45 matches
-
vine la mine acasă colegul Huci Ion. Era de la Buhalnița, năstrușnic și plin de haz, iar profesorul de română, neuitatul Victor Savin, îl striga la catalog ŤHuci margineať, după o expresie din opera lui Creangă. Ce-i dăduse prin cap mehenghiului de Huci? Să-și facă tezele de acasă: una - despre Carpații Orientali; cealaltă - despre Carpații Meridionali. Profesorul, în timpul lucrării scrise, trecea de la o bancă la alta și-și punea apostila pe fiecare caiet. Urma ca Huci să-i imite semnătura
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
de avere, și de tot!" Convins totuși cu abilitate drăcească să încerce, lui Ipate îi place întîi o fată hazulie, dar Chirică nu-i de acord: astea nostime, cu umor, au 3 coaste de drac. Apoi chitește bărbatul stătut una mehenghe (cf. Dicț. Lazăr Șeineanu, ed. 1896,= isteață). Femeile deștepte, decretează Chirică, au 2 coaste de drac. în sfîrșit, alegerea se oprește la răul cel mai mic: ,un puișor de fată" (minoră? o nimfetă?), bună, harnică, blajină și cu zestre, la
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
ai uitat s-o spui pe aceea... a tărăgănat vorba Pâcu. Pe care, Pâcule? Mamă ce te-ar strânge asta în brațe și te-ar pupa cu buzele celea groase de-o palmă! Te-ar înăduși nu alta. Pâcule, tot mehenghi ai rămas. Nu poate omul face gospodar din tine cum nu poți face sită de mătase din coadă de câine. Până aici, Dumitre! Că dacă eu șăguiesc nu înseamnă că nu sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu înseamnă că ești deștept și trebuie să ți se urce la cap. Bine, Pâcule, că ai priceput și tu cam cum devine treaba, că mai mult nu-ți poate cere omul - a răspuns moș Dumitru, izbucnind în râs. Mare mehenghi ești, Dumitre. Nu te poate scoate omul dintr-ale tale, ferească sfântul. Când îi crapă omului măseaua în gură, atunci te găsești și tu să îl iei peste picior. Da’ de ce îți crapă măseaua, Pâcule? Nu ți-am spus că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vede treaba că ai îmbătrânit, Pâcule. Măi, să fie! Da’ știi că m-ai pus pe gânduri? Adică eu să fiu dator și să uit lucrul ista? Asta nu mi s-o întâmplat de când mă știu. Cum, însă, te știu mehenghi, la mijloc trebuie să fie vreo lucrătură de-a ta...Musai. Alta nu-i! Lui moș Dumitru îi străluceau ochii de bucurie - ca mâței lângă oala cu smântână că l-a pus în încurcătură pe Pâcu, dar tăcea mâlc. Bucuria
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea în jurul lui, dar din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a provocat, în felul lui: Mi-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în brațe... Când cornul lunii s-a ivit deasupra dealului Ponoarelor, în crâșmă era liniște deplină. Cărăușii au adormit fiecare cu gândurile lui... „Am mai întâlnit oameni fără de glagorie, dar ca Georgel aista nu. Dar dacă povestea îi inventată de mehenghiul ista de Pâcu? Năstrușnic cum îl știu, îi în stare să scornească tot felul de năzdrăvănii...” gândea moș Dumitru. „Dacă prostia ar durea, apoi multe vaiete ai auzi în jurul tău...” îi umbla prin cap lui Hliboceanu. „Mare podoabă îi la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o fugă cu sania. Armăsarul meu îi dornic să zburde oleacă. Dă țâdula încoace și lasă-l pe moș Dumitru s-o meșterească. Că cum ți-o meșteri-o el nici dracul nu ți-o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă-i așa, apoi am nădejde în matale, moș Dumitre. Ca-n cuiul cel de tei. Ce mai? Eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din dreapta mea, care poartă în priviri toate furtunile văzduhului, văzute și nevăzute - a precizat Petrache, privind spre Costăchel. Apoi, de unde s-o încep? Eu am lăsat-o după revista de front - a precizat Petrache. Uite-te și dumneata la acest mehenghi. El o povestit ce era mai ușor. Eu însă trebuie să mă târăsc prin tranșee, să înfrunt gloanțele și, până la urmă... Să ajung și în mâinile dușmanului - a încercat Costăchel să glumească amar... Știam eu că doar tu poți vorbi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cocoșilor de la miezul nopții a găsit cele două formații - a mea și a caporalului Tânjală - la locul ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a putut să distingă bătăile slabe ale inimii... Trăiește! Trăiește! Hai să vedem cât de tare a fost lovit! Ce spuneai, Pâcule? Ei. Vorbeam și eu ca să nu tac, pentru că oi avea vreme destulă pentru asta... Te ascunzi