836 matches
-
voci care nu ajung pînă la noi și eu ce fac aici, strig pe limba mea despre mine și despre lipsa mea de aer în literatura în care trăiesc. Nu suport să cînt în cor. Corul este cea mai cumplită molimă care se poate abate asupra unei literaturi, e mai rău decît mana pentru vie. Am mereu în urechi fraza nesuferită care mi se spunea din copilărie - o știți și dumneavoastră - ,toți avem nevoie de modele! E important cum te orientezi
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
Zidirea bradului verde). Semnificativ, textul își pierde prerogativele de abstracție, de lume secundă, amestecîndu-se printre lucrurile lumii ca atare, năzuind la statutul primordial, la misterul ireductibil al acestora: , Multe hîrtii s-au adunat pe masa mea de lucru,/ o adevărată molimă de însemnări și fișe./ Cu greu mă pot descurca printre sute și sute/ de movile veline,(...)// Hedylus ut potui meritae tibi feci Severa/ e o simplă inscripție transcrisă într-una din sălile/ Lapidariului din Parenzo,/ dedesubtul căreia puteai distinge o
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
vii sau morți, mari sau mici. Dacă aperi pe cineva ești privit ca un trouble-fête și, dimpotrivă, cîștigi bunăvoința auditoriului strecurînd, la momentul cuvenit, o replică veninoasă între replicile ironice ale comesenilor. încetul cu încetul obiceiul se răspîndește, ca orice molimă a spiritului. Desigur, Caragiale este tot atît de vinovat pentru ivirea criticii de cafenea cît este Nietzsche pentru apariția hitlerismului. O altă rădăcină a exercițiului critic făcut după ureche, cu un talent care te scutește să mai înveți notele, ar
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
mai au încă în urechi urletele militarilor nemți (ca și sunetele însoțitoare ale muzicii lui Wagner, de unde proscrierea lui în Israel), mai văd în continuare cu ochii minții marșurile forțate, călătoriile în necunoscut în trenuri pentru animale, trupurile secerate de molimă, gropile comune pe care erau siliți să și le sape singuri, mai simt încă în nări mirosul de carne încinsă, în stomac leșinul foamei și în suflete SPAIMA, OROAREA, DUREREA. Comparațiile tale academice sînt pentru ei o blasfemie, le ajunge
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
sînt completați, în cazul atacului corporal, de cuvinte precum handicapat, paralitic, pitic etc. Cel de-al doilea registru este cel pe care l-aș numi igienizant, întrucît acuzele detectează întotdeauna în cel criticat un venin, o cangrenă, o infecție, o molimă, care trebuie deratizată, salubrizată, astfel încît societatea să se însănătoșească (măcar teoretic). Prin acest al doilea registru avem acces, de fapt, la un nucleu tipic în mentalul colectiv general, acela al impurilor din cetatea antică, care erau alungați, de nu
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
e un loc unde nu se întîmplă nimic. Nu îndrăznesc să fac presupuneri în legătură cu ceea ce nu se întîmplă în interior. Zilele trecute am avut însă o surpriză: vasta curte era plină de mașini albe ale Salvării. Te întrebai, înfiorat, ce molimă poate să bîntuie printre stimații academicieni, ce catastrofă se va fi consumat în interiorul zidurilor de s-au adunat atîtea salvări la un loc sau dacă nu cumva academicienii, în genere oameni de vîrste înfloritoare, au făcut o investiție pentru sesiunile
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
până la a-i prezenta drept sursa unui spectru infracțional larg cât cordoanele de polițiști ce-i apără pe "demnitari" e cale lungă. E bine că televiziunile îngenunchiate vorbesc despre corupția măruntă din învățământ - cum putea tocmai învățământul să se sustragă molimei ce bântuie de-atâția ani în România? Dar de ce n-au rezolvat puternicii zilei problemele mult mai grave de la vârf? Cum să refuze dascălul de țară zece ouă sau un kil de vin, când miniștrii și parlamentarii găbjesc, cu acte
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
a devenit o modă să se fure cu ajutorul internetului, unde pentru orice temă găsești paginile potrivite. Profesorii au obligația de a educa simțul onestității intelectuale, de la vârsta cea mai fragedă. Acest lucru nu s-a prea făcut până acum și molima plagiatului a putut să se propage în voie. De la discuția unor cazuri punctuale, să trecem la analiza rădăcinilor fenomenului, pentru a-l putea eradica sau cel puțin diminua.
