220 matches
-
cînd a venit era într-un taxi oranj n-am avut cu ce-l nota și toată dimineața următoare am călătorit cu trenul spre sud mi-au rămas în minte acordurile pianului dezacordat, șuieratul locomotivei și nu mai știu ce miorlăit de renete (renete e cel mai melodios dintre toți motanii melodioși)..." (10 noiembrie). Un debut interesant și promițător - rețineți numele autoarei, ca poetă. Catrinel Popa - Caietul oranj, Jurnal de sanatoriu, Cartea românească, București, 2001, 64 p.
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
sistem la un receptor-radio „banda vest”, pot fi ascultate în voie hohotele de râs ale cobailor... Explicația oamenilor de știință e simplă: vietățile râd fiindcă-și amintesc de momentele când „sacoșa” de sub bărbia lor era plină de furaje, iar motanul miorlăia sfâșietor-erotic pe acoperișul stațiunii de cercetări... Însă, partea importantă a problemei este aceea că, utilizând un selector de canale (tot de fabricație americană!), pot fi obținute și imagini tv. Deocamdată doar la Pro Tv (v. Vacanța Mare, La bloc, plus
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
bani. Sîntem egali, ce mai În nopțile de vară, legăturile se strîng mai tare. Poate și mai primejdios. Tonul discuțiilor este mai direct, dezinhibat, și el tot pe orizontală, fără nici un fel de obstacol. Greierii cîntă minunat, iar pisicile-și miorlăie împreunarea. Mă întorceam într-o sîmbătă seara de la film. Văzusem Pianistul. Era cald, sufocant, mi-era sete, tot corpul mi-era însetat, prizonierul a tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
ce au urmat poetul care povestea tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din ele o casă pe nori cu grădini largi în jurul ei în mâna sa bolovanii miorlăiau ca pisoii pe acoperișuri din ochii lui se înălță urletul câinelui și ca o aripă neagră o tăcere de diamant
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
născut la periferia Witebscului - teoriile lui Einstein, amicul său, care luase Premiul Nobel la 26 de ani și cânta la vioară groaznic. David consideră însă, că e mai bine să scârțâi oribil la scripcă decât să nu scârțâi deloc, fiindcă miorlăind din instrument poți ajunge - ca multe personaje ale pictorului - pe acoperiș. Dar, uneori, a fi odrasla unui artist de faimă mondială este o povară tragică - să te temi că nu vei ajunge niciodată la altitudinea artei tatălui tău, că ești
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
ce bîntuia noaptea prin castelul în care a locuit. Pentru a nu exista nici un dubiu în acest sens, îl citez: , Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rînduri, în multe feluri și-n multe părți, pînă cînd contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima Irlandei, din țara druizilor, a berii Guiness și a lui Joyce". Aș zice că îl privește personal, dar, din păcate, nu este atît de original cît spun admiratorii săi care
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
avându-l invitat pe Corneliu Vadim Tudor, părea o broscuță probând cu disperare să scoată ultimul "oac" din viața ei în fața unui șarpe Boa. Grea situație, însă nici într-un caz la dimensiunea celei în care se afla un pisic miorlăind înfricoșat în vârful unui copac, fiindcă nu mai avea curaj să coboare. Am ajuns cu toții la concluzia că începem foarte prost săptămâna (era luni, 18 septembrie...), fiindcă felina trecea prin una dintre cele mai cumplite drame petrecute pe teritoriul statului
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
a lui tata???????????), pe post de carne de vacă. Huă! Mă rog în fiecare seară la Doamne-Doamne, să fie bine pentru poporul român. O să încep din seara asta, doar că să știi, jurnalule, că eu nam de gând să mă miorlăiesc și să inplor. O să bat din picior și o să-i spun cinstit: “Doamne-Doamne, sunt fata lui președintele României și te rog săi faci IMEDIAT bine lui poporul român, alfel o să îți apară stenogramele în Evenimentul zilei”. Chiar: Doamne-Doamne vorbește la
Nu am încredere decât în pictorița din mine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19996_a_21321]
-
cel mai bine cântând Mihaela Runceanu, Angela Similea sau Joe Dassin, dar am o prietenă împreună cu care interpretez piesa Bună seara, iubite a Loredanei într-un fel care provoacă extrem de mult amuzament în jur. Imaginați-vă niște pisici plouate care miorlăie jalnic, aproape înduioșător. Noi suntem alea. Cât despre brăduț, mie mi-ar plăcea unul așa, dar nici dacă am avea loc, nu ar fi Nic de acord, așa că încerc să negociez măcar unul ecologic. Deocamdată nu cu foarte mult succes
Un Crăciun fără sarmale by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20743_a_22068]
-
Simona Tache Femeile se pisicesc, dar măcar o fac pe față. Bărbații miorlăie și se mâțâie numai pe ascuns, în cercul restrâns al cuplului lor, iar dacă ar fi să-i tortureze cineva, ca să recunoască, Elisabeta Rizea (că tot veni vorba de ea) ar fi mic copil pe lângă ei. Îl și văd pe
Dur, dur’ d’être mascul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18435_a_19760]
-
câmpie mare, însorită. Alergam să nu mă ajungă. Și ai apărut tu, călare pe un cal alb, înaripat. Deși erai desculț și în pijama, aveai un paloș, ca un fulger. Când îi loveai în cap se transformau în pisoiași care miorlăiau jalnic. Eu am început să râd...să râd...După ce ai terminat cu ei, ai coborât de pe cal, ai aruncat paloșul în iarbă și te-ai apropiat de mine, zâmbind. Mi-ai mângâiat părul, gâtul, pieptul...tot corpul. Și mi-ai
