289 matches
-
așternutul alb, lalele mov. E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai, Să mă ghicești în albul de narcisa Și în mirosul florilor de mai. Și-apoi, printre nuanțe de safire, Din vânt molatic să îți faci atu, Să răspândești parfumuri de iubire, Căci primăvară asta ești chiar tu. Referință Bibliografica: Primăvară promisă / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lăură Hubati
PRIMĂVARĂ PROMISĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1425811540.html [Corola-blog/BlogPost/372082_a_373411]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DIMPREJUR... Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mircea_1467210067.html [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E VARĂ S-a așezat pe vârf de deal Un soare roșu, infernal; Se-ntinde cătina pe gard, Iar macii în grădină ard; Se cheamă-n vie guguștiucii Și freamătă molatic nucii. E vară. Iarba s-a uscat, Iar cerul s-a decolorat. Și stă, și stă în vârf de deal Un soare roșu, infernal; Pădurile par pustiite, Iar lanurile adormite. Doar cucul se aude-n crâng, În cuib trei pui
E VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1468045759.html [Corola-blog/BlogPost/382119_a_383448]
-
am ascultat-o până a dat să treacă la o altă melodie. Mergea legănându-se în ritmul cântecului, agățată la fiecare trei-patru pași de câte o crenguță pe care o îndoia ușor, ca într-o mângâiere, ori trăgând cu gesturi molatice, absente, câte un fir de iarbă ce se unduia leneș sub spicul bogat. Era parcă mai frumușică decât o observasem până în acel moment. Purta o băsmăluță legată ștrengărește sub bărbie, cu bluzița răsfrântă neglijent aproape până la brâu și cu o
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
stil cipriot. Și pentru că ne era foame, ne-am înțeles din priviri cu fiica mea și ne-am așezat, fără a sta mult pe gânduri, la o masă de unde puteam să admirăm superba panoramă. Apusul de soare, prin contopirea lui molatică în undele liniștite ale întinderilor albastre ne-a surprins răsfoind meniul bogat al localului și întrebându-ne, una pe cealaltă: „ce-o fi, oare, keftedes, dar kolokassi? Oh, sheftalia? Nu, mai bine câte-o porție sănătoasă de pork chops cu
LARNACA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_7_larnaca_georgeta_resteman_1339162591.html [Corola-blog/BlogPost/356220_a_357549]
-
cel care o spune găsește cheia pentru tinerime. Dăncuș este o forță. S-a produs un schimb ciudat de energie între el și cei din fața lui... eram martor... dar fără niciun control asupra fenomenului. „Să vă luați cărți!”a zis molatic... și toți au încercat să prindă măcar o carte. Dăncuș s-a retras... la un moment dat nu mai era de găsit. Din spatele sălii făcea poze... “Uite...vezi tinerii cum vor cultură, nu droguri!” îmi zise zâmbind. “Vă rog să
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 by http://confluente.ro/Azi_l_am_cunoscut_pe_dancus_.html [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
ce gândea în basme și vorbea în poezii, O! te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1461941607.html [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
adevarat. Aurel tăcea dar în sinea lui,durerea urlă asemeni unei furtuni ce amenință să-i distrugă realitatea și dorind să aibă un punct de sprijin,o îmbrățișa pe Maria sperând că o va vindeca cu trupul său în timp ce ea,molatica fiind se lasă îmbrățișată fiind cuprinsă de un val de lacrimi ce se încăpățânau să se agațe de frumoasele ei gene. Și continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496254401.html [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
lună! Dă la o parte fiecare stratal acestui târziuîn curând va fi mâine!... XII. DIMPREJUR..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă
MIHAELA MIRCEA by http://confluente.ro/articole/mihaela_mircea/canal [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
lui?... L-am întrebat pe Pincio I. Păun. „Noaptea potolit și vântul arde focul în cămin Dintr-un colț pe-o sofa roșie eu în fața lui privesc Până ce mintea îmi adoarme, până ce genile-mi clipesc; Lumanarea-i stansă-n casă, somnu-i cald, molatic, lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/_pana_ce_mintea_imi_adoarme_pana_al_florin_tene_1358231888.html [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
o vreme, tot plânge toamna rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldura șerpuind prin vene, și pacea minții coborând spre cord, și numai o scânteie inima ta să-mi deie, aș arde ba molatic, ba pâlpâind a joc. Referință Bibliografică: Melancolie înfrigurată / Adriana Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Adriana Neacșu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MELANCOLIE ÎNFRIGURATĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Melancolie_infrigurata_adriana_neacsu_1381078634.html [Corola-blog/BlogPost/352366_a_353695]
-
mulți sunt umbre, iar tu zburzi prin ani. Regreți numai că vlaga din tine e un rest în timp ce-ți dau ocol mai vechi dorințe ce-ar vrea să-mprăștii-n brazde hambare de semințe, nu câteva, cu un molatic gest. Icar Închis în labirintul chiar de Dedal creat Icar se zbate-nnebunit să scape. Simte că libertatea dorită e aproape, chiar dacă pare că e-nmormântat. În jur sunt numi ziduri ce parcă sunt de fier. Nu a găsit măcar o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1426702362.html [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
și ele să-ți fie confirmate. Un bărbat în jurul vârstei de 60 de ani, înalt, bine legat, cu plete / codiță grizonată, după caz, ținută modernă, de excursii (cămăși purtate peste blugi, fular italian, subțire, încălțări tinerești, lejere, un jerseu tricotat molatic). Mereu calm, atent la tot și la toate, d-nul Valentin era încântarea doamnelor, de toate vârstele, și admirația bărbaților din grup. Mersul său de un tempo mediu, se potrivea și celor care alergau ca niște ieduți, înaintea grupului, dar
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1493708289.html [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
