30 matches
-
am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele care merg, altele
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
fie lecturi interesante, fie muzică bună. Regina ar fi avut un spirit credul și o imaginație bolnăvicioasa. Așa se explică episodul amorului Elenei Văcărescu (domnișoara de companie a reginei) cu prințul moștenitor Ferdinand. "Domnișoara Văcărescu era atunci o grăsana, foarte mioapa și, cu toată inteligență ei, foarte mitomana". Proiectul căsătoriei celor doi tineri ar fi fost al reginei și al drei Văcărescu. S-a ajuns pînă la logodna, proiect, la început, daca nu încurajat oricum tolerat de rege. Cînd vestea s-
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
dublu, de învățatul pentru examenul de medic specialist și de veșnică dilemă ” eu ce mai gătesc pentru mâine?!”.” valentina nașu: “Cel mai grozav moment al zilei de azi (și de fiecare zi) este atunci când se face zi! Să vă explic-sunt mioapa forțe, așa că, în fiecare dimineață, cu ochii închiși, dibuiesc ochelarii și abia apoi deschid ochii, după ce-i așez ,,călare”! Ce a fost special astăzi? azi am reusit sa dibuiesc ochelarii LUI!!! Așa că, am constatat resemnata că am... dezlipire de rețină
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
Simona Tache Vineri după amiază mă aflam la volan, în drum către Câmpina, cu soțul în dreapta. Soare, frumos. Mă rog, cam prea soare, după gustul meu de mioapă, pe care, la lumină prea mare, o jenează lentilele de contact, chiar dacă poartă ochelari de soare. Ajungem în comuna Ciolpani, la 20-30 de metri de o trecere de pietoni mai greu de remarcat, din cauza soarelui și a unei micuțe pante
Un fleac, mi-au luat permisul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18210_a_19535]
-
ajuns mult mai bine. Eu m-am îngropat într-un notariat, tu n-ai ajuns Patrick Poivre d’Arvor... Dar măcar ești vedetă locală: ori de câte ori deschid televizorul, te văd. — În liceu n-ai avut ochi pentru mine. Știi că sunt mioapă de mică. — Cum vă descurcați cu criza la notariat? — Excepțional, oamenii mor mai repede ca înainte și moștenitorii lor se ceartă la fel ca înainte. Falimentele se țin lanț. Mă bucur pentru tine. Pot să te-ntreb de ce ai venit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frânse fără nici un scrâșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu‑și‑o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un saltimbanc/ sângaci/ a fumegat / ca o pipă de familie bună... Mi-a scrântit din greșeală,/ din nebăgare de seamă/ toată închipuirea,/ tot orizontul meu cel rotofei... / toate vârstele/ mi-au rămas șchioape, mioape. / Aritina, cocul ei auster/ sâmbetele ei îmbrăcate bine/ acele de croitorie/ legumele perpelite/ toate se îndreaptă încet/ spre mijlocul de negăsit/ al Pământuluiť. Ioan Al. Lupu își rescrie în ŤCronici și elegii amăgitoareť poeme de tinerețe, probabil nepublicate, cărora le
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Sperie și ielele Feți frumoșii, pistolarii Bivolii și Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și se vede după fler Armonie, catifea Pielea lui și pielea mea Fiecare și-o îndură Într-o altă saramură; Atâta lobodă slobodă
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
cineva! -??? cere deslușire mutuală Sterie doar din privirea chiondorâșe cu care o împunge. Dar ea, în parte, bombăne ciudoasă: -Cum te arăți în casă, alăturea cu tine plutește o avertizare inscripționată, pare-se, pe un imens balon, pe care, și mioapă, tot aș putea citi: Atenție, urmează o animație care te-ar putea afecta emoțional! Rămas uimit de feedback-urile aruncate asupră-i, făcu o pauză, după care o încolți: -Lixandro, am tăcut cât am tăcut, dar... -Și bine ai făcut
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
Sperie și ielele Feți frumoșii, pistolarii Bivolii și Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și se vede după fler Armonie, catifea Pielea lui și pielea mea Fiecare și-o îndură Într-o altă saramură; Atâta lobodă slobodă
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359507_a_360836]
-
cu cerneală și gânduri cu umbre și miros de tipar cu flori presate și pagini ronțăite de șoareci de iubirile din trecut nu îmi este niciun dor ca niște cărți dintr-o bibliotecă ambulantă dorm pliate gingaș pe umbra mea mioapă le-am rotunjit colțurile cu inelarul și le-am uns cu mir scurs din ultimii trandafiri acolo nu mai respiră decât litere vii care îți sfâșie carnea flămândă de lecturi simt cum se prăbușesc zidurile plângerii asfințituri tac în propria
ALFABET SENTIMENTAL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377326_a_378655]
-
zare... Unii spun că-i cenușie, alții văd paradisul Te întreb: de ce ești curioasă... Îmi spui că-ți plac florile... A lui e drăgăstoasă, a ei mieroasă Tot rătăcești iscoditoare Ai aflat? Câți pui sunt în cuib? O, iar ești mioapă În lumea crizelor de piatră... nu mai avem s-au aruncat toate Murul se înalță să ne separe În a vedea sau nu ce-i libertatea Iar te-ai furișat printre flori Cine e orb? Nu, întunericul este lumina în
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
sirenă de poliție! Cei trei bărbați valizi se privesc, contrariați, unul pe altul. Stați o clipă! Să gândim! Să ne gândim...! scrâșnește Avocatul. Baba a sunat unde trebuie, dar probabil că nu ne-a recunoscut. Este noapte și ea e mioapă în ultimul stadiu. Avem, efectiv, cinci minute la dispoziție, ca să ne cărăbănim! Floci tocați! Nae rămâne la mila Domnului, până vine ambulanța. La halul lui, are nevoie de minim trei unități de plasmă și sânge izo-grup. Noi nu-l mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
