a fost ucis. În anii următori, în urma acestei înfrângeri, ei au lansat numeroase atacuri pustiitoare în teritoriile germane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cel mai de seamă monument al istoriografiei poloneze medievale, Chronica Poloniae Maioris din secolul XIV, narează că Vladislav al II-lea, fiul lui Bolesław al III-lea Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136), sora regelui german Conrad al III-lea (1138-1152) și mătușa viitorului împărat Friedrich I Barbarossa (1152-1190) -, care lua în derâdere hainele, încălțămintea și moravurile nobililor polonezi, iar pe cneaz îl numea „semidomnitor“, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care nu se Încrede În urechiști și-n diletanți. Dar, așa cum ne-a fost nouă dat să-l auzim astăzi, deși Îi disprețuiește, Îi și ascultă, Îi critică și nu se disociază de ei”. „Astăzi acest domn, acest conte, acest margraf Agliè, sau ce-o mai fi fiind el, a rostit o expresie-cheie”, zise Belbo. „Cavaleria spirituală. Îi disprețuiește, dar se simte unit cu ei printr-o solidaritate de cavalerie spirituală. „Cred că-l Înțeleg”. „În ce sens?” am Întrebat noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe malul râului Saale. Ei i-au fost de ajutor maestrului când acesta i-a întruchipat în calcar cioplit pe contesa Gerburg și pe contele Konrad, pe margraful Hermann și pe atât de vesela Reglindis a acestuia, pe scormonitorul conte Syzzo și pe melancolicul întemeietor Thimo von Küstritz, în sfârșit pe al doilea Ekkehard și pe soția fără de copii a acestuia, faimoasa în toată lumea Uta von Naumburg. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
armata. Contele și subordonații săi sînt remunerați prin veniturile bunirilor funciare imperiale de a căror folosință se pot bucura asemeni titularilor vastelor administrații provinciale care au fost instituite în anumite regiuni puțin sigure și la frontiere (mărci): prefecți, duci sau margrafi, investiți cu întreaga putere. Toate aceste sarcini nu privesc decît un număr mic de persoane: o mie, cel mult, în timp ce administrația unui singur oraș roman depășește uneori această cifră. Imperiul este deci, subadministrat. Realitate la care se adaugă și faptul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și ecleziastice, state ale Cavalerilor Teutoni, orașe libere ale Hansei etc. Colegiul electoral care-l desemnează pe regele Romanilor (candidatul, deci, la titlul imperial), redus la șapte membri arhiepiscopii de Köln, Meinz și Trier, contele palatin al Rhinului, regele Boemiei, margraful de Brandenburg și ducele de Saxonia -, ține monarhia în tutelă și-și impune condițiile candidaților. În 1273, Papa, îngrijorat de prelungirea vacanței imperiale, îi determină pe marii electori germani să desemneze un prinț a cărui modestă putere teritorială nu posedă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
reuniune a diplomaților europeni care și-au dat întâlnire în capitala Regatului Unit. Note 1 Ducele de Dalberg. Emmeric-Joseph, duce de Dalberg (1773-1833). German prin naștere, naturalizat ulterior francez. Moștenind proprietăți paterne pe malul stâng al Rinului, a fost reprezentantul Margrafului de Baden la Paris, unde a devenit protejatul lui Talleyrand. A acceptat portofoliul de Ministru al Afacerilor Străine al Marelui Ducat de Baden, a revenit la Paris, a fost naturalizat francez și a fost apoi amestecat în negocierile căsătoriei lui
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
aceleași fenomene. Corupția și simonia a cuprins și aici episcopatele, mănăstirile și bună parte din clerici. Semnalul de început a fost dat în 14 când scaunul Sfântului Petru încape pe mâna unor femei de moralitate îndoielnică. Teodora metresa lui Adalbert (margraf de Tusculum) reușește prin intrigi să ridice la rang de Papă pe un concubin al său sub numele de Ioan al X-lea, care avea să devină și primul papă războinic, învingându-i pe sarazinii mahomedani în 16 după care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
universal care îi dădea dreptul la încoronarea romană este curînd abandonat și încoronarea imperială nu mai are loc la Roma, ci la Aix-la-Chapelle. Se stabilește uzanța ca șapte Mari Electori (arhiepiscopii de Mainz, Köln, Trier, contele Palatin, ducele de Saxa, margraful de Brandenburg și regele Boemiei) să-1 desemneze pe împărat. Această practică este legiferată de împăratul Carol al IV-lea în 1356. În 1273, odată cu alegerea lui Rudolf de Habsburg, două familii, cea de Habsburg și cea de Luxemburg au căutat
