74 matches
-
de la Tîrg (în sfîrșit, un scriitor nou francez care-și merită faima. Și tradus excepțional de Emanoil Marcu, cel mai bun traducător al nostru din franceză, ai). În timp ce îl descopeream cu poftă pe Houellebecq, de sub pat s-a auzit un miorlăit timid. Am scos un chiot, ai mei au venit imediat, speriați, toți trei am îngenunchiat și am zărit în întuneric ochii fosforescenți de bufnicioară. Bucuria a fost mare. Eu am plîns și am încercat să-l scot de acolo pe
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
Paris, lume pestriță adunată ca la Maglavit; emoție, suspans, pompieri, polițiști, jandarmi, reporter, cameraman, parcă și-o oficialitate că nu se vedea bine din cauza lacrimilor cameramanului, un copac și un pisic în vârful acestuia. Stare de tensiune, emoție, suspans și miorlăitul pisicului. Reporterița, gâtuită de emoție, vorbește în hieroglife, întrebându-l pe un șef de la pompieri la ce strategie se gândește pentru salvarea pisicului din copac. "Mă gândesc la scară, zice omul, dar n-o putem folosi din cauza crengilor..." Cameramanul focalizează
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
lui, lemnul se tocise și se lustruise de atingerile repetate, ca tejgheaua măcelarului din colț, care se adâncise ca o copaie de atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! și poezia, dar mai rar. * Scămoșilă stă în tufe de flori ceasuri întregi și atacă puii de găină. Are o privire criminală și un miorlăit ancestral. Doina îl piaptănă și îi dă dulceață cu trandafiri. * În curînd vor înflori crinii. Nu știu de ce, pe crini îi suspectez de onanism. Am impresia că în tristețe intră și o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dîră în urma ei, această servitoare fugită de la stăpîn și bătînd acum ceamburul pe ulițele Bucureștiului, ca într-o junglă erotică răsunînd tăcut și înfundat de mîrîitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă cîinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament, îmbăloșați după o cățea în călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
al Cenaclului Flacăra condus de superactivistul cultural Adrian Păunescu putea fi auzit un cîntec despre Basarabia, și aceasta era cam tot, doza de naționalism impotent admisă de regimul care acceptase compromisuri politice revoltătoare pentru a se instala discreționar și abuziv. Miorlăitul patriotard al bardului era fals, dar bine stipendiat, oferind un capital mediatic impresionant de care a devenit conștient și mefient și Secretarul general, însă cîntecul emoționa. Nu exista niciun pod de flori, ci ca în orice țară comunistă care se
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
uzine? Și tot așa. Pretextul comunicării îl reprezintă un atac înscenat. La fel ca animalele care simulează o luptă pentru că nu pot vorbi articulat. La aurolaci, vorbirea este oricum redundantă. Plină de interjecții. Interjecția e echivalentă unui răget, unui urlet, miorlăit sau lătrat. Sau boncăluit. Sau ciripit. Sau orice altceva emis de un animal. Interjecția e doar „acum“. Pentru interjecție singurul timp relevant e prezentul. Animalele au un handicap destul de serios. Nu sunt capabile să abstractizeze. Nu sunt capabile de emoțiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bineînțeles că fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron (ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a moartea”. Era un joc inventat de ea. Ultima oară l-am jucat În grădina mare și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare într-o parte și-l trimitea la gară, spunându-i de fiecare dată „Auraș, mamă, n-are mămica unde să te țină, că, uite, am și eu bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
familie pe care a cunoscut-o vreodată. A rămas la fereastră cu ochii la ploaia care săpa râulețe În noroi, pe strada Îngustă. Lovit de ploaie, frunzișul din curte foșnea ușor, Însă zgomotele obișnuite din vecinătate Încetaseră, lătratul câi nilor, miorlăitul pisicilor care se Împerechează, scuterele, posturile de radio, strigătele furioase ale tinerilor, răcnetele bebelușilor. Totul a Încetat odată cu primele picături de ploaie. Se făcuse târziu, imensul oraș se potolea ca să petreacă o noapte scurtă. Ei nu-i era somn. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă liniștească spunîndu-mi: „Lasă, mamă, ai scris destul!" Îmi amintesc de primele înregistrări la radio, îd „testm" interesul pentru poezia care începea să fie difuzată cu un anume program, chiar dacă orele dimineții nu erau cele mai potrivite și un semnal „miorlăit" anunța intrarea în altfel de lume. Operatorii din cabină urmăreau atent fiecare cuvîht. Actori, actrițe, voiau să-ți recite poeziile, dar alegerea cea mai potrivită a fost lectura autoarei. Ursul devenise un punct de reper pentru mine. să fii redactor
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
poate ajungem și noi pe canapeaua lui Măruță. - Da, dar ți-ar scădea și nota la purtare și cum suntem în ultimul an de studiu liceal, n-ar fi indicat. - Să vezi ce șuturi am să-i dau lui Sorin! Miorlăitul dracului! “Ramona în sus, Ramona în jos”! “Nu ai niște bani să-mi iau o cola sau de țigări”? “Plătești tu intrarea la film, că nu am bani la mine” și tot așa. Acum idiotul să-i ceară lui mă-
