78 matches
-
Înfățișa pe cei doi mari scriitori germani, Schiller și Goethe. Structural, lucrarea este alcătuită din 3 părți, fapt sugerat Încă din titlul dat de compozitor, O simfonie inspirată de Faust cu 3 schițe ale personajelor după Goethe: Faust, Gretchen și Mefistofel. Prima secțiune - cea care Îl Înfățișează pe Faust - este substanțială, constituindu-se ca o sinteză a Întregii simfonii deoarece multe dintre temele și motivele care apar se vor regăsi de-a lungul Întregii piese sub diverse prelucrări. Prima temă a
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
mai lentă și mai liniștită, În concordanță cu candoarea virginală a fetei. Progresiv, teme din prima secțiune sunt introduse, sugerând apariția lui Faust, până ce tema acestuia și cea a Margaretei se Împletesc Într-un duet pasional al iubirii. Apariția lui Mefistofel În ultima secțiune poate fi interpretată ca o Înfățișare a unei laturi caracterologice a lui Faust, o altă fațetă a personalității eroului sau poate fi Înțeleasă ca o portretizare a personajului demonic. Indiferent de opțiunea pe care ascultătorul o va
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
ca o Înfățișare a unei laturi caracterologice a lui Faust, o altă fațetă a personalității eroului sau poate fi Înțeleasă ca o portretizare a personajului demonic. Indiferent de opțiunea pe care ascultătorul o va alege, se poate remarca incapacitatea lui Mefistofel de a-și crea propriile teme. În schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
a-și crea propriile teme. În schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă infernală. Mefistofel apare Însă dezarmat În fața inocenței Margaretei, a cărei temă rămâne intactă și care reușește să-l alunge spre sfârșitul părții. Simfonia se Încheie cu un „Chorus misticus” ce are un caracter senin și optimist. Corul de voci masculine cântă versurile
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
tub și alămuri; G. Puccini: Aria Laurettei din opera „Giani Schicchi“; W. A. Mozart: Aria Reginei Nopții din Singspielul „Flautul fermecat“; W. A. Mozart: recitativ și arie (actul I) din opera „Nunta lui Figaro“; A. Boito: Aria Margaretei din opera „Mefistofel“; G. Verdi: Aria Aidei (actul I) din opera „Aida“; J. Sibelius: Concert pentru vioară și orchestră, 27. 06, ora 19 ( C.N.A. „Ion Vidu“). Centrul Cultural Francez: Sărbătoarea Muzicii - Concert pop-rock cu trupele Proconsul, Spitalul de Urgență și Vama Veche, 21
Agenda2003-25-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281153_a_282482]
-
pentru copii istoria vigurosului galinaceu! Din același spirit burlesc vine și altă ingeniozitate a fostului diacon - de data asta inocentă. Oricît de hazliu ar părea, Povestea lui Stan Pățitul e fundată pe tema faustică a pactului cu diavolul, mutată la sat. Mefistofel care bîntuie meleagurile moldave și care, dacă nu-l întinerește pe vremelnicul lui stăpîn uman, cel puțin îl îmbogățește și-i găsește o soție convenabilă, se numește Chirică, diminutiv de la prenumele Chiriac - derivat din grecescul Kir, Kirie, adică „domn”, „Dumnezeu
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i acorda nici lui Mefistofel rangul de demon, ci mai degrabă, pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic, creator". Și în filosofia europeană din jurul anilor '30, la
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i acorda nici lui Mefistofel rangul de demon, ci mai degrabă, pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic, creator". Și în filosofia europeană din jurul anilor '30, la care se referea Blaga, demonicul își păstra valențele pozitive sau, cel putin
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
o carte din 1923, apreciată de tânărul, pe atunci, filosof român, a putut vorbi despre demonia lui Iisus, "cea mai adâncă și mai rară dintre demonii", demonia iubirii 8). Și Mircea Eliade s-a ocupat de Mefisto, în "Simpatia lui Mefistofel", primul capitol din Mitul Reintegrării (1942), studiu parțial reluat și completat în Mefistofel și Androginul sau Misterul Totalității (prima ediție, 1962, în franceză). Eseistul nu face nici o diferențiere între demonic și satanic, în schimb, se arătă deosebit de interesat de simpatia
