140 matches
-
nicio distincție între religie și politica în Islam"35. E încă o utopie a societății perfecte, la care nu se poate ajunge decât prin lupta (jihad, adică lupta atât împotriva necredincioșilor, cât și împotriva propriilor slăbiciuni), exact ca în teoria marxista. Islamul este din wa dawla 36, adică religie și stat. Cu alte cuvinte, Islamul însuși e... islamist. Nu e nici doar religie, nici doar ideologie, ci un hibrid: Islamul este o "relideologie". Concluzii Valul de peste un milion de migranți, cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
putea răspunde cu reiterarea unor argumente clasice care să convingă o majoritate a oamenilor raționali fără să facă apel la autoritatea unei dogme. Urge-ul de a personaliza orice (also branding:)) mi se pare cel puțin la fel de dăunător că și antropoformizarea marxista a societății (wholly blame individuals for reality - kill/demolish individuals to fix reality). That being said, mă declar, again, doar dezamăgit. Cezar mișto articol de debut pentru Dilemă :)) WHY are you starting to play dirty? Why are you getting frustrated
Omul fara dileme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83015_a_84340]
-
vor fi în continuare implicate... corporațiile vor continua să-și spele păcatele, șamd. deși la nivel ideologic ramane o dilemă între sprijinirea - implicită - a corporațiilor prin CSR și denunțarea relelor inerente ordinii capitaliste (cu toții încă ținem minte valva cu aromă marxista provocată de dragoș chiar pe acest blog). și dragoș, nu cred că ar trebui să o ocolești. @lector 1.Și eu te-am ghicit: nu prea sesizezi ironiile! Eu doar i-am reamintit lui DB că profesiunea lui de credință
Am inceput sa punem capac mizeriei din Delta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82993_a_84318]
-
hipermanageri și pozindu-te cu vedete de televiziune, lumea se gîndește că ceva e în neregulă. Nu există decît două explicații: ipocrizie sau dublă personalitate. Eu îmi fac griji pt cea de-a doua posibilitate. Te-ai gîndit că poate, personalitatea marxista a lui DB s-ar putea reactiva chiar în mijlocul unui proiect de “responsabilitate socială corporatistă”? Te-ai gîndit că “mister Hyde” l-ar putea oculta pe “dr Jekill” și-ar putea-o teroriza pe Lavinia Șandru, ori pe managerul de la
Am inceput sa punem capac mizeriei din Delta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82993_a_84318]
-
în dex, are un sens de bază, nesimțire, mitocănie etc. N-are nicio bază polical corectness-ul asta de stangisto-socialist ! N-o să rescriem acum dexul sau limbajul cotidian (cum n-a mers nici reformarea naturii umane și a societății după biblia marxista) în care chiar și cuvântul român poate capătă, în sens figurat, o conotație peiorativa, de prost, limitat etc. Ai schimba și titlul unei scrieri celebre, “Țiganiada”, Dragoș, de dragul corectitudinii politice și (nu îmi dau seama care e legătură, dar fie
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
repare. (logician și filosof): Argumentele dlui Liiceanu sunt fragile. Marxismul este cel mai puțin coerent și unitar sistem de istorie. Cea mai importantă critică a marxismului a fost făcută de către gânditorii marxiști, de aceea putem azi vorbi de o teorie marxista contemporană. Singurul sistem coerent și unitar este marxism-leninismul, care este definit, în Dicționarul Blackwell, ca doctrina oficială a PCUS. Acesta a împrumutat din marxism doar câteva teorii, iar restul este opera ideologilor sovietici. Ceea ce se uită, de prea multe ori
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
program, s-ar ocupă toată forța de muncă. Doar că atunci motorul competiției, care este spectrul șomajului, ar dispărea. 3. Marxiștii nu fac apologia comunismului totalitar. Nimeni în această încăpere nu contestă criminalitatea regimurilor care s-au revendicat de la doctrina marxista de-a lungul istoriei. 4. Comunismul, așa cum a fost el teoretizat de Marx, nu a fost aplicat nicăieri în lume. El trebuia să succeadă unei etape de bunăstare a capitalismului care ar fi sfârșit prin a-și limită propriile mijloace
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
iertat să-mi fie flagrantul delict de speranță WOW, ce tare conferențiarul necist Bucurenci! Cum își aduce aminte - căci și-a pierdut agenda cu notițele! -, până la punct și virgulă, TOT ce s-a discutat - idei, fraze, paragrafe... My, my! Ideea marxista cu comunismul care s-ar “edifica” plenar în țările capitaliste avansate este cea mai mare tâmpenie de predicție istorică făcută vreodată - dar DB nu pare să-și dea seama de asta, așa că o repeta neabătut. Care va să zică, hai să stricam ceva
