151 matches
-
în zona teatrului. Piesa în două acte Comandantul închisorii și deținutul ar fi putut fi foarte bine un fragment dintr-un roman al lui Nicolae Breban. Cei doi rezidenți ai închisorii, aflați de o parte și de alta a gratiilor, monologhează brebanian pe tema puterii și a căilor prin care aceasta poate fi exercitată, inclusiv dominația fizică, ajungînd pînă la controlul total asupra celuilalt, fără a exclude chiar nivelul sexualității. Trimiterile livrești sînt multiple, iar impresia de déja vu este covîrșitoare
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
sau, dimpotrivă, din temerile sale. Scriitorul e afectat și nu de puține ori îi simți amărăciunea în glas; nu judecă general doar idei și principii, dar și situații concrete, întîmplări, vorbe, gesturi; nu se pronunță public de la amvon, mai și monologhează; nu are mereu răspunsuri și soluții, se și lamentează. Scrie, de cele mai multe ori despre chestiuni grave, e cel mai adesea încrîncenat, dar asta pentru că ,ziaristul trebuie să descopere erorile, răul din viața unei comunități". Dar ziaristul Cărtărescu e credibil pentru că
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
hârtii sau care, chiar vorbind liber, reproduce fără schimbări semnificative cursul scris și multiplicat. Studenții din anul întâi apreciază cursul la care se pot lua notițe bune, dar puțini sunt cei care știu să noteze idei, nu cuvinte. Unii profesori monologhează, alții intră în dialog cu sala; unii fac și glume, alții preferă o stare de permanentă gravitate. Dincolo de această bogată tipologie a profesorilor, lecția de deschidere este necesară. O bună lecție de deschidere pretinde, desigur, o cultură mult mai vastă
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând la alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
din înălțime și trei cincimi din greutate. În amplul dialog din Luceafărul, este calificat când de om de nimic, când de om mare, cu precizarea că Hitler și Stalin n-au dispus de un asemenea poet: „Ce, e puțin asta?” monologhează dl. Marian Popa. Iar Ceaușescu, adăugăm noi, care s-a bucurat de acest noroc, și l-a spurcat singur, către sfârșit. Suflet încăpător, Adrian Păunescu l-a iertat. Școli, spitale, stadioane, comune care nu mai pot împrumuta numele lui Ceaușescu
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
simțul umorului amar, care-i făcuse faima. - Testamentul, da! Dar e testamentul meu poetic! jubilă Hansi, fericit că venise, în sfîrșit, ceasul să se destăinuie și-și ciupi răsucit mustața, care se cam pleoștise. Făcu doi-trei pași încolo și încoace, monologînd frenetic, fără să-și mai aleagă cuvintele. Tu mă faci cu adevărat fericit, regina mea, iar poimîine, cînd vechii noștri camarazi se vor aduna în curtea pensiunii ,WALBURGA", camarazi purtători de stindarde și medalii, care vor veni să te cinstească
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
n. Botoșani, 1943) a mai scris vreo treisprezece cărți, între care nouă romane, un volum de proză scurtă și două de eseuri. Somonul roșu transcrie traseul reîntoarcerii protagonistului în orașul natal, Sibiu, naratorul având grijă să-l lase liber să monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
va face substanță volumului din 1998: "Daaa... Hîii... cu askii n kisioarii / și ku gloanța n kiept / k n at fo și ceret di / MANKARIIII...!". Nu numai că experimentul este aici încă timid, dar are o oarecare conotație depreciativa: poetul monologhează întotdeauna după reguli gramaticale stricte, lăsînd altor voci (o babă, un reporter) inovațiile nu prea bine exersate pe atunci. O dată cu volumul din 1998, Deadevă, poetul și-a găsit, daca nu un idiolect, cel puțin un mod specific de a scrie
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde spre un spectacol de un rafinament în răspăr: " Netedă femeia că gresia/ primind îmbrățișarea lustru/ și dîra aspră a zilei iernînd" (Alunecare). Sau: " Întors
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
fi ilustrată cu aproape oricare dintre piesele incluse în culegere. Ne oprim la Limba încărcată, care este o mică bijuterie literară cu irizații filosofice. Piesa are numai două personaje, EROUL și OMUL MIC, eternele două personaje ale istoriei umanității. EROUL monologhează un timp, întrucât OMUL MIC nu se simte în stare să participe la un dialog: " Am făcut destule pentru lumea aceasta. Am curățat-o de boli, (Umflă balonul.), de flagele, (Umflă balonul.) de războaie, (Umflă balonul.) Am spălat-o, am
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
Aceștia îl inițiază în obiectivele unei misterioase organizații transnaționale: "Bota nimeri, sau așa trebuia să fie, între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe cei doi care păreau că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi. ăNoi căutăm adevărul, spunea Canini, și vocea îi era clară, iar adevărul poate fi descoperit în tot ceea ce există. Fă în așa fel încât să cunoști cât mai mult din ceea ce te înconjoară și
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Paris, din dorința autorului de a explica publicului francez ce se întâmplă în România. în schimb, textele din Riscul în cultură datează din perioada postdecembristă, când Nicolae Breban, dând dovadă de o anumită surditate față de vacarmul evenimentelor dramatice din România, monologa interminabil în legătură cu locul lui și al generației lui în literatura română. La Roumanie c'est moi Eseul Spiritul românesc în fața unei dictaturi ar fi fost extraordinar dacă autorul ar fi găsit forța morală să uite de sine și să prezinte
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