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pildă, lactat de sodiu, hiperventilație, inhalare de dioxid de carbon), pînă la urmă, diferențele dintre pacienții cu și fără atacuri de panică au fost atribuite diferențelor fundamentale dintre formele de excitație (Ehlers et al., 1986a, 1986b; Klein și Ross, 1986; Margraf et al., 1986; Ley, 1988; Holt și Andrews, 1989a, 1989b). În concluzie, subiecții care suferă de tulburări anxioase ating niveluri mai ridicate de excitație/anxietate ca răspuns la situațiile de provocare decît cei din grupurile de control, fiindcă nivelurile de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
spontane, se credea că reflectă acțiunea unor disfuncții endogene (Klein, 1981). Principala problemă a acestei teorii este aceea că aparenta spontaneitate a atacurilor de panică nu justifică similaritatea profilurilor de simptome dintre atacurile spontane și cele provocate de anumite situații (Margraf et al., 1987). Barlow (1988) a sugerat că este mult mai corect să descriem atacurile de panică drept previzibile sau imprevizibile și drept provocate sau neprovocate. Termenul neprovocat este preferabil termenului spontan, pentru că descrie fenomenul, în loc să facă referiri subînțelese asupra
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și nouă. Muzee regale și imperiale; fundații ale vechilor margravi de Brandemburg și a regilor Prusaci. Poarta de Brandemburg. Apoi poarta cu carul de triumf care duce spre aleia cea mare a Victoriei (Sieges alee) cu monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck și palatul Parlamentului. În altă parte Domul lui Wilhelm der Grosse, colosală biserică. Statui de cărturari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pasagerilor din Karlsruhe a crescut după introducerea acestui sistem cu 560 %. Această creștere a dus însă la strâmtorarea capacităților din centru. Pentru a combate acest fenomen s-a decis construirea unui tunel sub "Kaiserstraße" (în plan). Numele orașului provine de la Margraful Karl al III-lea Wilhelm de Baden-Durlach. "Karlsruhe" înseamnă locul de odihnă al lui Karl, Karl Wilhelm fiind înmormântat în piramida de piatră din "Marktplatz". Karl Wilhelm a fondat orașul în anul 1715 după o neînțelegere cu locuitorii fostei capitale
Karlsruhe () [Corola-website/Science/301029_a_302358]
-
a acumulat o anumită experiență de război, în Italia cu tatăl său. Din 1333 el a administrat pământurile coroanei Boemia în timpul absențelor frecvente ale tatălui său și mai târziu din cauza deteriorării vederii tatălui său. În 1334 Carol a fost numit margraf de Moravia, titlul tradițional pentru moștenitorul la tron. Doi ani mai târziu a luat sub control guvernarea Tirolului, în numele fratelui său Ioan Henric. Ca urmare a unei alianțe între tatăl său și pe Papa Clement al VI-lea, dușmanul neobosit
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
43,15 km², fiind unul dintre cele 100 mai des populate orașe ale țării. Se învecinează cu comunele Kobylnica și . Stolp a primit drepturi de oraș în anul 1269 din partea ducilor lui Danțig. Drepturile au fost confirmate în 1310 de către margrafii Brandenburgului. A fost pentru mult timp un centru administrativ și comercial al regiunii — nefăcând totuși parte din Liga Hanseatică — până în 1648, când Ducatul Pomeraniei a fost împărțit între Brandenburg-Prusia și Suedia. Deși rolul administrativ al orașului s-a redus, Stolp
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
a avut șanțul natural format de afluenți Słupiei și valul din lemn. Așezarea a primit drepturi de oraș în 1269. În 1308 Ordinul Teutonic a atacat Pomerelia. Słupsk, împreună cu raionul său s-a răscumpărat, dar a mers sub influență brandenburgă. Margrafii brandenburgi au recunoscut statutul orășenesc lui Słupsk prin redarea drepturilor în 1310. Orașul a fost permit pentru a începe economie maritimă. Înainte Reforma Protestantă locuitorii orașului erau romano-catolicii — credințe tradiționale slave nu au supraviețuit unda misionarilor din Polonia și Germania
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
și reprezentanții altor culte creștine. Mai înainte de a-și da consimțământul pentru participarea la conciliul, Sfântul Scaun a mai făcut o ultimă încercare să-i supună pe husiți. Pe 1 august 1431, o mare armată cruciată în frunte cu Frederick, Margraful de Brandenburg, pe care îl însoțea legatul papal cardinalul Cesarini, a intrat în Boemia. Pe 14 august cruciații au ajuns în dreptul orașului Domažlice. În momentul în care în zonă a sosit o armată husită întărită cu aproximativ 6.000 de
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