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
Ch. Dickens în românele sale, îndeosebi ca urmare a presiunii pe care au exercitat-o asupra să partidele socialiste. Și mai ales din spaimă ce i-a intrat în oase prin existența URSS, stat ce s-a reclamat de la teoria marxista. Pe de altă parte se ignoră experiență Chinei comuniste, care a pornit în 1948 mult mai de jos decât era Rusia în 1918. Un recent număr din revista „Der Spiegel“ are drept „cover story“ un articol cu titlul „ Chină : funcționează oare
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
că liberalism înseamnă și pluralism și drepturi și libertăți , adică democrație. Iar dacă denunți cu ațița rivna faptul că “Organizația Internațională a Comerțului nu recunoaște Carta Drepturilor Omului”, de ce nu adaugi că aceasta Carta n-are nici pe departe origine marxista ci “curat-murdar” liberală! Bucurenci este ignorant sau cvasi-ignorant în toate subiectele pe care le abordează; asta nu ar fi o problemă, căci mai sunt multi că el; este modul plin de emfaza în care decartează tot felul de scrieri din
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
ce făcuse deja atîtea victime (universitare, dar și prin publicațiile de cultură - vezi galimatiasul vehiculat torențial de snobismul literar al epocii) și nu mai aveam chef să ne lăsăm confiscați de o nouă ,metodă", nu mai puțin autoritară decît cea marxistă. Bucuria de a avea în mînă traducerile unor creații de o mare diversitate (iar rareori chiar și texte în limbile de origine) era mai contagioasă decît penitența cu care te îndemnau textele teoretice, inclusiv ale postmodernismului, și ele deja existente
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
București, 2003. Preț: 150 000 lei. Prizonierul sistemului Un tanar își trăiește dureroasă maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bântuit de teama de ridicol, dar de o extremă puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxista, care-i promite o iluzorie revanșa împotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde. Treptat, el devine prizonierul unui sistem care îi cere să renunțe la tot ce venerase în chipul cel mai curat cu putință. Milan Kundera: Viața e
Agenda2003-39-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281513_a_282842]
-
plus, ăn ce mă privește, al constituie rezervă pe care am nutrit-o an toți acei ani, și astăzi, anca, față de freudism. Regaseam an felul an care Freud privea persoană același grăunțe de necesitate ineluctabila pe care-l conține perspectiva marxista asupra societății și a literaturii. Revelația intelectuală care m-a condus, un sfert de secol mai tarziu, la scrierea (totuși!) a unei Istorii literare a fost aceea că ăntămplarea joacă un rol pe care marxismul ni-l ascunde: oamenii și
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
lor. Dar n-aveam ce face. Abia mai tîrziu, după ce m-am răzvrătit nu o dată contra metodei, ca tînăr asistent al profesorului devenit și decan, am înțeles două lucruri. Primul era că, decît interpretări îmbibate că un burete de ideologie marxista, documentaristica era infinit preferabila. Iar al doilea, ca, fără un dram de stiință adevărată, istoria literaturii este o îndeletnicire nu doar inutilă, dar înșelătoare că o fată morgana. Astăzi aproape nu se mai învăța istorie literară în facultățile de litere
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
supunere a căutării adevărului la ilustrarea unei ideologii, - ceea ce este, oarecum, acea "trădare a cărturarilor". - Pentru că vorbim despre comunism și despre stînga și angajarea de stînga, cum apreciați situația marxismului în domeniul criticii literare? - Există niște grupuri care continuă orientarea marxista, - dar ele sînt atît de departe de realitatea comunismului, încît trăiesc că într-un fel de nor, și pot continua să-și apere utopiile. Așa ceva se întîmplă în Anglia, unde există în universități unele tendințe pe care eu le înțeleg
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
care nu e totuși Europa de Est, - însă un asemenea contact permanent cu Europa, încît nu mi se pare că astăzi pot fi menținute multe iluzii de acest gen... În critică literară, nu cred că au existat opere importante de critică literară marxista în acești ultimi ani, dar, la urma urmelor, ea poate continua, căci marxismul nu se epuizează în comunismul așa cum l-am cunoscut; marxismul e un determinism, un mod de a explica faptele culturale prin condiții economice și sociale care, sistematizate