în one-man show-ul de senzație ” Something (like) Stand-up, duminică 10 februarie la ora 19.00 la Caffe Tabiet. Stand-up comedy este descries că un gen de performance american special conceput pentru spații gen cluburi sau baruri, unde un comic monologhează în fața unui public, încercând să-l facă să râdă.. “Something like Stand-up” este un show despre un individ care nu beneficiază de slujba sau o viața socială. Onest și hilar își dezbrăca personalitatea în fața publicului într-un mod obsesiv bolnăvicios
Something (like) Stand-up [Corola-blog/BlogPost/98345_a_99637]
-
oraș. Am câteva luni bune de când nu mai joc fotbal, nu mă mai antrenez. Dar nu-i nimic îmi revin imediat mă pun repede în formă, toată problema e genunchiul meu dacă își dă drumul totul va fi bine.” Așa monologa în acea dimineață Liviu. Însă timpul trecea iar Dorin amânase plecarea lor, pentrucă o ținea într-o serie de petreceri acompaniat de un anturaj destul de rău famat. La început Liviu participă și el, însă nu reușea să uite drama din
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum” („Mă îndoiesc, deci gândesc, gândesc, deci exist”), afirma René Descartes, în „Discurs despre metodă”, la 1637. Ori, și mai pe înțeles,... „To be, or not to be” („A fi, sau a nu fi”), cum monologhează de secole,tristul prinț al Danemarcei. - esențiala dilemă a omenirii. Ce, cum, de ce, despre ce, și despre cine... gândim - căci asta ne (pre)ocupă toată viața. Viața? Da... „Căci moarte nu există/ și ce numești tu moarte/ e-o viață
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93230_a_94522]
-
compania unui valet (Evgheni i-a devenit aproape indispensabil de când oasele, răpuse de atâta frig, au decis să i se bălăcească dimi neața și seara într-o durere continuă și rece), Ivan și-a dez vol tat obiceiul de a monologa sonor, lăsându-l în perma nență pe bătrânul uscățiv și morocănos cu senzația că i se cere să participe la un dialog care nu poate aduce decât nenorocire. Dezastru financiar. Toate economiile lor, pentru că Evgheni nu se sfiește să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ajunsese în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de acolo vin bebelușii. Alan visa cu ochii deschiși, jucându-se cu figurinele de lut, în timp ce aștepta ca un alt artritic chinuit să intre în cabinet. Alan, în ciuda intelectului său mult lăudat, avea un stil amețitor și plictisitor de a monologa. Să fie cumva vorba despre o altă manifestare alambicată a complexului virginei/prostituatei în psihicul masculin? Nu putem să recunoaștem realitatea vizuală a fofoloancei, pentru că asta ar însemna să recunoaștem și pișatul, ciclul și capetele însângerate și insistente ale copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă: „Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături și m-am gândit că vă prind bine. Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru el, dar irelevante pentru cei care nu au trăit aceeași experiență. Din cauza acestei ignorări a cititorului, Ioan Răducea se condamnă la ceea ce s-ar putea numi un autism literar. Ni-l putem imagina plimbându-se singur prin casă și monologând: „...Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le furi călătoria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ajunsese în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința Istorisiri nesănătoase fericirii 89 comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îi spune : "Je suis habité par un parasite jurif". Ideea de parazit activ în conștiința celuilalt... Un parazit care are strângeri de mână puternice, dar false și unsuroase. în acest timp se exprimă în mulțime de limbi străine, în care monologhează... Am uitat că-l cheamă Schatz; ceea ce vrea să spună... comoară. O comoară de... întâmplări... E cazul lui Redivivus al meu, și el, tezaur de vrute și nevrute. Dar să vedem ce imaginează Schatz... Ovreiul. Care spune atâtea lucruri... E deajuns să
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
noi înșine nu ne trădează într-o asemnea măsură ca memoria, iar eul, iată concluzia la care am ajuns, este cel care controlează memoria (...) și va distorsiona o amintire ori de câte ori e necesar să-și mențină punctul de vedere asupra lucrurilor." - monologhează unul din personajele lui Norman Mailer. Probabil că nu există om, ajuns la o anumită vârstă, care să nu fi descoperit acest adevăr : uităm mai ales întâmplările nedorite, momentele neplăcute, episoadele rușinoase. Este, într-un fel, o firească reacție de
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
Life’s but a walking shadow, a poor player,/ That struts and frets his hour upon the stage, /And then is heard no more. It is a tale/ Told by an idiot, full of sound and fury,/ Signifing nohing.” Astfel monologhează Macbeth după ce tot eșafodajul politic construit pe crimă s-a prăbușit îngropând sub dărâmături chiar și pe infatigabila sa soție care s-a sinucis și la îndemnul căreia regele a acționat. Vestea morții ei îl lasă rece pe Macbeth, care
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
își începu scenariul proiectat pentru prima zi. După reacțiile dintâi, Mira fu convinsă că Marieta era mai aproape de recuperare decât îi fusese spus. La asta avea să se gândească pe drumul spre casă. Acum trebuia să se poarte firesc, va monologa, replicile Marietei fiind presupuse, ori mimate, ori scrise, nu?! Va încerca și, dacă scenariul era bun, așa va continua. O puse la curent pe Marieta în legătură cu plecarea lui Renée, neuitând să adauge că se va duce peste un timp acolo
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]