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
că bârfa este universală... Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii politicos și să ne oferi niște locuri pe bancă. Până la urmă se împăcară și
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
argumente, plângeam disperat, bătând din picior. -Vreau și eu la bolindeți! Hâââ! Vreau și eu la bolindețe! Hâââ! În cele din urmă, exasperat, Petriță a spus : -Hai, mă, să-l luăm și pe el la bolindeți, că mă enervează cu miorlăitul! -Bine, îl luăm! a spus șiretul de Ilie. Numai dacă îi dă mă-sa voie. Bucuros, am mutat pe un alt plan bâzâitul și insistențele. M-am dus la mama : -Hâââ! Vreau la Moș Ajun! Vreau la bolindeți! Hâââ! Într-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
fi dat seama că au dispărut câteva. Paul i-a spus să-și revină, dar ea era din ce în ce mai rău, așa că într-un final el a zis... Am întrerupt-o pe Judy. începuse să mă calce pe nervi cu vocea ei miorlăită. Furtul înscenat. Știu despre el. —Aah! Părea dezamăgită. —Oricum, mi-am dat seama ce sunt când mi le-a dat să le ascund, dar nu i-am spus că știu. Apoi mi-a spus că pleacă cu Claire. Eram deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ne Înțelegem foarte bine. Dar tot din același motiv ne este imposibil să ne suportăm mereu alături. Reiko, tu ești altfel decât noi...“. Cam asta ne-a spus. Keiko Kataoka se opri brusc din povestit. Liniște. Nu se auzea decât miorlăitul pisicii. Mi-a vorbit din nou după câteva momente. Din tonul vocii ei, diferit de cel de mai Înainte, se simțea fermitatea hotărârii luate Într-o clipă. — Sunați-o imediat pe Reiko. Nu o veți prinde la telefon decât noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mult spurcată Și cădem în postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Și cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai un pic, Că mă ridic Și-i venim acum de hac! Lasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că abia îmi vine-a crede. Și un „miauuu!” scoate micuța, juri că-i un cotoi; Cu-o mână-și ținea rochița și-mi fugea de cel băboi. O, ce „miauuu!” strident,că băboiul, zvrrr! cu parul: “Uite-a dracu, miorlăita! Ea face-ntreg scandalul.” - Sât! punem mâna la gură, căci în râs dacă pufnim, Ai să vezi ce-alergătură, bâte-n cap ce-o să primim. Când vede geamul deschis: scandal, țipă îndrăcit... “Intră-n casă, când ți-am zis!”Moșneagul
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
că pe trupul tău n-a mai rămas fie și-un singur por pe care să nu-l fi sărutat buzele fierbinți ale altora. Nu mă interesează nici câți au fost nici cât de pricepuți - aș putea să ascult liniștit miorlăitul isteric pe care ți-l storceau, înregistrat și dat la maximum. Dar amintirile - amintirile tale cu ei, cum oare îți închipui că aș putea suporta chinul de-a ști că ți se învolburează sub frunte atunci când îmi șoptești că vrei
CHIN de RAUL BAZ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349290_a_350619]
-
nu, Parisul, dar în seara aceea, precum și în cele ce au urmat, domnul Eracle se convinse că buna sa prietenă, Nochia, așa o chema pe numele de botez (un nume probabil cu profundă rezonanță geto-dacică) era mult mai pricepută decât miorlăitele alea blonde din filme, care numai de fițe se țineau, da’ când era vorba la concret, mai mult fasoane, ca să nu mai vorbim că, la capitolul expresii adecvate, sau îndemnuri cu specific, erau de-a dreptul penibile pe lângă fata aceasta
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
că bârfa este universală... Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii politicos și să ne oferi niște locuri pe bancă. Până la urmă se împăcară și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
lansează în media melodii dramatice. Astfel, starea de disperare se transmite și străinilor, cărora le provoacă teribile dureri în coate și călcâie. Am citit într-un ziar un interviu luat unui demnitar din...(putere mondială). Reporterul bocea cu obișnuitele întrebări miorlăite: -Credeți că România va mai ieși din prăpastie? Mai avem șanse să intrăm în Europa? Înaltul demnitar i-a răspuns șiret: -Nu mai plângeți!Să plângă cei care vor să vă scoată din Europa. N-au cum. Apoi, demnitarul a
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
au umplut de lacrimi și am știut că tot răul mi se trăgea de la mami. -Vrei să faci pipi? m-a întrebat noua mea prietenă. Am clătinat din cap și mi-am răsucit picioarele. -Tovarașa, a început cu o voce miorlăită, fata asta face pe ea! Toate capetele s-au întors spre mine și astfel, sub presiunea privirilor a treizeci de fete și a vezicii urinare devenisem galbenă. -Cine are nevoie să intre! ne-a spus instructoarea cu o voce indiferentă
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
ei?! Îți dai seama ce rușine, dacă te găseau! Te tratau de hoață! mi-a spus mami pe un ton categoric, care m-a speriat și mai mult. A doua zi, Dumnezeu a hotărât pentru noi. Colega noastră, fricoasa și miorlăita, nu a rezistat mai mult de zece minute lângă soba rece și s-a pus pe plâns așa de tare că a fost auzită de părinții Luminiței. Era imediat scoasă în stradă sub privirea mirată a acesteia, care nici măcar nu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]