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
lor? Adică, nespălați, duhnind a alcool, cu părul plin de păduchi, cu haine slinoase și pline de boli lumești? Ca dovadă că ei n-au chef să fie doar tolerați - mai mult de frica de a nu răspândi în jur molima, decât din amor real -, au creat câteva mecanisme de igienizare socială. Există o lege a deconspirării societății și ea reprezintă, ca să zic așa, punctul de vedere oficial al poporului român. Iar oricine se opune acestei legi nu conotează tagma docilă
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
aducînd în prim plan urzelile politice dictate de orgolii care împing masele la lapidări și linșaj împotriva celor ce cred în altceva, cu alte cuvinte, a celor ce se roagă altor zei, mîniindu-i pe cei autohtoni care dezlănțuie cataclisme, cutremure, molime. Străinul e vinovat de toate vicisitudinile care se abat asupra unui popor și Medeea e de două ori străină pentru că nu aparține nici Corintului, unde a venit, nici Colhidei, de unde a plecat, și pentru că e femeie într-o societate condusă
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
conjuncția deci, zadarnic conclusivă, cu care se începea orice replică. Aproape că-i duci dorul răposatei deci, de cînd cu locația. Să ne închipuim ce s-ar fi întîmplat cu literatura dacă scriitorii s-ar fi îmbolnăvit și ei de molima locației. Titlurile cărților din bibliotecile noastre s-ar fi modificat spectaculos. Închipuiți-vă, vă rog, ce schimbări radicale numai la Mihail Sadoveanu: Locația unde nu s-a întîmplat nimic, Locația de dincolo de negură, Locația lui Moș Precu, Locația-Ancuței, Locația lupilor
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
e vorba de un cîntec care a fost psalm înainte de a fi simbol național. De parcă ar fi aflat asta abia acum și de parcă informația ar schimba cu ceva esența problemei! Așadar, nu este nejustificată teama față de riscul extinderii, ca o molimă, a Legii Pruteanu. Aceasta rimează foarte bine, de pildă, cu o eventuală lege privind dragostea de țară: cum se măsoară, cum se constată abaterile și cum se pedepsesc. Aberantă în detalii. Fiind un act normativ contra naturii, încercînd să impună
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de vanitate amoroasă, de competență profesională, de iubire, este surogatul care înlocuiește orice valoare și face din oricine un atoateștiutor”; această molimă răspîndită de toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
înțelege o religie fără idoli și zei; calamitățile erau puse pe seama creștinilor. - n.n. footnote> „Dacă Tibrul se revarsă peste maluri, dacă Nilul inundă ogoarele, dacă cerul nu trimite ploaie, dacă pământul se cutremură, dacă e foamete, dacă se ivește vreo molimă, îndată se strigă: (christianos ad leonem) La leu cu creștinii! Atâția la unul singur? Vă întreb: înainte de Tiberiu, adică înainte de venirea lui Hristos, câte nenorociri nu s-au abătut asupra pământului și asupra orașelor?” (Tertulian, Apologeticul, XL, 23, în PSB
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
bunul-simț. Combate-l cu fiecare gest și cuvânt." (pp. 24-25) Radu Paraschivescu are vervă de povestitor și observațiile sale conțin, fără îndoială, mult haz, dar, inevitabil, la sfârșitul lecturii acestei cărți te apucă depresia. Nesimțirea s-a extins ca o molimă, se lăfăie tot mai ostentativ în tot ceea ce ne încojoară, este o fatalitate, asemenea unui cutremur sau a unui accident de mașină. Nimeni și nimic nu ne poate scăpa de efectele ei. În fața agresiunii absurde, generalizate și tot mai dezinhibate
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e maladiv, exhală molime din luturi și pietre. Și-n cărțile rele stă scris că sunt pietre pe care crește cucuta, șerpii îi coc veninul încălzind-o cu solzii lor. Sunt oamenii care nu pot trăi fără cucută. Plătesc bine, ucid pentru ea...” Mântuiește
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
mult nici glagoria, s-au apucat să-i arate în toate părțile, la cine se nimerea, poate-poate i-o lămuri careva, ce era cu aceștia. Vorba că Anghel Furcilă ascundea ce ascundea, s-a întins din gură în gură ca molima. Odată prinsă din zbor, aceasta a fost despicată în paisprezece, răsucită în toate chipurile, apoi înflorită zor-nevoie mare, după felul și meteahna fiecăruia, și aruncată mai departe, încât, la prima strigare, vestea a părut una gogonată, ba mai mult, chiar
