81 matches
-
Arhivele bibliotecilor sau cele păstrate de particulari inimoși scot mereu la lumină documente revelatoare, care modifică sau numai întregesc evenimente politico-culturale ori dimensiunea unor personalități care merită atenția posterității. Așa s-a întîmplat, de curînd, cu un jurnal tîrziu al memorandistului ardelean Nicolae Cristea (din anii 1895-1903), care aduce prețioase informații despre lupta mișcării politice ardelene în vremea, grea în toate, a dualismului. Manuscrisul jurnalului, după atîta amar de vreme, nu s-a păstrat în forma sa olografă ci în două
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
publice. Partidul Național Român se solidarizează cu memorandul și cu memorandiștii, într-o memorabilă Conferință din 1893, cînd Ion Rațiu, ca și N. Cristea propun ca, la proces, să nu se vorbească decît românește. În mai 1894 are loc procesul memorandiștilor, considerat cu dreptate de către contemporani drept procesul națiunii române, provocînd mari acțiuni de solidarizare. La proces, urmărit cu mare emoție, Nicolae Cristea a pledat cu energie și neînfricare, ca bun, consecvent activist ce era și rămăsese. Jurații maghiari doreau să
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
Cristea, a fost condamnat la opt luni de temniță. Le-a executat la închisoarea din Vaț, împreună cu alți unsprezece colegi de luptă. Alții și-au executat pedeapsa la închisoarea din Seghedin. Au suportat și grele cheltuieli de judecată. Dar relațiile memorandiștilor cu gruparea mocionistă (care a fost și a rămas potrivnică Memorandului) se păstrează încordate și de neconciliat. Aici, în pușcăria de la Vaț, Nicolae Cristea, om bătrîn, (avea 61 de ani, în 1902 va închide ochii definitiv) scrie broșura La țintă
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
bunătatea mea". E dezamăgit, în noiembrie 1897, și o notează în jurnal, de gafa lui D.A. Sturdza, premierul României, de a-l fi decorat (în urma unui tabel alcătuit de Ministerul de Externe al Austro-Ungariei) pe Jeszenski Sandor (procuror în procesul memorandiștilor) cu Coroana României în timpul vizitei regelui Carol la Viena. La 23 noiembrie se împărtășește tot amărît jurnalului, după ce a citit un articol într-o gazetă maghiară din Cluj: "Articolul susține că în România politica națională este numai o mască pentru
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
de îndeplinit și o misiune cultural-literară". Publicația sibiana a avut numeroase "procese de presă", iar unii dintre redactorii ei, printre care și Septimiu Albini, sunt semnatari ai Memorandum-ului (din 1892-1894). Refuzând să se supună unei sentințe judecătorești, în urma procesului memorandist, de condamnare la închisoare, părăsește Transilvania și se stabilește la București, unde timp de aproape un sfert de secol activează că ziarist și profesor pentru împlinirea idealului unității naționale. Are bucuria, ca și alți ardeleni să supraviețuiască acestui act istoric
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
14 septembrie. În speță, între 11 și 14 septembrie, se ținuse la Constanța congresul studențesc anual, la care participaseră și peste 70 de studenți români din Transilvania și din Bucovina. În condițiile în care la Cluj tocmai avusese loc procesul memorandiștilor și în care un om de stat maghiar, Kalnoky, ceruse în dieta austro-ungară efectuarea unor presiuni pentru înlăturarea atitudinilor antimaghiare din viața publică românească, una dintre problemele dezbătute, cea principală în fond, a fost "chestiunea națională". Nu știm dacă s-
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
la Editura Universal Dalsi, cei doi foști colegi de facultate ai celui plecat, cu puțin timp în urmă, în lumea de dincolo, îi aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în capitala României pilda, cugetul și simțirea marilor săi înaintași transilvăneni, a celor care s-
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
foști colegi de facultate ai celui plecat, cu puțin timp în urmă, în lumea de dincolo, îi aduc un afectuos omagiu postum. în prefața sa, Eugen Simion îl definește pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în capitala României pilda, cugetul și simțirea marilor săi înaintași transilvăneni, a celor care s-au dăruit înfăptuirii idealurilor naționale și
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
comise de un soț, în timp ce visa și invocate în versurile unor poeți ai vremii. Rezultă un întreg evantai istoric și tipologic al formelor detenției - centrate, în cazul scriitorilor, pe detenția politică: de la brutalele represiuni medievale la detenția de lux a memorandiștilor români din Imperiul habsburgic și a antidinasticilor din Regat (precum N. T. Orășanu), pînă la teribilul pohod na Sibir rezervat anarhiștilor din Imperiul Țarist, pentru a ajunge, trecînd prin detențiile soft ale militanților socialiști, la procesul ziariștilor colaboraționiști din 1919
