90 matches
-
o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas strigă: „Capul lui Motoc vrem“. Ce cer? întreba Lăpușneanul, văzînd pre armașul intrînd. — Capul vornicului Motoc, răspunse. Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu sînt boier mare; ei sînt niște proști! — , răspunse Lăpușneanul cu sînge rece; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judeca dumneata singur. Du
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
Însă, Regele Mihai ȘTIE că Băsescu se umilește de fapt pe el însuși. Mă uit la ținută Regelui Mihai: în ciuda celor NOUĂZECI de ani purtați pe umeri, emană aerul unui OM,aerul unui Rege care știe să nu răspundă unor mojici și unor invidioși. Ai dreptate Dragoș! Băsescu nici nu merită să i se dea atenție,e prea mic și distruge cu privirea,cu vorba, cu... râsul, cu orice respirație bolnavă a sa. Merită în schimb să vedem adevartele valori!... și
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
ne vedem în continuare de mărunta, călduța noastră liniște coclită. în loc să eliminăm aceste cangrene ale civilizației, devenim noi înșine victimele lor. Vulgaritatea respingătoare, pătrunsă în societatea românească o dată cu bolșevicii, a devenit astăzi regula, și nu excepția. Dacă nu ești bădăran, mojic, mahalagiu, nesimțit, mitocan nu ai nici o șansă de-a fi auzit. Lucrul e valabil și în afaceri, și în manifestările publice. Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
truda de câțiva ani a d-lui Cristoiu a dat roade, astăzi toată presa românească a devenit de-o vulgaritate insuportabilă! Dl. Cristoiu își bazează plângerea penală pe definirea în DEX a cuvântului "mitocan": "om cu comportări grosolane, vulgare, bădăran, mojic". Definiția e corectă, dar incompletă: mitocan e și "locuitorul de la marginea orașului". Dar la fel de relevantă e definirea, în același DEX, a cuvântului "bulevardist" (ceea ce dl. Cristoiu recunoaște singur a fi fost, măcar în perioada în care era directorul ziarului bulevardier
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
-l poată vindeca". Sau la secțiunea "povețele lui Cilibi Moise" (alte cugetări din experiența sa bogată) își previne cititorii: "Să-ți fie frică de D-zeu și de acel ce nu se teme de D-zeu". Și: Decît cu un mojic în lojă, mai bine cu un filosof la arest". Sau: "Să nu te rogi la D-zeu să-ți ajungă prietenul om mare, căci îl pierzi". Și încă: "De-ți cumperi vreo haină, caută să fie nici lungă, nici scurtă
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
rușinea națională (de data aceasta cuvântul e bine plasat!) în care se zbate învățâmântul României. Cauzele sunt, cum se spune, complexe. Dar ele pot fi reduse la una singură: și anume, la felul în care noua clasă a țoapelor și mojicilor ajunși în funcții înalte înțeleg să gândească viitorul țării. Stând cu ochii-n patru să nu-i prindă caraula în timp ce se înfruptă din resturile de măduvă ale stârvului sleit al țării, e limpede că tagma aceasta de vampiri veseli n-
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat de ultima gară, căci Anna dispăruse fără urmă, iar martorii oculari demni de încredere spun că l-au găsit pe conte zăcând ca un mojic de rând, fără acoperiș, privind țeapăn în lungul șinelor de cale ferată. O ZI DIN VIAȚA GUNOIERULUI VASILE Gunoierul Vasile se trezi luni dimineață cu sentimentul că plutește. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și încruntat. 2 Se-apropie ceasul memoriei, viu, Vă caut pe toate, vă mângâi, vă știu: Pe tine, ce știrea pe brațu-mi te-a frânt, Pe tine, ce nu mai pășești pe pământ, Pe tine, frumoasă, ce-ai zis la mojici: Eu vin ca acasă la ocnă, aici". Chema-le-ași pe nume pe toate ce-au fost, Dar ei mi-au rupt lista, n-o știu pe de rost. Lor - negru lințoliu și larg le-am țesut Din vorba ce-au spus
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
