198 matches
-
spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu fructe sunt catehisme ale exaltării vieții, iar Jertfa lirică o laudă a morții unică în literatura universală. Unind viața cu moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste armate de rătăcitori, Sub ce impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lucrătorilor lor și corporații municipale și de cartier. Militantul malaiezian pentru protecția consumatorilor, Bishan Singh o numește economia antreprizei comunitare de vreme ce contopește forțele de piață ale economiei monetare cu forțele comunitare ale economiei sociale.” Ideologia corporatistă „a fost grefată pe monismul materialist al filosofului Thomas Hobbes, care a trăit în secolul XVII, ducând acest monism până la ultimele sale limite: el a susținut că nu există absolut nimic în afară de materie. Dacă există un Dumnezeu, El trebuie să aibă un corp fizic. În
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Singh o numește economia antreprizei comunitare de vreme ce contopește forțele de piață ale economiei monetare cu forțele comunitare ale economiei sociale.” Ideologia corporatistă „a fost grefată pe monismul materialist al filosofului Thomas Hobbes, care a trăit în secolul XVII, ducând acest monism până la ultimele sale limite: el a susținut că nu există absolut nimic în afară de materie. Dacă există un Dumnezeu, El trebuie să aibă un corp fizic. În concepția lui, binele este pur și simplu ceea ce ne face plăcere, iar răul, ceea ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
validare filosofică acestei schisme. În timp ce Biserica predica o viață spirituală austeră, societatea laică a ajuns să îmbrățișeze lumea materială ca realitate primordială, materialismul ca valoare dominantă și, în final, creșterea economică drept scopul fundamental al omenirii. Ca filozofie a științei, monismul materialist a făcut posibile realizările științifice și tehnologice ale epocii științifico-industriale. Ca filozofie a vieții adânc înrădăcinate în cultura modernă, ne-a condus pe marginea autodistrugerii, pentru că ne determină în mod firesc să îmbrățișăm valorile hobbesiene. Aceasta face dificilă identificarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se repartizase, pentru serbarea de sfîrșit de clasă întîi, o rochiță din hîrtie creponată, albă. Visam la altceva: costumul popular ucrainean, cu o bogăție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe când exponenții hermeneuticii filosofice, Wilhelm Dilthey, Hans Georg Gadamer și alții afirmă specificitatea metodologică a științelor spiritului sau științelor morale. Altfel spus, prima poziție este filosofia științei, numită, de obicei, pozitivism, termen inventat de către Comte. Principala teză a pozitivismului este monismul metodologic, conform căruia ,,toate acțiunile oamenilor sunt evenimente în lume ce au o determinare cauzală strictă, ca și toate celelalte evenimente. Prin urmare, explicația acțiunilor va putea fi dată în cadrul modelului deductiv-nomologic, prin derivarea lor din legi generale și caracteristici
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
și sub numele de idealism. Cei mai cunoscuți reprezentanți ai acestei orientări sunt filosofii germani Droysen, Dilthey, Max Weber, Windelband și Rickert, italianul Croce și englezul Collingwood. Acești gânditori, ca de altfel și alții ce au împărtășit ideile orientării, resping monismul metodologic al pozitivismului și refuză să ia în considerație modelul oferit de științele exacte ale naturii, drept singurul mod de a înțelege rațional realitatea. Dacă Windelband a inventat numele de ,,nomotetic” pentru științele care caută legi și ,,ideografic”, pentru studiul
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
acestei școli de spiritualitate a Bisericii primare. De la această școală el a moștenit ideea de părinte spiritual, precum și obiceiul utilizării cu discernământ a terminologiei evagriene. De asemenea, lucrarea Sfântului Ioan Sinaitul are afinități cu Omiliile lui Macarie - în special în ceea ce privește monismul antropologic al Scării - cu noțiunea de inimă spirituală drept centru al persoanei omenești și cu primordialitatea atribuită de autor iubirii. Sfântul pare să se fi opus atât unui spiritualism extrem, cât și unui intelectualism extrem, evitând să facă referire la
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
