421 matches
-
depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
ci exprimă misticul nunc stans. Teza XVII dezvoltă: Gândirea nu implică numai mișcarea ideilor, ci și repausul lor. Când gândirea se fixează brusc într-o configurație (subl.n.) saturată de tensiuni, ea îi provoacă un șoc care o cristalizează în monadă. Un istoric materialist abordează un subiect istoric numai când acesta se prezintă ca o monadă". Catrinel Pleșu a tradus �Konstellation" prin configurație, de altfel așa apare și în vestita traducere engleză a lui Harry Zohn, (configuration). Adorno a lămurit în
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
și repausul lor. Când gândirea se fixează brusc într-o configurație (subl.n.) saturată de tensiuni, ea îi provoacă un șoc care o cristalizează în monadă. Un istoric materialist abordează un subiect istoric numai când acesta se prezintă ca o monadă". Catrinel Pleșu a tradus �Konstellation" prin configurație, de altfel așa apare și în vestita traducere engleză a lui Harry Zohn, (configuration). Adorno a lămurit în Dialectica negativă sensul dorit de Benjamin. Constelația e și ea o configurare de stele (unele
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
tragice, prin care trece neamul nostru, dincolo de Țară, se afirmă că ele constituie, pe măsura autenticității lor, nu simple mănunchiuri de individualități deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de Țară, reprezentând întreg universul românesc (...), monade de vieață și cultură românească. Referindu-se la evenimentele de natură excepțională sau tragică trăite de individ sau de grup, Tzvetan Todorov sublinia faptul că „devine o datorie: aceea de a-și aminti, aceea de a depune mărturie. /..../ Viața a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui nu-i pasă de tine iar tu vino în taină și suflă-ți mirarea aici unde arborii-și prind rădăcinile în pământul luminii MONADE atomii care au fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-au murit pentru noi ca să se împărtășească în noi cu toți atomii și cu toții zeii lor căzuți în noi aduși de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
baza acestui proces ekphrastic de mare anvergură stă triada, unitatea sculpturală dezvoltată de Peter Jecza. Ea reflectă relația interontică a treimii, a triunghiului, a unei unități alcătuite din forțe neantagonice, independente. Pentru sfinții părinți, pentru Ioan Damaschinul sau Grigorie Sinaitul, monada se mișcă spre diadă și se oprește în triadă, Sfânta Treime fiind, de fapt, acel unu al Dumnezeirii creștine. Dar numărul trei este și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
iubire, într-un Peisaj lăuntric al unor Galaxii paralele, poeta și prozatoarea Melania Cuc, brodează chipul Maestrului: „Artur Silveștri avea caracter, avea cuvânt de onoare și se bucură cu adevărat să dăruiască, nu să primească... Veșnicirea lui este răspândită în monadele pe care le-a împărțit că un nabab prin toată România Tainică-o Țară care îi aparține... Artur Silveștri a fost un semn de la Dumnezeu pentru a ne demonstra că totul ține de noi, de verticalitatea cu care privim lucrurile
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
acum cu aceeași intensitate. Delicată dar puternică, răscolitoare în simbolistica ei primitivă, icoana zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea indiferentă a timpului. Aș zice că este un eon, o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Blake: "Să vezi lumea într-un grăunte de nisip/și cerul într-o floare sălbatică./ Să ții infinitatea în palma mâinii tale/și eternitatea într-o oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul poate fi recuperat de orice scânteie, iar funcțiile oglinzii sunt recuperate de orice ciob al ei. Funcțiile analitice, care sunt, în esență, exprimate prin niște polinoame de grad infinit (despre polinoame de
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
odihna contrariilor" universale (Oglinda); prin contemplarea tăcută și așteptarea "dulce" a apariției primelor semne ale sufletului afectat de cunoaștere (în sensul acordat de Paul Ricoeur ființei-afectate-de-trecut, adică de modificare prin îmbogățirea mental-emoțională), ca în Dulce așteptare; prin contopirea cu Principiul (Monada); prin experiența iubirii "sfielnice" (Doarme fecioara); prin absorbirea eului în eternitate (Lava de ghiață); apoi prin contestarea eternității și Increatului, care ar fi decis armonizarea haosului, din Alegerea lemnului și, în fine, prin acceptarea ideii că mai este o cale
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
concentrare deschide calea ermetismului, rar frecventată de șaizeciști. Iată un madrigal în substanța căruia nostalgia devine intensitate, emoția se coroborează prin melancolia cogitației: „Anul trecut, vertiginosul tobogan/ al zilelor tale răzbi în țara plată./ Sufletul ți se năpusti către duioasa/ monadă-n care ea tăcea și surîdea.// O iubeai cu ochii tăi de douăzeci de ani./ Ea întorcea spre tine ochii vîrstei voastre” (Scenic railway). Dacă pana poetului zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea orizontului. O fibră
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Viața Românească), Răzvan Voncu. Ca de obicei, și acest număr al revistei e de citit de la un capăt la altul. Cărți de poezie ale optzeciștilor Am primit de curând la redacție două volume de versuri ale unor poeți optzeciști. Mona- Monada, volumul publicat în urmă cu 33 de ani de Lucian Vasiliu la Editura Junimea, apare acum în ediție definitivă la Editura Charmides, însoțit de un selectiv dosar de presă. Versurile își păstrează intacte prospețimea și expresivitatea: „Mam născut la - 24
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
