198 matches
-
pe când exponenții hermeneuticii filosofice, Wilhelm Dilthey, Hans Georg Gadamer și alții afirmă specificitatea metodologică a științelor spiritului sau științelor morale. Altfel spus, prima poziție este filosofia științei, numită, de obicei, pozitivism, termen inventat de către Comte. Principala teză a pozitivismului este monismul metodologic, conform căruia ,,toate acțiunile oamenilor sunt evenimente în lume ce au o determinare cauzală strictă, ca și toate celelalte evenimente. Prin urmare, explicația acțiunilor va putea fi dată în cadrul modelului deductiv-nomologic, prin derivarea lor din legi generale și caracteristici
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Limitele_explicatiei_si_intelegerii_al_florin_tene_1328453864.html [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
și sub numele de idealism. Cei mai cunoscuți reprezentanți ai acestei orientări sunt filosofii germani Droysen, Dilthey, Max Weber, Windelband și Rickert, italianul Croce și englezul Collingwood. Acești gânditori, ca de altfel și alții ce au împărtășit ideile orientării, resping monismul metodologic al pozitivismului și refuză să ia în considerație modelul oferit de științele exacte ale naturii, drept singurul mod de a înțelege rațional realitatea. Dacă Windelband a inventat numele de ,,nomotetic” pentru științele care caută legi și ,,ideografic”, pentru studiul
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Limitele_explicatiei_si_intelegerii_al_florin_tene_1328453864.html [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
acestei școli de spiritualitate a Bisericii primare. De la această școală el a moștenit ideea de părinte spiritual, precum și obiceiul utilizării cu discernământ a terminologiei evagriene. De asemenea, lucrarea Sfântului Ioan Sinaitul are afinități cu Omiliile lui Macarie - în special în ceea ce privește monismul antropologic al Scării - cu noțiunea de inimă spirituală drept centru al persoanei omenești și cu primordialitatea atribuită de autor iubirii. Sfântul pare să se fi opus atât unui spiritualism extrem, cât și unui intelectualism extrem, evitând să facă referire la
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
2. Inspirația Scripturii. Doctrina biblică a inspirației. Ineranța și autoritatea Scripturii. 3. Doctrina despre Dumnezeu. Baza biblică a doctrinei Trinității. Formularea doctrinei la Conciliul de la Constantinopol. 4. Doctrina despre om. Imago Dei. Baza biblică. Natura constitutivă a omului (trihotomism, dihotomism, monism). 5. Doctrina despre p��cat. Definirea și consecințele păcatului. 6. Persoana lui Isus Christos. Umanitatea și divinitatea lui Isus Christos. Baza biblică (întrupare, afirmațiile lui Isus despre Sine, afirmațiile apostolilor despre Isus, dovezile învierii). 7. Lucrarea de ispășire a lui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
de aplicare a legii, de competența instanței de judecată. Prin urmare, chiar dacă natura intrinsecă a dreptului comunitar și autonomia sa în raport cu sistemele juridice naționale fac foarte dificilă receptarea sa în dreptul intern, Curtea constată că, urmare specificității sale, dreptul comunitar impune monismul și, ca o consecință peremptorie desprinsă din jurisprudența Curții Europene de Justiție, aplicabilitatea directă de către autoritățile și jurisdicțiile naționale ca atare. Așa fiind, numai judecătorul de drept comun ca judecător național al dreptului comunitar poate, potrivit art. 267 din Tratatul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/222154_a_223483]
-
2. Inspirația Scripturii. Doctrina biblică a inspirației. Ineranța și autoritatea Scripturii. 3. Doctrina despre Dumnezeu. Baza biblică a doctrinei Trinității. Formularea doctrinei la Conciliul de la Constantinopol. 4. Doctrina despre om. Imago Dei. Baza biblică. Natura constitutivă a omului (trihotomism, dihotomism, monism). 5. Doctrina despre păcat. Definirea și consecințele păcatului. 6. Persoana lui Isus Christos. Umanitatea și divinitatea lui Isus Christos. Baza biblică (întrupare, afirmațiile lui Isus despre Sine, afirmațiile apostolilor despre Isus, dovezile învierii). 7. Lucrarea de ispășire a lui Isus
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