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
vorbi despre demonia lui Iisus, "cea mai adâncă și mai rară dintre demonii", demonia iubirii 8). Și Mircea Eliade s-a ocupat de Mefisto, în "Simpatia lui Mefistofel", primul capitol din Mitul Reintegrării (1942), studiu parțial reluat și completat în Mefistofel și Androginul sau Misterul Totalității (prima ediție, 1962, în franceză). Eseistul nu face nici o diferențiere între demonic și satanic, în schimb, se arătă deosebit de interesat de simpatia reciprocă dintre Dumnezeu și demon (sau diavol), amândoi "bucuroși" (germ. gern) să se
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon, ambii dispuși a se întîlni periodic (autorul Spațiului mioritic zice, agravînd situația, "a-și schimba obrăzarele", astfel încît nu știi cînd e unul sau celălalt). Interpretat uneori drept un diavol, iar nu un demon, Mefistofel se bucură din partea istoricului religiilor de-o considerație sporită. Acest spirit întunecat al adîncurilor, ironic, sterp, trîndav, are intenția de-a lucra împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
nu cred că ar trebui judecat prea aspru. Mi-a placut maxim anti-product placementul McDonald’s din Dark Shadows (îl veți recunoaște în scenă în care Barnabas se înfiorează în fața M-ului gigantic galben pe care il crede simbolul lui Mefistofel), iar CGI-ul și cinematografia (plus coloana sonoră, despre care vorbeam mai sus) sunt de excepție. Așadar, duceti-va și vedeți filmul, o să vă placă.
Umbre întunecate [Corola-blog/BlogPost/99408_a_100700]
-
când Pâcă fluierau, Nici pe Ahoe nu-l mai cunoșteau, Efectul Coandă fiind cam ignorat, Poeții s-au pus pe versificat. Iubita-fee a plutit ușor Deasupra capetelor supergeniilor, Cate fumau în draci ți beau la fel, Era cred mâna lui Mefistofel. Pălăvrăgeala fără rost s-a întrerupt, Nenorociții îndeajuns au supt, Afară, strigă șeful-pompier, Ziceai că este însuși Robespierre. Iubita mea plutea mereu mai sus și m-am trezit de vorbă cu Iisus. Nu știu cum s-a terminat Seara aceea de Shabat
CĂDEREA BABILONULUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383806_a_385135]
-
a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
pe rafinamentul simțurilor. Totuși, comparația cu Baudelaire, pe care o face Lorenzo Montano, autorul unei ediții din poeziile lui Magalotti, îi pare, lui Călinescu, deplasată. Asta fiindcă francezul interpretează, țese corespondențe acolo unde italianul doar se bucură, adulmecînd. Voltaire ca "Mefistofel vesel" trece și el prin selecția lui Călinescu, cu filosofia lui "superficială pînă la zăpăceală". Goldoni, acela pe care tatăl lui, doctor, îl lua la patul pacienților, apoi acela turbulent, stricînd liniștea colegiului de unde-l dau afară și, în fine
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
majoritatea poeților romantici, SÓowacki recurge din plin la recuzita tradiției și a gândirii populare. O dovadă elocventă în acest sens o constituie Pregătirea, un fel de preambul al piesei, în care se proiectează un univers inedit, dominat de puterea lui Mefistofel - simbol al răului -, dar și maestru al unui ceremonial magic și spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii și alte forțe supranaturale sau ficționale (Imaginația, Frica etc.) revin și în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală și cea imaginară
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
al unui ceremonial magic și spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii și alte forțe supranaturale sau ficționale (Imaginația, Frica etc.) revin și în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală și cea imaginară realizându-se fără prea mari opreliști. Mefistofel apare în mai multe ipostaze, încercând să-l convingă pe Kordian că sacrificiul pe care îl presupune ideea uciderii țarului este absurd. SÓowacki preia ideea romantică a intervenției diavolului în destinul personajului pentru a aduce în prim plan scopul esențial
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