instrument contondent (așa îl percepu ea, care era o pasionată cititoare de romane polițiste) din tufișul ei de brebenel. Începu să-și caute cu înfrigurare ochelarii, pentru a descoperi în Ennistone Gazette dacă se comisese pe undeva vreo crimă. Fiind mioapă, nu-l recunoscuse pe George. Dacă l-ar fi recunoscut, ar fi fost și mai tulburată. Alex, care sosise cu un taxi și își pieptănase părul în pragul ușii, își reveni repede din șocul pe care i-l pricinuise prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și al distanței aseptice au favorizat atît apropierea comprehensivă a criticului față de notele de prospețime ale unor autori „vechi” sau căzuți în desuetudine, cît și perceperea mai fină a notelor specifice noutății radicale. Avem de a face cu o critică „mioapă”, care privește „de aproape” textele. Riscul e, aici, acela de a nu vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă E. Lovinescu e un critic de direcție, un post-maiorescian a cărui opțiune ideo-estetică - modernistă - intră uneori în contradicție cu fondul său de conservatorism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lucas porni din nou mașina, Îngrijorat. * * * Christian trăgea nervos dintr-o mică țigară de foi plimbîndu-se În sus și-n jos prin apartamentul nupțial cînd se deschise ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat la hotel pentru Marie. Văzînd expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
promisese suportarea cheltuielilor militare. Iar tratatul încheiat cu țarul avea capcane, deși, textual, părea să-i garanteze granițele și independența. Eminescu a fost uimit că o minte atât de strălucită ca a lui Dimitrie Cantemir a putut fi atât de mioapă în plan politic, încălcând până și ultima poruncă a lui Ștefan cel Mare că, în caz de nenorocire, e de preferat ca țara să fie închinată turcilor, mai cinstiți decât rușii, polonezii, austriecii sau ungurii. Și iată consecințele, culminânde cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nu poate concepe individualitatea, subiectivitatea, care nu poate include observatorul în observația sa, este infirmă în a gîndi problemele, îndeosebi problemele etice. Ea poate fi eficace în dominarea obiectelor materiale, în controlul energiilor și manipulările viului. Dar ea a devenit mioapă în perceperea realităților umane și devine o amenințare pentru viitorul omenirii. Considerațiile filosofului ating toate întrebările de fond, la care feluriți gînditori au încercat să răspundă de-a lungul timpului, cum ar fi și cea privitoare la limbaj și la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rămânem, vorba ceea, pe recepție... SECRETUL ADRIANEI Megabătrâneii Adriana BABEȚI Despre ce să scriu când toată săptămâna n-am prins nici o întâmplare îmbucurătoare la nivel macro? În jur, adică în țară, s-au petrecut lucruri care - oricât aș fi de mioapă - mi-au apărut clar, în toată mizeria lor morală. Și ce-am făcut, sufocată de neputință? Am semnat un protest, am vorbit cu prietenii până ni s-au uscat limbile și am fiert abătută în suc propriu. Iar la nivel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
picior după care a ajuns la baie și a pipăit în stânga și-n dreapta până când a găsit chiuveta. a dat drumul la robinetul legat la un mic boiler și un fir de apă ruginie a început să curgă. fata cea mioapă nu vedea culoarea apei dar simțea mirosul de fier. numai că se obișnuise cu acest amănunt așa că nu i-a dat prea mare importanță. și a mers în bucătărie. iar mâinile ei au știut locurile în care să găsească chibriturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
se obișnuise cu acest amănunt așa că nu i-a dat prea mare importanță. și a mers în bucătărie. iar mâinile ei au știut locurile în care să găsească chibriturile și aragazul și ibricul ciobit și cafeaua râncedă. și fata cea mioapă a băut o ceașcă de cafea și apoi și-a luat paltonul mâncat de molii și a ieșit din casă. pe bâjbâite. ca să ajungă la hala în care muncea fata cea mioapă trebuia să meargă pe jos un timp și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
trebuia să meargă pe jos un timp și apoi să ia un tramvai și apoi iar să meargă pe jos un timp. pentru că fata cea mioapă stătea într-o căsuță de chirpici care era la capătul pământului. și fata cea mioapă a ieșit pe drumul plin de zăpadă și s-a așternut la drum. zăpada scârțâia sub pantofii ei scâlciați și ea încerca din răsputeri să nu se abată de la drumul parcurs zilnic ca să nu fie nevoită să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
drumul parcurs zilnic ca să nu fie nevoită să se oprească și să simtă cum frigul îi intră în oase. mai mult pe ghicite simțea poteca pe care pașii ei o adânciseră atâta amar de vreme. și în sfârșit fata cea mioapă a ajuns în locul de unde trebuia să ia tramvaiul. și a așteptat vreo jumătate de oră. după care s-a auzit un zgomot. un fel de uruială. și fata mioapă și-a dat seama că tramvaiul se apropie de stație. deslușea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
pantofi i-a rămas pe undeva prin noroiul pătat de zăpadă și chiar n-are rost s-o lungesc ca să-ți povestesc prin câte peripeții amuzante a mai trecut. important e că atunci când soarele se ducea la culcare fata cea mioapă a ajuns acolo unde muncea. acolo unde țesea la război. era desculță și plină de zgârieturi și avea hainele rupte și două coaste fisurate și nasul și buza de jos sparte și un dinte din față i se mișca foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]