dacă nu identitatea) de vederi asupra unor aspecte esențiale ale vieții, dintre gîndirea greacă și gîndirea indiană veche: astfel, de exemplu, cîteva trăsături ale concepției despre Dumnezeu și, ca urmare, despre om, și unul și celălalt legați cel mult de monismul metafizico-religios; și despre noțiunea de femeie, de sclav, sărac, bolnav etc., toate pornind de la premisa că divinul nu poate fi prezent acolo unde lipsesc puterea fizică, bogăția, sănătatea. Cu alte cuvinte, chiar dacă noțiunea "logică" de femeie, bolnav, copil etc., ar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se introducă în mod armonios sau cu forța. În primul rînd, din aprofundarea și adaptarea principiului identității spiritului uman = Spirit Universal, rezultau în cultura occidentală două curente "complet" opuse ce-și adîncesc, însă, fără nici un dubiu, rădăcina unitară în același monism indian: 1) curentul idealist sau Idealismul pe de o parte; 2) curentul marxist sau materialist pe de altă parte. Primul se referă la întreaga realitate material-spirituală ce privește ideea, spiritul, transcendența (într-un fel), lumea materială fiind considerată de respectivii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sau parțial, de L. Renou pe care l-am citat deja, și mai ales de Raymond Schwab în cartea sa fundamentală la care ne vom referi și mai pe larg: La Renaissance Orientale. Era inevitabil ca cel care a admis monismul, fie el idealist sau marxist, să nu se fi simțit nevoit să explice prezența diversității și de aceea să trebuiască să recurgă la teoria evoluției, care nu este altceva decît teoria devenirii, cu noi aplicații și concluzii, a gîndirii indiene
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu este mărturisită cu aceeași hotărîre ca a filozofului și poetului german). După această încadrare generală, ce rezumă punctele de discuție enumerate de care ulterior ne vom ocupa mai pe larg, vrem să revenim la Idealismul sau, mai bine, la monismul acosmico-idealist german pentru a remarca mai îndeaproape relațiile sale profunde cu doctrina amintită adineauri a Upanisadelor și mai cu seamă a poemului Bhagavad-gītă. Se înțelege că problema prezintă numeroase aspecte, ce nu pot fi epuizate în prezenta lucrare. Aceasta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
greu, e adevărat, îți poți salva sufletul în afara creștinismului. Și într-adevăr, se pare că în lumea spirituală indiană există condiții "favorabile" deosebite care să promoveze pierderea sufletului. Din acest punct de vedere, Hegel are negreșit în mare măsură dreptate. Monismul filozofico-religios nu oferă o bază suficientă pentru a stabili o viață religioasă în adevăratul sens al cuvîntului. Negarea lumii fenomenelor și a individului unic se preschimbă în cele din urmă în negarea Totul-ui, fie că el se cheamă Brahman, Ătman
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și chiar vedică. Sarcina noastră s-ar putea opri aici. Într-adevăr, nu înțelegem, așa cum am declarat-o în mod repetat, să ne oprim asupra fiecărui element de contribuție personală prin care filozoful din Stuttgart a încercat să-și însușească monismul acosmic-idealist, de a cărui proveniență putem de-acum fi siguri. Referitor la această (mai degrabă pretinsă decît efectivă, autentică, după părerea noastră) originalitate a contribuției hegeliene, vrem să mai facem cîteva observații care nu ne angajează, se înțelege, pe plan
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
originalitate a contribuției hegeliene, vrem să mai facem cîteva observații care nu ne angajează, se înțelege, pe plan filozofic stricto sensu, ci doar pe cel al bunului simț [349]. După cît se pare, Hegel reproșează ca o deficiență capitală a monismului acosmic-idealist faptul de a fi negat în cele din urmă lumea fenomenelor și în special eul individual, doar pentru ca să poată afirma cu toată puterea realitatea supremă (Brahman). Nu intrăm în discuție în privința esenței acestei afirmații, chiar dacă nouă ni se pare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
poate face nici istorie, întrucît aceasta nu poate fi alta decît istoria imaginată de același Spirit Universal, în măsura în care se reflectă în entități etnice individuale. Și estetica hegeliană, în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic) inexprimabilul. În concluzie, influențele hegeliene (și în mod implicit sau explicit cele indiene) asupra