și interpretării semnificațiilor sociale folosite în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii din viața socială. Clasificarea lui Mircea Flonta Folosește drept criteriu de clasificare calea producerii cunoștințelor. Distinge două orientări metodologice dominante: monismul metodologic și dualismul metodologic.Monismul metodologic afirmă unitatea metodei științei și orienteză cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii.Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir Autorul distinge între strategia idealistă și
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
în comunicarea grupală.Sociologia critică, după Brian Fay, sesizează și conștientizează aspectele disfuncționale și contradictorii din viața socială. Clasificarea lui Mircea Flonta Folosește drept criteriu de clasificare calea producerii cunoștințelor. Distinge două orientări metodologice dominante: monismul metodologic și dualismul metodologic.Monismul metodologic afirmă unitatea metodei științei și orienteză cercetarea în științele omului după modelul cercetării din științele naturii.Dualismul metodologic susține autonomia metodologică a cunoașterii sociologice. Clasificarea lui Cătălin Zamfir Autorul distinge între strategia idealistă și strategia materialistă.Teza fundamentală a
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
tip de conștiință, unde știința era reprezentată ca nucleu și forță dominantă în societate. Posmoderniștii neagă căutarea în știință a trăsăturilor generale și universale, remarcându-le numai pe cele locale, singulare, particulare. Postmoderniștii, menționează L.A. Mikeșina, evită orice forma de monism și universalizare, tratează, în mod critic, reprezentările pozitiviste (logice), idealurile și modurile științei clasice, ale epocii modeme, în genere. Aceasta presupune reaprecierea fundamentalismului, recunoașterea imaginii multiple a realității, recunoașterea neexcluderii multiplicității descrierilor diferitelor puncte de vedere ș.a. Dar dânsa susține
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
bază pot fi elucidate și conștientizate, în mod constructiv-critic, ca atitudini de depășire a dogmatismului, totalitarismului și standardizării, a tendințelor moștenite de la epoca raționalității rigide și a determinismului univoc. în postmodernism, e important faptul că el evită toate formele de monism și universalism, se implică critic nu numai față de reprezentările pozitiviste logistice, dar și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Gândirea sa a influențat filosofia din timpurile ce i-au urmat, în special pe filosoful olandez Baruch Spinoza, care în secolul al XVII-lea a anticipat dezvoltarea monismului, ca mod de reprezentare a lumii. Despre principii și cauze În concepția lui Giordano Bruno există un principiu prim și o cauză primă însă cunoașterea lor este extrem de dificilă.Datorită faptului că lucrurile depind de principiul prim și cauza primă
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
ul (gr. "monos" = unul, unic, singur) este o concepție filozofică conform căreia în Univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian Wolff în 1728. Filosoful olandez Baruch Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
monos" = unul, unic, singur) este o concepție filozofică conform căreia în Univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian Wolff în 1728. Filosoful olandez Baruch Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
temei pentru tot ceea ce există. ul se caracterizează prin explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). Termenul a fost introdus de Christian Wolff în 1728. Filosoful olandez Baruch Spinoza explica monismul prin aceea că există o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci dacă natura este Dumnezeu, înseamnă că ea însăși se creează pe sine. Pornind de la această viziune
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
o singură substanță care este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci dacă natura este Dumnezeu, înseamnă că ea însăși se creează pe sine. Pornind de la această viziune, Roger Scruton afirmă că „monismul lui Spinoza generează o idee paradoxală în legătură cu persoana umană. Se pare că persoana individuală nu este deloc un individ. Și nici altceva. Filozoful pare să nege identitatea, separabilitatea și suficiența de sine a persoanei, iar omul, ca parte a naturii
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