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
să mă înfățoșez înaintea publicului român cu o lucrare scrisă în limba lui strămoșească". Jarnik a rămas foarte legat de Sibiu, pe care l-a vizitat în mai multe rânduri. Acolo îi cunoscuse printre alții, pe compozitorul Iacob Mureșeanu, pe memorandistul Vasile Lucaciu, pe ,îndrăznețul aeronaut Vlaicu", pe Caragiale și Coșbuc. La București se bucurase de ,o primire caldă și ospitalieră" din partea lui Titu Maiorescu. Poate și de aceea intenționa ca versiunea românească a povestirii Bunica să o dedice Liviei Maiorescu
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
acest truc, fiindcă și alții l-au folosit. Important era că adusesem acasă o pâine, o sticlă de lapte și câteva ouă. Dar eram pierita de groază, fiindcă în fața bisericii văzusem doi popi spânzurați de crengile copacilor. Tot acolo, statuia memorandistului Rațiu zăcea la pământ, răsturnata de pe soclu. Nimic nu mă făcuse să-mi dau mai bine seama de pericolul care ne amenință decât imaginea statuii năruite a unui personaj venerat de întreg orașul. Lămpi ședea că pe ace, ar fi
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
catolic, care este transformat, în anul 1853, în institut teologic. Școli greco catolice de valoare au fost create la Oradea, Gherla, Cluj și Lugoj. De a lungul timpului, în momentele importante ale istoriei românilor din Transilvania (Revoluția de la 1848, lupta memorandiștilor, conducătorii celor două biserici românești au conlucrat fructuos pentru promovarea intereselor românilor și pentru apărarea ființei naționale românești. La 1 Decembrie 1918, actul unirii Transilvaniei cu patria mamă a fost citit de episcopul greco catolic Iuliu Hossu, viitor cardinal, asistat
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ) ŞI STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ – P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358725_a_360054]
-
nu trebuia sa-l admitem. V-ați imagina ca la Alba Iulia doi moldoveni, indiferent cine ar fi aceștia, să vorbească despre Unirea Ardealului cu România, interzicând să vină cineva pe scenă întruchipând pe Ion Rațiu sau pe vreun alt memorandist pentru a citi Proclamația de la Alba Iulia? V-ați imagina o scenă de acest fel? Eu mi-am manifestat indignarea, dar nu m-a ascultat nimeni. Păi de ce să acceptăm la noi acasă așa ceva? Sigur, noi putem alee un ardelean
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
represivă a Pestei. Comitetul executiv al Partidului Național Român este acuzat de provocarea unor agitații contra securității statului, "memorandiștii" sînt arestați, judecați și condamnați la închisoare. Partidul Național Român este dizolvat și redus la starea de simplu comitet electoral. Procesul memorandiștilor contribuie la structurarea relațiilor dintre românii din Vechiul Regat și frații lor din Transilvania. Cauza națională este conjunctural instrumentată la București în serviciul intereselor de partid. Liberalii de sub conducerea lui Sturdza îi acuză pe conservatori de lipsă de considerație față de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în Nirvana pe care a cântat`o....". Aproape aceleași cuvinte scrie în Cronica sa, pe care o ține la Hotoan, preotul Vasile Patcașiu (1844-1932) participant alături de V. Lucaciu în grupul românilor care duc "Memorandumul" la Viena (1892) și la procesul "memorandiștilor" de la Cluj (1894). Ca și V. Lucaciu, V. Patcașiu este greco-catolic, hirotonit preot în Catedrala Blajului (1872) și colaborator al ziarului blăjan în care Grama și-a publicat studiul despre M. Eminescu! Iată textul din Cronica lui de la Hotoan Satu Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se feri de el "ca nu cumva să le strice mințile și să le învenineze inimile". Putem recunoaște aici idei ale clericilor sătmăreni, dar I. Slavici nu semnlează nici un nume. Cert este că I. Slavici rămâne mai departe alături de acțiunile memorandistului din Șișești după cum arată desele referințe ale preotului: "...din cauza nelucrării Comitetului: cu toții, cu un suflet, cu o inimă stăruiau, și mă rugau, mă sfătuiau, împreună cu Slavici, Brote, Popovici și Albini, să nu ne dezbinăm, să ne strângem, rândurile..." (Tribuna, an
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este locul marilor sale realizări: înființează o școală; este membru al "Astrei" din 1875; membru al "Reuniunii învățătorilor sălăjeni" (în 3 iunie 1890 adunare se ține la Hotoan); participant în grupul românilor care duc "Memorandumul" la Viena (1892), la procesul "memorandiștilor" de la Cluj (1894), prezent la 1 dec. 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, însoțit de câțiva săteni din Hotoan. Era abonat la toate gazetele și periodicele românești fiind un focar de cultură pentru zona sătmăreană. A publicat cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