după deget, mehenghi bătrân. Ia fă binișor și răstoarnă carul cu gânduri. Doar te știu de-o viață...Sunt sigur că în scăfârlia ta cea afumată se învârt destule gânduri. Sloboade le și n-o mai fă pe niznaiul. Pâcu și-a pipăit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a făcut atent Pâcu, cu lumina bucuriei în ochi. Nu voi uita în ruptul capului... Moș Dumitru i-a privit pe cei doi pe rând A dat din cap a mirare: „Tare mai știi să te bagi în sufletul omului, mehenghi bătrân ce ești!” Pâcu, care a băgat de seamă acest lucru, i-a răspuns lui Dumitru pe măsură: „Știu să intru în sufletul omului, dar nu cu ciubote cu tot, băiete!” Apoi de aici noi om lua drumul spre casă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să am cu Aizic negustorul. Că de! El îi stăpânul nostru... Abia aștept ziua de luni, să-i văd pe cei doi pupăzoi... După spusa lui moș Pâcu, ar fi oameni de treabă. Unul dintre ei cică îi oleacă mai mehenghi. Zicea moș Pâcu că știe a spune polojănii mai ceva ca el... Poate... Da’ mai știi ce zace în scăfârlia unuia ca aista? Că te duce și te-aduce cu vorba de nu mai știi pe ce lume ești - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măgădău, pe care sătenii nu-l invitau la nunți, fiindcă descindea din uriașii Flămânzilă și Setilă. Nu lipsește Brică Belea, hoțul de porți, care ungea cu păcură banca din fața porții spre blestemul suratelor lipsite de locul bârfelor. O întreagă faună mehenghe a satului e prezentă la „nunta” lui Ion, ca într-o epopee bufă. Petrecerea ia proporții sardanapalice care îl alertează până și pe șeful de post. Autoritar, șeful de post îi poruncește lui Ion să înceteze spectacolul, însă acesta îl
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
a face... Și dacă mi-am dezvăluit identitatea, să nu-ți ridici nasul mai sus decât îi este locul, că cu mine ți-ai pus în cârd! Uite colo... durda! Privesc la el cum abia își stăpânește râsul... --Așa spune, mehenghi bătrân! Acum parcă mai vii de-acasă. Și dacă îi cum spui, atunci hai s-o luăm hai-hui pe ulițele cele vechi ale bătrânei cetăți... --Și pe unde ai vrea să ne purtăm pașii, dacă nu-ți cer prea mult
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
crezi tu că se vindea de obicei în acele dughene călugărești? --Păi, cine știe?... O bucată de brânză, ceva măsline, smochine... --Asta o cred doar cei naivi precum pari a fi tu și hatmanul Roset. --Adică? - întreb eu, privind la mehenghiul care mustăcește a râde. --Tu nu vezi că dinspre Chervăsăria domnească urcă o haraba plină cu butoaie care... --Care? --Care sunt pline, după cum vezi. --De unde ai scos povestea că butoaiele sunt pline? --Numără tu boii care sunt înjugați la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-ți desfunzi urechile, că ai să mai ai ce afla... Nu uita să-i dai un pupic... Știi tu cui... Am să aștept în...” - am mai apucat să aud, în timp ce prin gând mi se învălmășeau cuvintele: “Te ții de rele, mehenghi bătrân ce ești!”... Abia m-am ridicat de la masă, că bătrânul îmi și zâmbea din ușa chiliei mele. --Bună dimineața, dragule! Cum ți-a fost somnul de astă noapte? --Nu mă pot plânge, sfințite - am răspuns eu nu prea hotărât
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a ieșit în cale un turc cu un putinei purtat în spate și cu un ibric în mână. --Să-ți dau o gură de bragă, boierule, că după câtă cale ai bătut ți-o fi sete - m-a luat în primire mehenghiul. --Uite că nu mă arde setea, ci mai degrabă palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de când? “Te-a pus în cofă, istețule. Fata nu trăiește cu capul în nouri, precum tu. Ea știe că ce-i în mână nu-i minciună. Așa că, ia aminte...” - m-a trezit la realitate gândul de veghe. Și avea dreptate, mehenghiul... Am rămas o vreme sub vraja lunii. Bătrânul povestea o mulțime de lucruri. În toate acestea, o lua drept martor pe Sevastița. “Nu-i așa, Sevastiță?”... cădea din când în când întrebarea. Acestea m-au făcut să bănuiesc că Sevastița
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o sfeclă, pătrunjel și mărar...ardei gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se întretaie, se ciocnesc și plutesc peste zarva târgului. După scurtă vreme, intrăm pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și câtă dreptate avea mehenghiul! Privirea unduia în toate părțile, poate-poate o va descoperi pe Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]