41 matches
-
tot Petru Ursache. Încît citatul/ tiparul folcloric, substratul distilat slujesc un vizionarism cu vîrtuți inițiatice, chemînd În sprijin, În seriaDoinelor (dăina), „cuvîntul adamic” (cf. Theodor Codreanu) pentru a ajunge, pe urmele lui Eminescu, la adevărul din inimă, nu la cel mortificat. Cum bine se știe, Întreaga lirica a lui Cezar Ivănescu stă sub metaforă rodirii și obsesia morții, Îndemnînd la exerciții de exorcizare prin repetiție; sau, altfel spus, celebrînd rodirea morții (cf. M. Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
de referință al vîrstei de mijloc; criză din jurul vîrstei de 40 de ani; mezzo dell'camin perceput că o sufocanta fundătura. Un bărbat de 42 de ani, cu viața așezată pe niște "sine care nu mai conduc nicăieri" (o căsnicie mortificata, o slujbă de întreținere, o fiică, liceeană, înstrăinata și necruțătoare) hotărăște, într-o bună zi, să sară de pe acele sine, să deraieze, si, dacă se poate - ei bine, se poate! - să se întoarcă din drum: să recupereze gustul tinereții pierdute
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a se interogă. Dar și anesteziat (mortificat) prin scindare: "cineva sau ceva s-a strecurat/ între mine și mine: ei și!.../ verbele mor toate cînd ajung fix/ în același poem: ei și!.../ din memoria vîntului se ivește/ o catedrală neterminata/ ei și!.../ nu mă mai mir nu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
așa-numita abandonare a lui Ceaușescu din decembrie, în legătură cu care se mai caută explicații secrete, s-a produs treptat, în grade diferite, la niveluri diferite. Ciudat, pînă la un punct, e că sînt foarte mulți cei care văd în societatea mortificată a lui Ceaușescu un model de ordine și de disciplină socială. Unii dintre ei au aclamat în '90 venirea minerilor în Capitală, văzînd în asta o încercare de restaurare a ordinii. Printre cei care au asaltat aceste acțiuni de "pacificare
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
comedie... o comicărie... Spectacolul, la spital, după ce le trataseră, era aproape teatral... Pe fața ei replantată după jupuire, își dăduse ușor cu fard, fiind vorba de vizita unor cunoscuți de-ai ei, din Austria, iar fardul acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
mai mult decât explozia-n vânt/ A unui glob de păpădie/ Care dispare semănând?// Pe sine însăși lumea încă vie/ Se înmulțește dispărând: Sfârșitul lumii care întârzie/ Amână alte lumi, la rând." (Sfârșitul lumii) în carte nu există nici un text mortificat. Poemele nu au toate aceeași valoare (unele suferă de improvizație), dar fiecare captează atenția prin ceva, fie și prin sesizarea fugitivă a dramatismului unei situații: "Bătrâni venind cu duioșie la cimitir/ Ca într-o vizită protocolară/ în lumea cealaltă,/ Obosiți
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
a trebuit să renunțăm din cei trei mii cinci sute câți avea TVR, mai mulți decât oricare televiziune din lume!) Mi-aduc aminte că ne-au trebuit sute de ore ca să găsim soluții pentru a transforma TVR dintr-o instituție mortificată, "de stat", într-o instituție publică, pentru a diferenția câștigurile salariaților în funcție de meritele lor, pentru a... Dar ce mai contează? A venit la putere un partid care încurajează revendicările egalitariste ale celor fără valoare și tot ce-am făcut noi
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
justețea dorinței lor (episoade prelungite cu discuțiile țăranilor, printre care există și ezitanți, intermezzo prin prezentarea unei povești de dragoste); b) Schimbare de plan: conacul Vorvorenilor, în care Elvira (legătură cu prima nuvelă; extraordinar portret fizic, dar cu insinuări - cap mortificat) și familia fratelui ei își reamintesc de răscoala din 1907 (altă legătură cu prima nuvelă); se vor refugia la oraș; c) Schimbare de plan: episod intermediar (încercare de a oferi nuvelei oarecare consistență și diversitate epică) - unul dintre țăranii din