istoric ca trăire nemijlocită au ieșit Leul de la Șișești (1936), Douăzeci de ani de la Unire (1938) și Un petec de Asie în Europa (1941), lucrări situate la limita dintre proza literară, istorie și reportaj. Prima evocă figura legendară a aprigului memorandist Vasile Lucaciu. Cea de-a doua, din care n-a apărut decât primul volum, Cum s-a făcut Unirea, adună studii și mărturii provenind de la douăzeci de reprezentanți ai generației Unirii, între ei și personalități ca N. Iorga, I. Lupaș
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
, Emil (27.V.1886, Apahida, j. Cluj - 25.III.1954, Cluj), poet, dramaturg și gazetar. Este fiul Elizei Isac (n. Roșescu), profesoară de desen, și al avocatului Aurel Isac, apărător în procesul memorandiștilor. O soră a lui I., Valeria, a fost compozitoare. A absolvit cursul primar la o școală evanghelică de limbă germană din Cluj, trece apoi la Liceul Piariștilor din același oraș, urmează ultimele trei clase la Liceul Grăniceresc din Năsăud, dar
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
psihologice în literatura română. R. își lărgește aria observației și investighează mai nuanțat câmpul vieții sufletești, tratând un caz de conștiință, nu numai individual, ci și colectiv ori ca proiecție a general umanului. Protagonistul cărții e Apostol Bologa, fiu de memorandist, intelectual cu studii filosofice și înclinații mistice din cauza educației religioase primite în copilărie. La izbucnirea războiului, ca singur fecior al familiei, rămâne acasă. Se angajează voluntar dintr-o reacție de orgoliu masculin, vrând să-și demonstreze curajul în ochii logodnicei
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
completeze și să ordoneze informațiile referitoare la evenimente politice importante, chiar dacă uneori cu un evident caracter tezist, precum asasinarea lui Nicolae Iorga ori așa-zisa activitate a Partidului Comunist Român în anii celui de-al doilea război mondial sau procesul memorandiștilor (Procesul unui proces). Mizând pe descrierea faptelor și mai puțin pe căutarea formulelor de transpunere a substanței documentare, obținută direct din cercetarea unor scrieri personale (jurnale, file din corespondență), din studierea fondurilor secrete ale bibliotecilor (citate din Mein Kampf, stenograma
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
ST, 1975, 12; Nicolae Ursu, „21 h. 22’, seism: 4 martie și după...”, cartea unei clipe, LCF, 1977, 35; Ungureanu, Proză, 245-248; Vlad, Lectura, 187-191; Mircea Iorgulescu, „...unul dintre acele imprimate cu conținut românesc”, RL, 1978, 34; Vasile Andru, Procesul memorandiștilor, VR, 1978, 10; Valentin F. Mihăescu, „Procesul unui proces”, LCF, 1978, 48; Ardeleanu, Mențiuni, 182-190; Ungheanu, Lecturi, 352-356; Nicolae Bârna, Între ficțiune și realitate, RL, 1980, 5; Nicolae Georgescu, „Nici cuceritori, nici cuceriți”, LCF, 1983, 6; Ion Dodu Bălan, „Andra
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
de demonstrații logice, este fericit întreruptă în Interval de câteva momente epice propriu-zise, dintre care cel mai semnificativ este episodul de extracție autobiografică al copilăriei naratorului, unde imaginea unei familii nobile maramureșene, scăpătată dar întreținând cultul unuia dintre strămoșii săi, memorandist și martir al neamului, se înscrie în linia romanului având drept temă societatea tradițională ardelenească, reprezentat de Ioan Slavici sau de Liviu Rebreanu. Cunoaștere de noapte revine la tema crizei existențiale, provocată în conștiința personajului Ion Marina, „înalt funcționar într-
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
ȘCHIOPU, Ursula (30.VII.1918, Mihai Viteazu, j. Cluj), poetă. Este fiica Olimpiei (n. Braica), nepoată a memorandistului Ioan Rațiu, și a lui Grigore Biji, profesor de liceu la Turda. Face cursul secundar la Turda, iar pe cel universitar la Facultatea de Filosofie și Litere din București, susținându-și licența în psihologie-pedagogie (1940). Urmează și Seminarul Pedagogic (1941-1942
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
din iulie 1889, T. este condusă de Septimiu Albini, care nu modifică, în linii generale, orientarea gazetei. Deosebiri esențiale vor apărea din 1896, când proprietatea ziarului și a institutului tipografic trece de la Eugen Brote, obligat să se autoexileze în preajma procesului memorandiștilor, la Ioan Rațiu. T. devine astfel un oficios al grupării politice din care făcea parte Rațiu, dar îi pierde treptat pe acei cititori, cei mai mulți de altfel, care îi sprijineau pe vechii tribuniști (Bechnitz, Slavici, Brote ș.a.). Din această cauză scade
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]