pot înmulți la nesfârșit. Răsfoiți orice program de televiziune și veți constata în ce măsură deșuchierea și dezmățul au înlocuit reflexele normale ale românilor. Aici nu e vorba de "conservatorism" vs. "progresism". E vorba de conflictul ireductibil între bun simț și mârlănie. Mojicul, escrocul, mincinosul, incompetentul - iată cine sunt personajele oferite drept model societății românești. Supraexpunerea acestora e motivată de așa-numitul "rating", de gogorița născocită de-o mână de escroci conștienți că nu pot fi performanți în spațiul pozitivului, și atunci au
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
Ce nu reținem, deși e pur Caragiale, cu lanțul slăbiciunilor, și cu preferința-i pentru încrengături (ce-a rămas din nostalgia romantică după marile familii...) ne spune Șerban Foarță: "e-ntr-un vechi conflict cu tizul/ Cancelarului de Fier/ un mojic al cărui fler/ nu acceptă, -n preajmă, izul// finului, de alt fason,/ al Gigichii (care-i sora/ Zambilichii, care-i nora/ soru-sii) și-al lui Garson, - // cuscrul străbunicii moapsei/ Tinculinii Gaiduri,/ o nubilă cu cîlți gri/ și pluș alb de-
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
de ușurare. "La ce te-ai așteptat? m-a luat în primire Miron. Să te apere adoratoarele lui Micro-Mistrie? Astea care acceptă să le discipuleze*********** el?" "Nu, ele nu. Dar cei care îl văd cum e, mic de stat și mojic cum n-a mai stat, de ce-au tăcut?" " Fiindcă au păr pe spate, de-aia. E o replică în Teodor Mazilu care ți se potrivește: "Auzi, eu i-am dat o palmă și tot el zice că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îi oferea o bucată generoasă de măliguță foarte galbenă, iar Gristofor Îi Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea Ion (așa să-i spui, nu „badi” cum se zice pe aici de către mojicii cei fără de carte, ai Înțeles, Hasmațuchi?! Da, tăticule!), Ionel (cum Îl alinta bunica Ileana), care Îi spunea: Prâsleo! Dacă nu ești cuminte și m-asculți ai să-mi semeni mie, dacă nu ai să ajungi ca Ciulinel! Vrei să-mi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
argumente. Ești un nesimțit, se adresează un fost ministru partenerului său de dialog la un post de televiziune. Să nu avem iluzia că există domenii în care n-au acces bădăranii. Nu există instituții fără bădărani, nu există elite fără mojici. Bădăranul este omniprezent și, din acest motiv, este acceptat, fie chiar și după o grimasă. Trăim printre oameni, flori, arbori, animale mai puțin evoluate, tramvaie, autobuze și alte chestii care ne țin companie, dar și printre bădărani. În ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
povestioară, concurează la titlul de cel mai "sîlos bădăran". In povestea aceasta bădăranul are casă și poartă, are camere de luat vederi și are și o sapă. Strada Văleni fiind îngustă, unii șoferi încearcă să întoarcă mașina în dreptul porții bădăranului. Mojicul stă la pîndă, apucă sapa și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că Zombo a obosit, din două mișcări i-a înfipt paloșul în pulpa unui picior și, repetând figura, pe neașteptate i-a înfipt paloșul și-n celălalt picior, astfel că Zombo a căzut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-mă lângă ușă ca să exersez caligrafia. M-am apucat să copiez câteva versuri din Lope pe care le auzisem recitate de mai multe ori de căpitan În nopțile când rănile de la Fleurus Îl chinuiau mai abitir: Încă n-a venit mojicul care lat o să rămână, ca pe-o cinste primind moartea din senioriala-mi mână... Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și pentru a suporta mai ușor durerea, nu le răpea În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
alți prieteni comuni sau prietene de-ale mele pot spune mai amănunțit decât mine "niște chestii socoteli":)))....și încă ceva mai clovnulet,vezi că eu nu sunt Băse sau alții de care faci tu spume zilnic,cu mine nu țin mojicii și mârlanii.Eu nu mint și mai ales TU PT MINE AI FOST CEVA AȘA....de PLICTISEALĂ BĂIEȚEL.....got that little dick:)))?......And for u aș always,love u much,Oana
Oana Zăvoranu, atac dur la Badea: Un mârlan și mincinos () [Corola-journal/Journalistic/73291_a_74616]
-