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
tale dintr-odată scabroase, dezgustătoare dincolo de orice închipuire? Abia reușisem să trec peste gustul rău și aerul gros al poemelor pornografice ale altui coleg cu naturel năstrușnic dar care-și ieșise, și el, cu totul din matcă lovit ca de molimă și scâlciat, și căruia VATRA (numărul cu proletcultismul) i le-a publicat fără să... roșească! Cum să se pună cititorul cuviincios la adăpost de asemenea elucubrații bruiante și infame? Deschide revista ca un copil curat și se trezește invadat de
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
citesc și, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominații - textualism, post-modernism etc. - care nu îmbie, nu încurajează intelectualul român, posibil lector, să-l cumpere și să-l urmărească. Modele avangardiste au devenit un fel de molimă, mode ce ascund prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri americane! - lipsa tehnicii literare, absența pur și simplu a efortului ritmat și consecvent, a muncii, horribile dictu! Vulgaritatea a devenit o modă, politicianismul literar cu accente
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
Iadul cu cât e mai ocultat, cu atât își împlinește mai bine destinul, spuse visător dracul frecându-și copitele până ieșiră mici scântei. - Oricum crimele Inchiziției sunt supraevaluate. Conform arhivelor Sfântului Scaun, numărul victimelor nu depășește 30.000 de suflete. Molima și ciuma lăsau în urmă mai multe cadavre. Dar să lăsăm asta. Teoria cu inversiunea malignă e-adevărată? - Mai devreme l-ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
În elanul elogiului, voiam inițial să spun că acest dicționar e un mausoleu dedicat romanului, dar această imagine ar fi indus involuntar ideea că romanul e victima unei bătălii eroice. E adevărat că romanele mor pe capete, ca de-o molimă neștiută, dar Romanul ca specie narativă nu moare, e extrem de rezistent. E un peisaj sumbru, pe care îl vizionează cu sânge rece și îl suportă zilnic numai istoricii literari, să vezi câte romane au murit îndată ce au apărut. Procentul romanelor
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
această tâlhăriadă de partid. Episodul dramatic al parlamentarului de Călărași care-a făcut infarct la aflarea veștii că tărăcilii l-au "lucrat" ca la carte furnizează exemplul perfect pentru stilul de acțiune al mafiotismului pesedist. Că pesedismul a devenit o molimă ucigătoare o dovedește moartea delegatului purist de la congresul de contopire a oamenilor lui Năstase cu oamenii lui Voiculescu. Nu trebuie să fii fatalist pentru a vedea în astfel de întâmplări un semn. Dacă nu al destinului, măcar al cinismului care
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
-și propune o istorie factologică a comunismului românesc (deși, pe de altă parte, Stalinism for All Seasons este cea mai complexă și sistematică expunere atât a dedesubturilor, cât și a contextului internațional ce-a creat și apoi a favorizat răspândirea molimei). Intențiile sale sunt cât se poate de limpede prezentate: cartea „oferă o interpretare politică a principalelor curente, căi, strategii și tactici care au oferit comunismului românesc trăsăturile distinctive și subliniază interacțiunea dintre comuniștii români și semenii lor din «lagărul socialist
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
directă nici măcar o ceață mîhnită prin care să zărim introvertiți în iaduri vegetale cînd păianjenul blond din ramurile mestecenilor ar fi dispus să-i dezmierde. Prieteni, măcar voi ascultați cu fervoare rugi în frunze lipite de Zidul Plîngerii: oracol verde. Molima de cristal I Așa a început mașinăria umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie împins de-un resort nesăbuit. Așa a început: un
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
solstițiului de vară cînd focul verde ardea-n piața urbei spartani inocenți cu zîmbete de morți furau neveste tinere din orașul vecin iar frustrații veneau la noi înarmați pînă-n dinți. Căutîndu-și răpitele prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o ușă să slobod captivele la rîu pînă-n
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]