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu am intenționat, oricum, să oferim aici o prezentare completă a Idealismului: am făcut-o, o fac și o vor face filozofii de meserie. Sarcina noastră era aceea de a arăta cum esențialitatea Idealismului își are originile grosso modo în monismul acosmico-idealist al Indiei antice și cum această esențialitate se află în opoziție netă nu doar cu doctrina creștină, ci și cu rațiunea umană. Idealismul, deși încearcă să se apropie de creștinism, rămîne în mod fundamental pe poziția anticreștină a Iluminismului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aici Idealismul se încadra pe linia reformismului protestant. Soluția corectă trebuia să ducă la concluzia necesității recunoașterii atît a efortului omenesc, cît și a Harului, într-o conciliere supremă, aducînd revelația Misterului. Însă, în acest caz, Idealismul nu mai era monism!... Note [1] G. TUCCI, Istoria filozofiei indiene, Bari, Laterza, 1957. [2] Cf. R. ROLLAND, Mahătma Gandhi, Paris, Stock, 1924, p. 78-85. [3] G. TUCCI, op. cit., p. 9. Cf. G.H. RAWLINSON, "India in european literature and thought", p. 1-9, in: The
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rezulta o adevărată babilonie (din fericire și din nefericire, într-o anumită măsură, ea rezultă într-adevăr!). [268] E. GATHIER, op. cit., p. 106. [269] P. GATHIER susțină că: "Este imposibil de regăsit teoriile moderne, cum ar fi hinduismul, panteismul și monismul occidental în afirmațiile Upanisadelor. Contextul este mult prea diferit. Este periculos să se pună etichete identice pe produsele care sînt doar în mod vag asemănătoare" (p. 28). Din păcate, atitudinea mentală sau spirituală "panteistă" și "monistă" are trăsături identice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din urmă implică eliminarea a tot ce constituie individualitatea și chiar personalitatea umană, bunul cel mai de preț pentru occidental și pentru creștin. Din acest punct de vedere, concepția indiană, care s-ar putea defini în genere ca un absolut monism spiritualist, coincide cu concepția opusă a materialismului istoric, care tinde și ea, pe terenul materiei, considerată ultima și unica realitate, la aceeași nimicire a personalității umane. I. Viața materială În cadrul amintitei tendințe fundamentale indiene, ni se pare că este mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a determinismului prin finalitate (înfăptuită, în filosofia lui C. Rădulescu-Motru, prin conceptele de timp și destin); b) întemeierea sa "materială" (constând în "istoria" formelor personalității); c) confirmarea sa deplină (posibilă prin conceptul vocației). În final, vor fi semnalate deosebirile dintre monismul energetist al lui W. Ostwald și monismul personalist energetic, apoi asemănările dintre modelele antropologice ale principalelor variante personaliste (Ch. Renouvier și Em. Mounier) și modelul de reconstrucție a umanului din personalismul energetic. Pentru că în filosofia kantiană nu avem de-a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui C. Rădulescu-Motru, prin conceptele de timp și destin); b) întemeierea sa "materială" (constând în "istoria" formelor personalității); c) confirmarea sa deplină (posibilă prin conceptul vocației). În final, vor fi semnalate deosebirile dintre monismul energetist al lui W. Ostwald și monismul personalist energetic, apoi asemănările dintre modelele antropologice ale principalelor variante personaliste (Ch. Renouvier și Em. Mounier) și modelul de reconstrucție a umanului din personalismul energetic. Pentru că în filosofia kantiană nu avem de-a face, în mod direct, cu o "filosofie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dar personalismul energetic are și o deschidere metafizică: a) în conținutul său, prin prezentarea normativă a personalității energetice, b) metodologic, prin "interpretarea" structurii formale a conceptului kantian al finalității. Personalismul energetic apare ca "știință obiectivă a personalității" dimensionată, filosofic, ca "monism naturalist" (Petre Vaida) sau ca "monism finalist" (Gheorghe Al. Cazan). Dar el apare și ca sistem filosofic a cărui notă definitorie este determinismul prin finalitate, sistem ce are sensul unei pledoarii, purtată cu mijloace filosofice, privind deschiderea infinită a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]