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
fusese ilegalist. Așa că făcuse facultatea cu bursă muncitoreasca 800, la zi, si era arhitect. Mama tot profesoară a fost. Când eu eram în clasa a IV-a, a primit în completare ore de limba rusă. Mama nu pricepea neam teoria marxista, documentele de partid, pentru ea erau în chineză, dar copiii ei, având în vedere că în F era o mare unitate sovietică și ofițerii erau cu neveste și copii în casele din oraș, noi copiii vorbeam între noi și ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
acel nefast dogmatism al adeziunilor fanatice. A crezut în adevăr și rațiune și a știut că, dincolo de posibile erori parțiale, punctul său de vedere va fi cel învingător. [...] Memoriile lui Aron i-au iritat pe sicofanții profesioniști ai «sfintelor familii» marxiste: strânși în cămașa de forță a convingerilor lor obtuze, iremediabili la critică și inovație, marxiștii de catedră [...] l-au declarat arhidușmanul «socialismului realmente existent». Putea exista oare o mai mare onoare și satisfacție pentru un om însetat de adevăr și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
caracterizează, în plan metodologic, prin generalizarea analizei microeconomice la toate acțiunile umane, iar pe plan doctrinar, prin ostilitate fașă de intervențiile statale șl creșterea cheltuielilor publice. Dacă în concepțiile "angelice", Statul este presupus a maximiza interesul general, iar în cea marxistă se consideră că el servește intereselor clasei burgheze, în concepția Public Choice se consideră că oamenii politici și cei din administrație nu urmăresc altceva decît propriul interes, propria bunăstare. Acești autori aplică sferei publice, politice, postulatul de bază al teoriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
afirmă Kolakovski, doctrina nu este întru totul inocentă, dar e și absurd să crezi că formele despotice de socialism sunt o urmare directă a ei. De aceea, despotismul de riț socialist rezultă dintr-o multitudine de împrejurări istorice, insă tradiția marxista nu lipsește din ele. Pe de altă parte, rezervă lui Vladimir Tismăneanu față de dogmatizarea căderii mitului ireversibilității sistemului comunist este dată de două atente observații: 1. mitul unui univers social total împăcat cu sine rămâne în continuare la fel de seducător; 2
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
coapselor pe care fustele scurte și mersul pe bicicletă o fac posbilă, glumițele fără perdea și ricanarea lui Marx. Comedia se adresează în egală măsură lumii capitalului așa cum apare în varianta fordistă, cat si, prin ricoșeu, așa cum apare în cea marxista. Amenințarea reprezentantului Ford al centralei americane interpretat impecabil de Richard Schiff, că salariile mai mari vor determina mutarea întreprinderilor Ford în state unde costul de productie devenea mai avantajos prin micșorarea plății salariilor, nu a rămas în timp fără obiect
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
metoda, au numit totul dogmatism...” Argumentul e falacios și discriminatoriu. Faptul că criticii nemarxiști nu puteau ataca esența doctrinei marxiste nu înseamnă că ei greșeau în aprecierea dogmatismului, cu precizarea că, spre deosebire de criticii marxiști, ei nu credeau că există critică marxistă nedogmatică. În ochii lor, dogmatismul era inerent marxismului, ca și oricărei doctrine impuse oficial, și nicidecum” o problemă a evoluției gândirii marxiste, un moment de degenerare care a fost depășit.” Mă întreb dacă am discutat vreodată cu Paul Georgescu aceste
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
spiritul drept scop al său. Transformându-se în libertate rațională, totală, libertatea și necesitatea nu se mai percep reciproc drept constrângeri, ci drept oglindiri ale uneia în cealaltă, două forme temporar diferite ale aceluiași conținut prospectiv. În sfârșit, în versiune marxista, libertatea și necesitatea nu pot coexista. Nici în formă libertății copleșită de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar neasumata ca atare, așa cum este tratată problemă de către Hegel. Libertatea radicală marxista nu se poate împlini pe șine decât că abolire a politicii, a reprezentării, a statului. Întocmai că la Hegel, epocile istorice anterioare preiau una de la alta elementele emancipatorii și converg înspre prezent, care la rândul sau nu este decât o
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]