la standardul familiei, cât o serie de stupefacții cu privire la noutățile pe care i le rezervă anii ’70 ai secolului XX. Confuziile sunt și ele pline de miez, M-ul unduios al siglei Mc Donalds este luat drept semn al lui Mefistofel, imprecațiile lui Barnabas sunt demult ieșite din uz, nu și pentru cititorii de romane gotice, vampirul se răstește la o cântăreață să iasă din televizor etc. Diavolul consumerist ascuns un cutia catodică este mult mai versatil decât cel al bestiarului
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
căzând pe osânda sângelui obscure danaide joacă pe timpane la porțile palatinului lui nero prevestindu-i frumoasa lui nebunie logos mă întreabă de ce incendiez metaforele în pivnița lui auerbach e posibil ca imposibilul să devină posibil să-l chem pe mefistofel în ajutor în aventuroasa noastră pornire spre cucerirea golfului de corali din care vom face candele cerești pe care îngerii le vor aprinde la raclele sfintei iubiri care zace în cimitirile de groază ale apocalipsei ninge peste noi funinginea din
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
îl individualizează și îi conferă o anume poziție între semeni - este motivul pentru care artiștii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv și un altul, eul creator. Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o natură angelică și deopotrivă demonică, definirea sa
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
dragoste, depărtarea fiind chiar motivația acestei apropieri între ființele care se iubesc. Ajung la mitul androginului lui Platon din Banchetul, preluat de mulți scriitori (găsit în mitologiile arhaice dar și în literatura română modernă, Adam și Eva de Liviu Rebreanu, Mefistofel si Androginul de Mircea Eliade: „Acele făpturi omenești din vremurile acelea era un bărbat-femeie, numit androgin, iar alcătuirea lui, ca și numele, ținea și de bărbat și de femeie”. Androginii aveau patru mîini și patru picioare, și un singur cap
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
felină, El se închină, fire canină, Iubita lui stă într-o cadă, Fără să-l uite, fără să-l vadă. El, ochelari, fumează, bea, Nu știe ce-i o cafenea, Ea se dezbracă, el face la fel, Nu-i vizitează Mefistofel. Bonnard fragil și meditativ, Însăși privirea e un stativ, Nud în oglindă, fără oglinzi, Dar firea omului nu o cuprinzi, Poate cățelul mai înțelege, Este al lui, mai sus de lege. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Bonnard / Boris Mehr : Confluențe Literare
BONNARD de BORIS MEHR în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346321_a_347650]
-
îl individualizează și îi conferă o anume poziție între semeni - este motivul pentru care artiștii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv și un altul, eul creator. Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o natură angelică și deopotrivă demonică, definirea sa
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
ironică față de orice și oricine, oroarea de natural, cultul artificiului, misoginismul, spernoginia, oroarea de matrimoniu, refuzul procreării, invertirea, pedofilia, drogul, sadismul, apologia crimei sunt incriminatorii: toate, păcate veniale sau capitale. Așadar, niște monștri cu fața uman rafinată? Satani de salon? „Mefistofeli cu joben”? Evident că, din punctul de vedere al tradiției morale și religioase, da. Dacă din sânul dandysmului a pornit acel celebru „Rău, fii binele meu!”, e limpede că dandy-i nu pot fi decât agenții diavolului bântuind prin cluburi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
magie practică, atribuită lui Solomon, circula sub denumirea de Salomonis Citatio, Les Pentacles de Salomon, Les Clavicules de Salomon, Les Quatre Anneaux de Salomon sau Salomonis Schlüssel. Ultima formulă, de exemplu, este evocată de Faust pentru a se apăra de Mefistofel (J.W. Goethe, Faust, I) (134, pp. 221-223 ; 150, p. 224). La români erau în uz cărți de prevestire și de noroc - numite Roata lui Solomon sau Carte ghicitoare a împăratului Solomon -, cum sunt cele din secolele XVIII-XIX, comentate de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]