occidental, dar incapabil să potențeze fondul intern, a ratat simbioza dintre modernitatea occidentală și fondul cultural autohton. Miza societății românești este nu doar aceea a adaptării valorilor culturale occidentale, a produselor și ratelor sale de schimb, cât mai ales impunerea monadei noastre culturale, ca instrument de autoprotecție a fondului intern față cu inovațiile importate. Eminescu era convins că națiunea nu se află în imposibilitate de a se adapta rigorilor lumii moderne, însă cu condiția de a-și conserva fondul existenței sale
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
poartă în marsupiu "coeficientul de modernitate". E o linie a echilibrului și a serenității melancolice, care cuprinde deopotrivă mistica plaiului natal și atracția mediteraneeană, ilustrate de Alecsandri (însuși Pillat s-a văzut ca o reîncarnare a acestuia), însă răspunzînd unei "monade" care circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
corectată, poetica pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
spirituale, plasticieni, cronicari, istorici de artă etc. - din capitala Ungariei. Completând selecția inițială cu un set de lucrări recente, sculptorul Péter Jecza va expune 45 de statui turnate în bronz și 20 de desene. Înălțimea lucrărilor noi din ciclurile „Tors“, „Monade“, „Carte“ etc. variază între 10 și 50 cm. Expoziția va rămâne deschisă până la sfârșitul primei decade a lunii februarie. IOAN STANCIU Pictor timișorean, la Paris l Expoziție personală în Franța În cadrul manifestărilor culturale dedicate marcării zilei de 24 ianuarie, Unirea
Agenda2003-3-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/280589_a_281918]
-
Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu afectează întregul. Poemul rămâne unul excepțional. Plecând de aici, aș remarca existența unui filon datorat lui Ion Barbu în Mona- Monada. După știința mea, comentatorii l-au ignorat (preferând să-l lege pe Vasiliu de Tonegaru sau de alții, mai tineri). Rău au făcut, pentru că, întâmplător sau nu, cele mai bune poeme din carte se revendică din această filiație. Vârful volumului
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
din fărâme de cuvinte, o troiță străjuind semeț înălțimile și atingând cu creștetul cerul înalt, cu brațele cuprinzând munții bătrâni, săpând cu unghiile la rădăcină, în catedrala plină de foșnitoare vitralii, a pădurii... Cuvinte precum bănuții de rouă în iarbă. Monade?... Steluțe de apă tremurătoare? Dar unde să găsești un bob de rășină curată, să-l arzi în tării, din cățuia cu miros înflorit, amintind chihlimbarul? E liniște în Univers. Dorm până și îngerii, când poetul așterne cuvinte... Stelele stau în
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Iisus. Așa au fost de asemenea creatorul anonim al Rigvedei sau al Mioriței. Filozofii adoptă un punct de vedere unitar prin care încearcă să rezolve totalitatea problemelor ontologice și axiologice ale existenței ca de pildă, teoria Ideilor la Platon, a monadelor pentru Leibniz, Deus sive Natura pentru Spinoza etc. Uomo universale este o personalitate de întinsă și semnificativă cultură și totodată un creator polivalent, atât în diverse arte, dar și în filozofie și științe, așa cum a fost, de pildă, Leonardo da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne înalță emoțional, spiritual deasupra stihiei negative, Albia modelatoare a liricii lui Rabindranath Tagore a fost diada din viziunea Indiei pe de o parte panteismul, ideea că totul este în Unul, iar pe de altă parte, kama, iubirea care asigură monada universală. Exaltarea bucuriei cuprinde, pe de o parte, privilegiul de a fi fost trimis oaspete ale acestei existențe sub diversele ei aspecte, de la frumusețile naturii la iubire și bucuria de a putea parcurge diversele lumi ale Creatorului: Simt că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla identitatea și pe poeți pentru a-i afla idealitatea sfântă. Filozofia reușește rareori, poezia întotdeauna. Poezia ne deschide monada singurătății noastre și ne dă aripi pentru a ajunge la noi înșine: un poem ne dă elementele din care să construim propria noastră interioritate ireductibilă la oricare alta: o stare existențială al cărei unic conținut este o veșnicie aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt are loc îndumnezeirea: Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu, E lumină din lumină Dumnezeu din Dumnezeu. Iar cel mai înalt, diada devenită monadă substituie pe Unul din ajunul creației: " Suntem spiritul divin în mijlocul universului asemenea spiritului divin înainte de creație...Acest spirit divin eram noi". Și pentru Dante, în finalul Paradisului, justiția poetică a iubirii suie la divinitate L'amor che move il sole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o realitate originară devine adesea joc, ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament poate respira o fantezie oarecare întoarsă către origini. Un rege trebuie să și conducă, dar în același timp să și instruiască poporul. Astfel, istoria monarhiei își urmează drumul pe care el, acum, la 800 de metri înălțime, îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în Pădurea de Pini pe care/ tu o știi la fel de bine./ Spre lacuri. Vremea era mohorîtă.// Peste toată carnea omului ploua.// Mi-am adus aminte de Monte Casino./ De Dominicani. Și Colanul. Mort/ pe rug în anul Domnului 1601. între// monadele reci./ Și lumile infinite" (Din jurnalul lui Anselmus). Poetul se mișcă în parametrii unor factori fundamentali care geometrizează existențialul și se interoghează indirect în temeiul lor: "Vorba domnului Di Grandi îngrijitorul/ din ce în ce mai ambiguu/ al Grădinii: ŤCe naiba/ o mai fi
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]