făcea parte și Melk, au fost administrate de un markgraf. Cam prin această perioadă s-a construit un castel pe o stâncă aflată deasupra văii Dunării. După Bătălia de la Lechfeld (955), regele Otto cel Mare al Germaniei i-a cedat margrafului Luitpold, din familia Babenberg, fostele teritorii estice. În anul 996 această marcă este desemnată pentru prima dată sub numele de Ostarrichi. Castelul de la Melk era posesiunea contelui bavarez Sizo. Cu ocazia unei rivalități între ducele Henric al II-lea al
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
a devenit reședința sa. Relațiile strânse stabilite între familia Babenberg și călugării de la Melk sunt atestate de diverse obiecte de artă și de devoțiune care se află încă în posesia Abației, de exemplu o relicvă a Sfintei Cruci, oferită de margraful Adalbert, sau un mic altar portabil al lui Swanhilde, soția lui Ernest cel Valoros. La 13 octombrie 1014, Henric I a transportat la Melk rămășițele Sfântului Colman, fiu de rege irlandez, mort ca martir (atunci când a plecat într-o cruciadă
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
acestei stăpâniri (1385-1791). Frederic I de Hohenzollern a fost numit în 1415 Elector de Brandenburg, iar Ansbach nu a fost unit cu Brandenburg, ci a rămas sub numele Brandenburg-Ansbach-Bayreuth un principat independent până la vinderea acestuia prin ultimul principe Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, pe 2 decembrie 1791. În perioada 1523-1603 Margrafii de Hohenzollern au fost și domnitorii Ducatului Jägerndorf. În anul 1796, viitorul rege Maximilian I Iosif de Bavaria, originar din linia Pfalz-Zweibrücken
Ansbach () [Corola-website/Science/304231_a_305560]
-
a fost unit cu Brandenburg, ci a rămas sub numele Brandenburg-Ansbach-Bayreuth un principat independent până la vinderea acestuia prin ultimul principe Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, pe 2 decembrie 1791. În perioada 1523-1603 Margrafii de Hohenzollern au fost și domnitorii Ducatului Jägerndorf. În anul 1796, viitorul rege Maximilian I Iosif de Bavaria, originar din linia Pfalz-Zweibrücken a familiei Wittelsbach, a ales Ansbach ca reședința sa de exil, după ce orașul său matern Zweibrücken fusese ocupat
Ansbach () [Corola-website/Science/304231_a_305560]
-
de Baden (1806). Poposim în Palatul Ducal, astăzi muzeu, ce deține interesante colecții de artă veche (egipteană, greco-romană), artă feudală, arte decorative; admirăm clădirea vechii Primării cu celebra Piramidă Roșie unde este îngropat întemeietorul, Karl Wilhem (secolul al XVIII-lea), margraf de Baden-Durlach, de unde și-a luat numele și localitatea (în traducere Locul de retragere al lui Karl) Distrusă în mare parte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, localitatea a renăscut, aici își au sediul în prezent instituții politice federale
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
acestei stăpâniri (1385-1791). Frederic I de Hohenzollern a fost numit în 1415 Elector de Brandenburg, iar Ansbach nu a fost unit cu Brandenburg, ci a rămas sub numele Brandenburg-Ansbach-Bayreuth un principat independent până la vinderea acestuia prin ultimul principe Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, pe 2 decembrie 1791. În perioada 1523-1603 Margrafii de Hohenzollern au fost și domnitorii Ducatului Jägerndorf. În anul 1796, viitorul rege Maximilian I Iosif de Bavaria, originar din linia Pfalz-Zweibrücken
Ansbach () [Corola-website/Science/304373_a_305702]
-
a fost unit cu Brandenburg, ci a rămas sub numele Brandenburg-Ansbach-Bayreuth un principat independent până la vinderea acestuia prin ultimul principe Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, pe 2 decembrie 1791. În perioada 1523-1603 Margrafii de Hohenzollern au fost și domnitorii Ducatului Jägerndorf. În anul 1796, viitorul rege Maximilian I Iosif de Bavaria, originar din linia Pfalz-Zweibrücken a familiei Wittelsbach, a ales Ansbach ca reședința sa de exil, după ce orașul său matern Zweibrücken fusese ocupat
Ansbach () [Corola-website/Science/304373_a_305702]
-
judeca pricinile legate de târg. În anul 1265 , Münstereifel a intrat în posesia stăpânitorilor din Bergheim, pentru ca în 1299 să fie menționată ca oppidum, adică "loc întărit". În anul 1317 este menționată pentru prima dată cetatea Münstereifel, iar în 1339 Margraful Wilhelm I. von Jülich le-a permis țesătorilor de lână din Münstereifel să producă țesăturile cu aceleași drepturi care le fuseseră acordate șo țesătorilor din Köln. O inundație catastrofală s-a abătut asupra localității în 1416, lăsând în urma sa circa
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]