în cireadă. O avansare în ierarhie cu mijloacele lui Dinu Păturică, arivistul reprezentativ pentru generația lui literară. Firește, din moravurile clasei în care intră, boierul cu fond bovin preia ghiontul agresiv și replica răstită, menite să-l salte repede peste mojici. Anexele, un soi de ajutoare ale eroului căzute în ridicol, nu lipsesc, vizitatorul imprudent fiind prevenit, cu îndreptățire, de o slugă, că „s-a schimbat boierul, nu e cum îl știi." Față de acest unchi ajuns și disprețuitor, care-și îndepărtează
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
însă ironic că " În ultima vreme se poz(ition)eaza cam strâmb fotograful ...". Nici postura în care au fost surprinși protagoniștii nu a scăpat atenției vigilente a celor care au privit imaginea: "Personalitatea întinde mâna, cel care refuză strângerea e mojicul", a scris un utilizator al internetului. "La... negocieri?", a întrebat un altul. Ulterior, Adrian Papahagi a revenit și a transmis un îndemn tuturor internauților: "Lăsați speculațiile. Ne-am strâns mâna cu mare simpatie și căldura, ca de-obicei". Nemulțumirile fanilor
Unde și cu cine s-a întâlnit Băsescu după mitingul PMP by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/31583_a_32908]
-
Obosit de viață, obosit de moarte“? Cel mai simplu răspuns ar fi: frânturi din viața de zi cu zi a familiei Ximen din satul omonim din ținutul Gaomi de nord-est și a altor oameni, săteni sau orășeni, personalități locale sau mojici care și-au împletit destinul cu aceasta vreme de cincizeci de ani și modul în care au resimțit cu toții, departe de capitală, transformările politice, sociale și economice prin care a trecut China din 1950 până prin anul 2000. Omorârea fără judecată
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
Despre orice ar fi vorba, reacționăm alandala, scoțându-ne, precum cactușii, spinii și împungând în dreapta sau în stânga, fie că ni se vrea binele sau răul. Nu știm decât de limbajul mitocăniei și nu ne recunoaștem decât în gesturile deocheate ale mojicilor de mahala. Stresați de provocarea de-a schimba ceva din stilul "o mână spală pe alta", stăm îmbufnați într-un moment în care ar trebui să chiuim de bucurie. Există și o altă problemă de fond, arareori abordată. Dar dacă
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
să termine Lica înregistrarea clientului ce se afla acolo, apoi ajungând în fața ei o întrebă zâmbind cu subînțeles: Duduie îmi permiteți să vă miros parfumul? La început Lica se supără. — Cum vă per...? — Iertați-mă, nu am vrut să fiu mojic! Dar eu și fratele meu - știți că este fratele meu, nu-i așa? - nu ne putem dezlipi de pe fotolii. Mirosul parfumului de aici ne-a invadat nările și creierul. — Ha, ha, ha! râse Lica. Da, acum înțeleg mica introducere. Aveți
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
temea cel mai mult, nevastă-sa îi era șefă și pe linie profesională. Detesta să fie subalternul femeii la serviciu, era suficient că îl teroriza acasă, sau cum spunea ea:”îl cizela,îl făcea om de lume pentru că era un mojic zăbavnic și mitocan„. De multe ori regreta după prima nevastă, era o femeie frumoasă, modestă, căreea nu-i plăcea să iasă în evidență cu nimic. Deși era absolventă de liceu și vorbea aproape fluent franceza, nu își etala cunoștințele. Pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
a ta cât timp vrei tu, fii stăpânul meu, dar iartă-l pe el! -Merită sacrificiul tău? -Privindu-te cum arăți și realizând ce fel de om ești, pentru mine nu va fi un sacrificiu, ci o frumoasă plată pentru multele mojici suferite de la cel care îmi este soț. Nu pot divorța de el, deși aș face-o cu cea mai mare plăcere, am nevoie de banii lui, singură nu mă descurc cu băieții care termină liceul și vor trebui întreținuți la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
el, scuturându-i brațul ca să-i atragă atenția. Probabil că omul Îl recunoscuse și părea fericit că un prior Împărtășea cu el emoția serii. Poetul Îl Îngheță, Îndepărtându-i brusc mâna. — Ce-i așa de mare În toată limbuția asta, mojicule? Celălalt nu păru să Îi deslușească tonul insultător. — Lupta Îngerului cu Diavolul! Îi explică el cu același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]