aspect mai important decât sunt stâncile, pietrele sau copacii”. Pe această temă, René Guénon scria că: „Dacă ... vrem să rezolvăm opoziția la care dualismul nu vrea cu nici un chip să renunțe, sunt posibile mai multe soluții. ... Se poate spune că monismul se caracterizează esențialmente prin aceea că, neadmițând existența unei ireductibilități absolute, și vrând să surmonteze opoziția aparentă, crede că parvine la îndeplinirea scopului său reducând unul dintre cei doi termeni la celălalt. Fiind vorba în particular de opoziția dintre spirit
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
unei ireductibilități absolute, și vrând să surmonteze opoziția aparentă, crede că parvine la îndeplinirea scopului său reducând unul dintre cei doi termeni la celălalt. Fiind vorba în particular de opoziția dintre spirit și materie, avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
scopului său reducând unul dintre cei doi termeni la celălalt. Fiind vorba în particular de opoziția dintre spirit și materie, avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
avem astfel, pe de o parte, "monismul spiritualist", care pretinde să reducă materia la spirit, și pe de altă parte, "monismul materialist", care pretinde dimpotrivă să reducă spiritul la materie”. Ioan Petru Culianu scria că în accepția filozofică a termenului „monism”, ar trebui considerate ca „dualiste” toate sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
sistemele în care ființa este transcendentă în raport cu lumea. Accentul se pune, în acest caz, pe faptul că numai doctrinele panenteiste, panteiste, imanenteiste sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o atitudine mai mult decât rezervată față de monism care „a știut să valorifice până la absurd o așa-numită năzuință nestăpânită a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
sau pur materialiste pot fi „moniste”. Cugetătorul român Mircea Florian manifestă o atitudine mai mult decât rezervată față de monism care „a știut să valorifice până la absurd o așa-numită năzuință nestăpânită a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ infinit" care rămâne același, imutabil, în mijlocul transformărilor”. Isaiah Berlin a demonstrat că monismul filosofic este o primejdioasă iluzie, că libertatea de opresiuni
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
a spiritului spre unitate, spre sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ infinit" care rămâne același, imutabil, în mijlocul transformărilor”. Isaiah Berlin a demonstrat că monismul filosofic este o primejdioasă iluzie, că libertatea de opresiuni, de constrângeri exterioare este chiar mai importantă decât aceea de a acționa autonom, că nevoia de apartenență ține de condiția umană, că în "Republica Spiritului" nu se intră cu bocancii, că
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
de empatie chiar și cu gânditorii pe care poate nu îi iubești. Neutrosofia care are un punct de vedere pluralist, consideră că lumea este conturată de o infinitudine de nuanțe separate și ultime. În acest context, ea introduce noțiunea de "monism neutru" care afirmă că realitatea ultimă nu este nici fizică nici mentală.
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
ce guvernează relația lui Dumnezeu cu lumea, și corespunzător aceea a omului cu lumea” În această definiție, parcurg gama de la sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează o formă de monism, exprimată în termeni folosiți anterior într-o manieră dualistă. În adiție, gândirea gnostică generală (în special identificabil în sectele Iraniene; spre exemplu, vezi „Imnul Perlei”) uzual includea credința că lumii materiale îi corespunde o intoxicare răuvoitoare adusă de puterile întunericului
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Jaspers o numește Existență, și pot, în final, avea experiența existenței autentice. Transcendența e pentru Jaspers, ceea ce există dincolo de lumea spațio-temporală. Unii comentatori cred că prin formularea Transcendenței ca ultimă non-obiectivitate (sau ni-mic-nicie), Jaspers ar fi un reprezentant modern al monismului, deși a subliniat continuu necesitatea recunoașterii validității atât a subiectivității cât și a obiectivității. Deși a respins într-un mod explicit toate doctrinele religioase, incluzând și noțiunea de Dumnezeu personal, Karl Jaspers i-a influențat extrem de mult pe teologii contemporani
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]