566 matches
-
deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile acelea se petrece
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
greața/ ca laba libidinoasă a tîrfei/ pe reflexele apei" (Exil). În circumstanțele unui univers abandonat de ființă, însuși poemul nu e altceva decît un obiect între altele: "Doamne s-a făcut tîrziu/ în trupul lui Dumnezeu/ lumea e bătrînă și moartă/ poeții au abdicat/ poeții au plecat din Univers// piatra/ firul de nisip/ iarba/ valurile mării/ florile/ norii// par nelocuite de duhul/ albastru/ al zeilor cîntăreți// uite:/ n-a mai rămas decît acest poem/ ce consemnează că/ n-a mai rămas
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
probleme. Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un intelectual. Cred că am o vocație animală. Marea are un miros de cadavru, un cadavru cu corbi albi deasupra... RB: E Marea Neagră, nu Marea Moartă (rîdem). Pentru a încheia conversația noastră, de fapt un interogatoriu despre laboratorul intim al creației, un dialog în cursul căruia v-ați trădat și totuși nu v-ați trădat unele secrete, la ce roman scrieți acum? ALA: Dacă aș putea
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale se însoțesc inevitabil cu calea adevărului și libertății, fie și cu prețul vieții, de vreme ce: "Nici vremurile nu-s pereche/ Dacă apuci doar calea soartei/ Când parcă însăși viața moarte-i/ La Siracusa cea străveche". În limbajul esopic al anilor ’80, Siracusa putea să însemne București, Timișoara, toată țara românească, din care poetul evadează când și când în voluptăți muzicale: "La țărmuri încă de-un deceniu/ eu caut stării arhetip
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit bucuroși și pierduți am fost. Cine rabdă atît și cine trece marea cu pieptul pustiit? Cîntecul nostru nu-l va mai cînta nimeni moarta mea cu fața ninsă în patul unde strălucește acum gerul și fericirea îți atinge ochii blînzi. Știință ridicola Nu se poate să nu taci iubind oricît de ușoare ar fi cuvintele mut am să-ți spun un cîntecel cu stomacul
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
poarta Eleftherias și am privit marea Pînă cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
privit marea Pînă cînd corăbiile mînate de vînt s-au întors din bătălia Pierdută aducînd înapoi o lume de umbre tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
ciment, înțepenită de frig, cutreierată prin viscere și creier de șuierul viscolului de afară amestecat cu zăngănitul ferestrelor, pînă ieșea la prima plimbare a zilei, Dumnezeule mare și bun, precum m-ai sculat din somnul în care zăceam ca o moartă, așa să mă scol din păcatul fărădelegii și nemulțumirii în care zac eu, leneșa, și uite că găsi în sfîrșit niște români de care să se lipească. Reuși să-i repereze cu ajutorul celor două gardiene care o interogaseră și o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată de spaimă. Ah, port pururi vie în memoria mea moarta asta așa cum o biserică poartă în ea crucea! Tanti mary Tanti marioara și tanti mary. Erau surori? Nu, nu e logic: practic, purtau același nume - marioara, mary! Atunci, ce erau? Verișoare sau mătușă - nepoată? Dacă l-aș iscodi pe cristi
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
se înțeleagă că nu doar despre pisică e vorba în versurile acestea: „a defini o pisică prin/ ipostazele ei - un pisoi orb și/ negru și nu știe decît/ să miaune mic și neajutorat/ devorat într-o noapte de maică-sa/ moartă și ea apoi într-un pod/ un ghemotoc pufos însuflețit/ ce toarce si se arcuiește/ frecîndu-ți-se de picioare/ și totuși ceva scapă/ miaună paginile cărții în noapte/ și ți se zbîrlește părul“. Interogația, deja veche, asupra crizei constitutive a poeziei
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