așa, ca un însemn,cu geana scrijelind în trup de lemn,privea fără de țintă-n viața meacitind, în șoaptă, dincolo de ea.Purta în păru-i albe flori marine,adâncuri de oceane pe retine,cald susur de izvor în răsuflareși-n pas molatic...dulce cadențare.Stăteam închisă-n putredul meu trunchica sufletul să-mi cadă în genunchicând ea, din stele scurse pe pământ,un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.Într-un acord de liniște deplinăși îmbrăcată-n straie de lumină,eu o țineam
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Imagini > SĂ NINGEM, IUBITE! Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să ningem, iubite, cum ninge orașul de seară, Văzduhul s-atingem așa cum ar fi prima oară, Să ningem agale; suav și molatic să ningem, Ghețarii din inimi cu roiuri de fulgi să îi stingem. Hai să visăm cum în noapte luna ninge pe cer Cu raze albastre, învelind pământul de ger. Și valsând peste străzi, peste case, peste apus, Să ningem, iubite
SĂ NINGEM, IUBITE! de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1453931997.html [Corola-blog/BlogPost/343026_a_344355]
-
Sisoe tebeul, ucenicului său: Spune-mi ce vezi la mine și eu îți voi spune ce văd la tine. I-a zis lui ucenicul: Tu ești bun la minte, dar aspru puțin. I-a zis bătrânul: Tu ești bun, dar molatic la minte. - Se spunea despre avva Sisoe tebeul, că nu mănâncă pâine. Și la praznicul Paștilor, i-au făcut lui metanie frații ca să mănânce cu ei și răspunzând, le-a zis: una am să fac: sau pâine am să mănânc
SFANTUL SISOE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 by http://confluente.ro/6_iulie_sfantul_sisoe_cel_mar_ion_untaru_1373084920.html [Corola-blog/BlogPost/365341_a_366670]
-
ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic un dor-simulacru Pură și păgână inima ta cere O iubire sfântă în nuanțe suple Numai Cerul Însuși știe a ta vrere Și de bucurie de stele se umple Referință Bibliografică: Magnolim Parisul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MAGNOLIM PARISUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1461233963.html [Corola-blog/BlogPost/354514_a_355843]
-
epoca sa în Artă:” Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; / Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme,pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.”( Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum:”Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufătr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr. “(Lacul ).Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marele_noroc_al_literaturii_romane_eminescu_al_florin_tene_1326384410.html [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
sufletu-mi plânge Când simt că-n privirea-i prea blândă mă strânge Și nu mă întreabă nimic...nu se miră. Cu pletele-i albe și-o față senină, Îmi pare-o prezență de vis...dar nu este, Căci glasu-i molatic începe-o poveste Ce-mi poartă,-n adâncuri de suflet, lumină: Odată-am pornit, ca și tine, pe munte, Să-mi aflu menirea, să-mi aflu misterul Și-n mine-am găsit că există tot Cerul, Natura, Pământul...mi-s
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1479799605.html [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, trupului tău alb și gol, straie-i sunt mii de săruturi, mângâierile-i sunt scuturi, iar iubirea mea ocol. Eu trezit sunt din visare chiar de vraja pielii tale, trupul tău dormind molatic sub sărutul meu sălbatic, incitat de întâmplare zvârcolindu-se ușor între brațele-mi ce vor să ți-l strângă ca-ntr-un clește de iubire și de dor și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori
IUBITO, TRUPULUI TĂU... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubito_trupului_tau_.html [Corola-blog/BlogPost/356490_a_357819]
-
și tălăzuiesc mările peste tulpinile tale singurătatea mă mână prin gări pustii prin vagoane de clasa a doua mă mână încotro văd cu ochii prin bezna nopții spre inimi tandre de femei care-mi fac cu ochiul undeva dinaintea zării molatice fără contururi încerc să văd cum moare spațiul în coca vâscoasă a nopții și mă întreb putea-voi oare cunoaște și altceva decât liniștea spre care sunt împins frunzele pică frunzele înverzesc toamnele primăverile trec prin sufletul nostru ca niște
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 by http://confluente.ro/Nostalgii_ion_ionescu_bucovu_1373783978.html [Corola-blog/BlogPost/342171_a_343500]
-
un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la care ținea foarte mult. - S-a întâmplat doar la câteva săptămâni după întâlnirea cu Iustin la munte. Ți-aduci aminte? Întinzând gelul de duș peste coapse și pântec, cu gesturi tandre, molatice, repetate de câteva ori ca într-un ritual numai de ea cunoscut, ruptă de lumea din afara ei și de liniștea acestei încăperi, începu să dialogheze cu sine, așa cum obișnuia să facă de când locuia singură în acel apartament. - Vai, ce speriată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431016914.html [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
mi-e alb / și nu pot să-l aud, / dar ochii mi-s înalți / până la cer / și nu pot să-i ating,/ și nu pot să le plâng eu menirea, / Ca sunetul de bucium aș striga) Cuvintele au o curgere molatică, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică. Aplecat „peste umărul înserării”, contemplă, fără a aluneca în apele tulburi ale disperării... cum „drumul vieții trece prin mine”, căutând pretutindeni „trupul adevărat al apei/ căci din materie s-
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
de mei... (Dumnezeul copilăresc) Voiculescu explorează ca și Blaga, Pillat sau Maniu virtuțile artei naive: apostolii îi aduc lui Isus mielul cumpărat pentru Cina cea de taină, apoi într-un tablou giot-esc cade umbra tragică a Calvarului: „Era un miel molatic cu lațele plăvițe, Mirositor a lapte-și-l toropise somnul, Cu fruntea cucuiată de două mici cornițe, Și presimțind scăparea, a behăit spre Domnul Atunci duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]