124 matches
-
nimeni nu aducea ochiul până în apropierea ei să pătrundă în mijlocul cărnii, a fibrelor ce alcătuiau țesătura ei misterioasă. Din zilele vechi veneau colinde cu vorbele părăginite, roase de uitare, Trei Magi bărboși, cu toiege din femur de capră și sumane mițoase. Ei soseau din pustiul în care tocmai plecaseră asinul și părinții fără prihană. Vin, vor veni și iarna vor trece spre sud cu dorințe cu tot și cu vorbe confuze pe limbă. Nici șarpele nu-și găsește culcuș aici și
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
cu vreo subminare, ci cu semnificații exhibate. Aici apar, la un moment dat, ca foarte evidente și minusurile scrisului lui Cătălin Mihuleac. În vreme ce câteva povestiri sunt mici bijuterii textuale în construcții paroxistice (Mi se acrise să fiu respirat de țărani mițoși, Un miros proaspăt, de verdeață și gâză tânără, îi însuflețea gura, din primul volum sau Textile și conserve și Stress, din al doilea volum), altele rămân doar la stadiul de bancuri și simple anecdote. O altă categorie de povestiri, dacă
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa în aceeași comună, la un dispensar mai îndepărtat, mai izolat: Probota. Și iată și întîmplarea neverosimilă, picantă pînă la cel mai strașnic sos! Invitată la noi, într-o seară, după ce
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
Simona Tache De Mițos Micleușanu, pentru Guerrilla de dimineață. Eu am râs cu lacrimi. Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled în your
Ședință la Radio ZU by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19599_a_20924]
-
a devenit SHUKAR COLLECTIVE dintr-o năstrușnicie scornita de un grup de neliniștiți producători muzicali. Acesta, adună pe langă fondatorii DJ Vasile, Dan Handrabur și trupa de ursari Shukar, mulți alți producători autohtoni valoroși că Matze (Cristian Stanciu), Vlaicu Golcea, Mițos Micleusanu și Marius Matesan. Nici un remix jalnic la vreo manea, totul construit de la zero, acordat perfect cu muzica țigăneasca autentică din graiul ursarilor de la Shukar; idee apreciată instantaneu peste granițe, pe unde s-au perindat în numeroase concerte. Între 2003
Shukar Collective revin live in Bucuresti, Cluj-Napoca si Sibiu [Corola-blog/BlogPost/99768_a_101060]
-
așa cum se cade pentru un fenomen de referință, proiectului Shukar Collective i s-a dedicate și un film documentar al carui autor este Matei-Alexandru Mocanu iar interpreții chiar autorii experimentului: DJ Vasile, Matze, Napoleon, Tamango, Vlaicu Golcea, Dan Handrabur, Clasic, Mițos Micleusanu, documentar produs și emis în eter de către HBO România. ‘The Shukar Collective Project’, filmul lui Mocanu, intră în istoria armoniilor și exploziilor care descriu coliziunea celor două universuri culturale. Povestea unei ciocniri presupune să lucrezi cu cioburi și schije
Shukar Collective revin live in Bucuresti, Cluj-Napoca si Sibiu [Corola-blog/BlogPost/99768_a_101060]
-
văăăzuuuut O SAPĂ! Jur! Era doar partea metalică (fără coadă deci) și era puțin ruginita. Ce ar putea să caute un om cu o sapă în avion n-aș putea să vă spun. A, daca dădeam peste vreun toiag, vreo mițoasa și câteva butoaie de brânză, nu m-aș fi mirat: aș fi știut că a plecat deja Gigi spre Bruxelles...