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
un iepure...Și am strigat: -Vreau un iepure! Dau un regat pentr-un iepure! (de unde, regat?) Nu-mi răspundea decât ecoul. Am început să gâfâi. În urma mea, Mister Ornic era tot mai aproape, tot mai înfricoșător...Am început să plâng, miorlăit: -Vreau un iepure! Un iepure, vă rog! Auzindu-mă, Mister Ornic mi-a...dat. M-a pocnit cu bâta uriașă de mi-a sunat apa-n cap și m-am rostogolit de două ori. Am țipat încă o dată: -Pentru Dumnezeu
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
forță superioară nouă. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat din țărână am venit, în țărână ne ducem, dacă ne -o mai lăsa Dumnezeu și țărâna aceea . Ce ar mai fi de spus, sau de făcut, mă întreb ? Că doar de miorlăit nu putem pentru că nici miorlăiala nu depinde noi. Printre darurile noastre dumnezeiești, am primit și darul gândirii, al conștiinței de sine, al cercetării, al științei, cum spunem noi. Singura noastră șansă este ca Dumnezeu să ne mai dea timp să
DE RUSALII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380101_a_381430]
-
răsuciri e lângă masă, zâmbind mieros. Actorul își ridică sprâncenele. Capul pleșuv tace, pompierul se preface că nu există. Ochii redactorului-șef alunecă agale peste sticlă. Mărul lui Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul-șef mai face un pas: — Păi, parcă aș bea și eu un păhărel... Actorul se înviorează, capul pleșuv toarnă în pahar, pompierul privește în zare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spuneau și cauda pavonis, coada de păun. Știți că pe frontispiciul bestiarelor din Renaștere păunul înlocuia de multe ori reprezentarea omului din vedenia lui Iezechiel, alea patru hayoth hakodesh, știți? Și m-am apucat să recit ca dintr-un jigodnic, miorlăind popește: — „De mers ele mergeau în tuspatru părțile, și în timpul mersului nu se întorceau.“ I-am măsurat triumfător. — Vă prindeți că pot să vă dovedesc că opera de artă, acel Kunstwerk al lui Heidegger, nu-i altceva decât Piatra perfectă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
maudit, Sweeny face să țîșnească arteziene de sînge din carotidele secționate artist, iar scenele morbide alternează cu cele de o mare suavitate cu trilurile celor doi îndrăgostiți, fiica lui Todd, Johanna și marinarul adolescent, imberb cu un glas de castratti, miorlăind moleșit. Pe cît de meticulos acționează sau mai bine zis secționează bărbierul în hardughia lui de pe Fleet Street unde patiseria care devine restaurant în toată regula duduie de mușterii canibali fără s-o știe, pe atît de fleșcăită este povestea
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
nu a părăsit hotelul În după-amiaza aceasta? Absolut nimeni, domnul meu. Vă... De fapt nu sunt chiar sincer cu dumneavoastră. O să vă amuze că vă spun - hihi! - dar nu cu mult timp În urmă, o pisică foarte mare și neagră miorlăia de mama focului În holul clădirii. I-am făcut imediat vânt afară. Știți, șefu’... nu dă voie cu animale În hotel. Sub nicio forma!
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile în șir, s-au miorlăit și bătut, mai și căzând pe jos, ori zgâriindu-se. Au tot țupăit, după dragostea lor comună - pisicuța. Ea, în primele zile, a tot fugit: când de unul, când de altul, când de toți.În cele din urmă, s-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai problemele mele de sănătate. Da' eu, cu ficatu' meu, nu mai suport..." Asistenta o privi cu un aer resemnat: "Vreți să țin eu seminarul?". "Te-aș ruga!", se miorlăie madama. Adaugă cu un gest repezit: În fond, nici nu-i cine știe ce pentru tine. Doar ai mai ținut tu o grămadă..." "Bine, nu-i nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se ridică, explicând: "Mă duc să-mi aranjez cursurile și să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l vehiculează ritmic ca pe un covor luat sul la subțioară, pe un perete cojit e un poster cu Arnold Schwarzenegger la bustul gol... Lungana miorlăie în toate felurile cu ochii la Schwarzenegger... Scundacul vorbește înainte la telefon... Prim-plan pe mușchii pătrați ai fălcilor lui Arnold... Lungana culminează într-un suspin țipat... Această secvență, din filmul Patul conjugal, al marelui regizor Mircea Daneliuc, reprezintă, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
jos ceașca: se milogi doamna Bellairs, dar inspectorul o și spărsese, pocnind-o de perete. — Toartele ceștilor sînt găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului sînt pasibili de spînzurătoare. — Femeile nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ne-o doriseră conducătorii lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e. Să-ți spun o povestioară: eu când eram mic m-am bătut cu Baronu’ cu piese de Lego și l-am învins. Atunci mi-a jurat supunere veșnică sau dragoste eternă, nu mai știu. Oricum: dacă cumva cândva va miorlăi prea tare motanul vecinilor, sau dacă plouă într-o joi, sau dacă mi se întâmplă orice altceva, mi se descos pantalonii de exemplu, sau îmi cade o fârmitură de pâine pe bluză, Baronu’ va merge drept la tine acasă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un fel de makler, un mijlocitor... - Și cate procente-ți ies din afacerea asta? - Șapte virgulă cinci, se lăudă prostănacul. - Ah, da? - Da, de-obicei cer... - Bine. Îngenunchează. Scoasei o sabie marca Excalibur din teacă. Puștiul se trânti pe jos miorlăind: - Maiestate, maiestate, vă rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]