fie înșelați? Cad și fără să știu când Am început urcușul. Sunt corp al vieții de pe urmă. Durerile prăpăstiilor îmi sunt ființă Ce a primit viață de la aripi smulse. îmi crește din gâtlej dovada celor prea fericiți, Măslinul din care moartă mă iubești. în curând vei crăpa scoarța lui străveche Cu sânii și unghiile tuturor întrupărilor tale. îngenuncheat prin cânt îți voi fi măduvă.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
cîteodată nu se va dărîma totul va depinde de cît de norocos sau de nenorocos vor fi imberbul sau infanta domnul sau doamna amantul sau amanta care trec fără încetare pe el scurt pe doi atențiune bufniță neagră la orizont moarte (ne)iubită trei pași înapoi nu fluierați copii hai hai treizeci și trei de pași înapoi căci trec oamenii de noroi de noroi negru și puturos din creștetul capului pînă-n vîrful picioarelor scurt pe doi scufița roșie îl mușcă așa dintr-o dată
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
din Kamasutra. Și anunțînd că, de ziua lui, are de gînd să-i facă surpriza-surpriza vieții, invitînd în dormitor încă o doamnă. În timpul ăsta, pe alt post, are loc o înmormîntare. Rămîi cu gura căscată, fiindcă mortul e viu. Sau moarta, mă rog. Înconjurată de dansatoare din buric, prințesa Brianna Caradja stă într-un coșciug, își mănîncă propria colivă și face conversație cu invitații la propriul parastas. Pui mîna pe telefon să-ți anunți un prieten că Brianna tocmai se înmormîntează
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
de bună seamă, a te "topi", cu Craii, "în purpura asfințitului" (s. m.) sau, eventual, "în sânge" (s. m.), cu suta optsprezece, este, aici, a-ți asuma, până la capăt, pr(a)estigiile "culorii imperiale", mistuitorul roșu bizantin. Și, de altminteri, moarta are parte de un prohod într-adevăr domnesc, "ca împărătesele de la Bizanț"... Cu care, acest roșu, "scarlat"-ul matein, va să-și încheie echivoca lui misiune, - după ce alternase, contrapunctic, cu "craii", în concertul marii cărți. II. Echivocă e misiunea roșului
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
de a trăi". Dar, conform logicii lor, "a ucide înseamnă și a salva". De aceea, ele preferă sinuciderii infanticidul. Mama, prin actul cel mai extrem pe care îl poate împlini împotriva ei înseși, se îngroapă astfel în durere. Se distruge... moartă vie! Tînăra ucigașă se cufundă în tăcere și în moarte. Marea problemă care apare întotdeauna aici și cu care teatrul trebuie să se confrunte este aceea a reprezentării copilului și a uciderii acestuia. Trebuie să rămînem la nivelul discursului sau
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
și la minte. Părul ei este stacojiu aprins și îi ajunge pe umeri. îi simte șuvițele, reci și că fără textura cum îi cad peste față cu trăsături ce amintesc de o felina capabilă încă să procreeze. Precum părul unei moarte!! Colo, niște câlți croșetați în perucă. Mărțina vorbește cu sine că și cu o străină. Nu se respectă. Nu îi este milă. Este rece și rigidă că o statuie. Doar palmele! Pâl mele, ascunse în mănușile că de ope retă
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
călcate din greșeală,/ Să știți că vă aflați lîngă izvoare" (Sturionii). Peisajul funebral e uneori scufundat în melosul îmblînzitor, eminescian, doar părelnic domolit de acesta, vădindu-se cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină: "Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă și nesfîrșit de lină.// Și ochiul meu, iubite, spre ochiul ei se-nalță/ La fel
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