Cine sapă groapa altuia rămâne fără sapă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21103_a_22428]
-
acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii-n geamul irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de mustul zăpezii. Cerboaica îl scărpină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zbate pântecul. După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă! Curând în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește. NOCTURNĂ III Degerând, se clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche, calm și pufos, mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
folosite la nuntă, învelitorile de leagăn, covorul (,, poneava’’; ,,pricoița’’; ,,procovița’’; ,,cilim’’) care este Țesut în război, cu motive geometrice, pe un fond închis și care este folosit în camera de oaspeți sau la diferite ocazii, măsaiele ornamentate la capete, poclada mițoasă albă( straniul). PORTUL POPULAR BĂNĂȚEAN Costumul popular românesc reprezintă veșnicia și individualitatea unei etnii. În România există 112 costume tradiționale din care în Banat sunt în număr de 12, în Caraș în număr de5, iar în Clisură 1 ,care este
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei, care erau toți Îmbrăcați În blugi foarte mulați, veste din blană și ghete scumpe din piele de cal sau din piele tăbăcită de căprioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se târăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sunt gemene (gândea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sunt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita lui, Silvana: „Silvana (Ana Pădurii) intră în bășag [colibă, n.n.] cu pași tremurători: Carador o însoțea tragic și transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o sticlă de Diana, de un sfert de litru și a două săptămâni de lucru la strunga din Rupșor; aburcaseră pe Vlădeasa și Cucurbăta; se ostoiseră în văile Boțeșei și aici găsiră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
s-ar fi ostenit să se mai ascundă. "A, e simplu ! Ia să vedem! Așaaaaaa..." spuse primul și întinse mâna să-i atingă hainele. Dar în loc de postavul aspru al hainelor bătrânului cabanier, degetele i s-au afundat într-o țundră mițoasă sau așa părea : "Ești nou pe aici ?" întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra lor să știți că făceau umbră la lumina aceea -, și oile, care dormeau mai încolo, și câinii, lângă ele numai Mițosul se luase după noi, uite-l , acu' îi în frunte, lătrând de mama focului, ca să ne apere adică !.... Ne-am izbit în ușa grajdului, că de acolo se vedea lumină! Și dac-o fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am izbit în ușa grajdului, că de acolo se vedea lumină! Și dac-o fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de frică, de somn, de frig, nu mă gândisem că nu mirosea a foc, că nu se auzea nimic dinăuntru... Mițosul, deșteptul de el, mă apucase de cojoc și mă trăgea înapoi mârâind și scuturându-și capul ușor: mai târziu am înțeles părea că zice: stai aici, că nu se cade. Dar când ne-am repezit înăuntru, am intrat cu tot cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă zbăteam În vârtejul gândurilor și de aceea nu te-am observat. Merg la Nicu, la spital. ― De ce mergi tu și nu vine el acasă? ― A fost operat azi dimineață. ― Despre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot el a fost alături de Vodă Ghica când s-a opus raptului celei mai frumoase părți din trupul Țării Moldovei în favoarea imperiului Habzburgilor și a fost răpus apărându-l pe domnitor. El a purtat caftan, ciubote și sabie, nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor înstrăinate prin urgie la Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Izvoare. În obștea noastră, a continuat el, mai mult gospodinele muncesc, deși adesea fac și ele tovărășie cu paharul la făgădău și cu iarba dracului în crucea drumului. Că bărbații nu-și pierd vremea cu torsul lânii, cu țesutul cergilor mițoase și al sumanelor, cu însăilatul bernevecilor și croitul cămășilor, că aista-i meșteșug muieresc la fel ca și închistritul ouălor cu chișița ori grijitul dobitoacelor. Ei își văd numai de pădure, de coasă și de fân, apoi, odată trebușoara încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa Malvina de la Crasna care, cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acuzațiilor: „Există un mecanism al permanentei discriminări prin tăcere". A urmat Patrick Lozès, președintele unei puternice asociații a francezilor de culoare: „Ar putea fi jucat, peste o sută cincizeci de ani, Barack Obama de un actor alb cu o perucă mițoasă?" N-a lipsit de la apel nici frumoasa Sonia Rolland, o fostă Miss France: „Dumas avea trăsături negroide. Acest film ascunde istoria lui adevărată, înnegrindui chipul și punând cârlionți pe un cap de gal." Lăsând de-o parte potențialul accent discriminatoiu
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]