a pleoapei mele.// Se pierd în noapte stele sub ochiul meu ce urcă/ Încet spre ochiul umbrei din cerul ce se lasă/ Ca un păianjen negru și nesfîrșit de mare/ În lumea pămînteană ca-n propria lui plasă" (Ca ochiul moartei tale). Sau sub semnul unei putrefacții universale, într-un bacovianism reluat în cadrul țărănesc (așa cum Doinaș n-ar putea fi înțeles fără antecedența conceptuală a lui Blaga și Arghezi, iar Dimov fără formele vizionare argheziene, Ileana Mălăncioiu n-ar putea fi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
fața mea pală în ea se oprește/ Pe chipul meu ud ca de-o ploaie eternă/ Figura de umbră-și lipește.// Privește-mă bine, iubite, e seară/ Și stăm rezemați de fîntînă/ Și-n lumea de apă stă chipul de moartă/ Ce-ntinde spre mine o mînă" (Fîntînă). La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de cutezător cuplat cu Thanatosul, într-o trăire în care "plenitudinea ororii și a bucuriei coincid" (Georges Bataille). Cufundată în voluptatea sa cruntă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
de un vizionarism lesbian și de o apocalipsa masturbantă!), Mariana Filimon se arătă a fi o senzorială acută, fără a fi propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se scalda adesea// trupul meu/ de mine străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se/ de ființă mea/ împovărat cu alte uimiri// un trup pe care/ niciodată nu l-
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
copios care îți moaie fiecare fibră a corpului, toropindu-te pînă ce abia mai ai răgazul, cu ochii pe jumătate închiși, să găsești un locșor moale pe care să te prăbușești adînc, dormind dulce-oblomovian fiecare secundă din ceasurile așa-zis moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
unii mai mult). Ar fi însă jertfe în zadar, căci Ada nu s-a potrivit nicidecum cu iubirea; au avut frecvențe total diferite, degeaba invocații peste invocații: „Și n-ai fost atuncea/ Cînd eu te-am cerut:/ Azi inima-mi moartă-i/ Și veacu-mi trecut;// Și viața-mi ajunsă/ La capăt de drum:/ Povară mi-e gîndul/ Și inima scrum” etc. (Iubire, iubire). Asemenea consecvență în suferință e, implicit măcar, semn de devoțiune amoroasă; dar Ada dă și pe față semne
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
de un moment solemn în care s-au depus coroane și s-au aprins lumânări în memoria femeilor ucise în bătaie de soții lor. Printre scadările care au putut fi auzite din partea protestatarilor s-au regăsit: "Sute de femei sunt moarte/ Asta ziceti ca-i dreptate?" "Legea pumnului se pare/ Că la noi are scăpare!" "Oare tre’ să strig mai tare / Să-ntelegeți că ne doare?? O femeie poate-alege/ Dacă voi îi dați o lege!" "Violența nu-i un joc/ Doar că
Femeile agresate iau atitudine în faţa Parlamentului: Legea şade pe la voi, iar bătaia e la noi! - Galerie FOTO () [Corola-journal/Journalistic/24390_a_25715]
-
viclean Cu-n vis ce-n ispitiri mă ține ; Eu pier, îndură-te de mine ! O, du la sfântă mănăstire Pe fiica-ți cea cu gând nebun ; Hristos să-mi fie ocrotire, Și lui amaru-ntreg să-l spun. Mi-e moartă-n lume bucuria... Ca-n umbră sfintei păci să fiu, Primească-mă de-acum chilia Că un mormânt de timpuriu... ÎI La o sihastra mănăstire, O duc părinții ei bătrâni, Si rantia de pocăire Cuprinde tinerii ei sâni. Dar și
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
limpede a oglinzilor să umbli ușor cu buretele și cu cîrpa pentru a nu tulbura și pentru a nu îneca obrazul ei dormind în fundul apelor de cristal�) contrastează strident cu detaliile morbide din prezentarea aceluiași doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un geam de cristal). O corespondență stranie se stabilește între poezia hipersensibilă a marelui oraș melancolic și spaima de viciu, de păcat a locuitorilor săi, ale căror trăiri interioare sînt prizonierele unor constrîngeri religioase mai vechi și
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]