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
MINISTRU (Rigor Mortis) PERSOANELE: Ministrul Jeni, șefă de cabinet Patroana, proprietară de bordel LOCUL ȘI TIMPUL: În cabinetul ministrului, de Ziua Europei Biroul unui ministru. Jeni, șefa lui de cabinet, trebăluiește foarte activă în jur în timp ce Ministrul e deocamdată pasiv, mortificat, citește ziarul sau se scobește în nas sau face o pasență etc. După un timp de joc mut, va suna telefonul, Jeni va răspunde. După ce va închide telefonul va rosti prima replică, declanșînd dialogul cu Ministrul. În cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un "incident" petrecut la minister. JENI: Să-i spunem "întîmplare". E mai credibil și mai nuanțat. MINISTRUL: Da! Întîmplare! Cîte nu se întîmplă! JENI: Mă apuc să scriu. MINISTRUL: Stai puțin. Nu încă. Mai întîi fardeaz-o puțin pe riguroasa asta mortificată, că arată groaznic. Dacă vine întîmplător vreun ziarist și-o fotografiază în halul ăsta, ne facem de rîs. Cum poate, domnule, o femeie să iasă așa pe stradă? De ziua Europei! JENI: Să folosesc trusa mea de farduri? MINISTRUL: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar atrage-o mult mai tare. Dar albina are intuiția dezastrului. Ea cântărește și pune în balanță: ar putea să se consoleze cu polenul fad și trecut al florii mortificate sau să se expună sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
interviu din inedita serie a chatului cu scriitori inițiat de dinamicul un cristian (alias Cristian Cosma), care îl au în centru pe profesorul Paul Cornea, își merită, întru totul, laudele. Considerațiilor nonconformiste ale autorului Originilor romantismului românesc cu privire la ritualul din ce în ce mai mortificat al lansărilor de carte ar trebui - o spun, în cunoștință de cauză, cei pățiți - să li se acorde atenție: "De fapt, convergența manifestărilor de care vorbiți e mai degrabă rezultatul întâmplării. Personal, nu caut vizibilitatea, dimpotrivă, încerc să-mi protejez
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]
-
să iubești.” Prima parte a existenței Ivan a trăit-o exemplar, susține Alioșa. Urmează cea de-a doua, în albia căreia ar fi binevenit să-și găsească menirea de a-i readuce la viață pe ipochimenii lipsiți de dimensiunea viului, mortificați, prinși în chingile mortifiante ale inerției, căci e limpede că programul propus de fratele cel mic implică timp, vocație de educator, iar, în anumite cazuri, în cele de vârf, geniu. Altminteri, cum să izbutești ceea ce și-au propus marile spirite
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
desprinse de istoria lor. Suntem încă în vremurile oniricilor: „Fapt e că orașul n-are o istorie a sa. Există ruinurile ascunse sub pământ (un tumul gigantic) ale unei cetăți scitice. Dar această rădăcină a primei istorii era prea veche, mortificată, fusese uitată și nimeni nu se gândea într-acolo..”. Există, prin urmare, și numeroase apeluri la lumea veche - la straturile originare: „În concepția lui Rafael, orașul reprezenta un amestec dubios, ca un corp deocamdată inform: așezat la răscruce de drumuri
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
scrie el în respectiva ,istorie". Cât despre veselie, este și ea prezentă, dar numai ca o diversitate a introspecției. Curiozitatea de a descoperi lumea din jur devine o sursă indirectă a serenității. Îndureratul Saba pleacă în permanență cu interiorul său mortificat să descopere simplitatea exteriorului. Și are o singură metodă : se străduiește să facă poezie ,onestă". A teoritizat acest concept ,modest" spunând, în esență, că nu trebuie să trișezi cu tine însuți. Adică să observi și să scrii despre ceea ce te
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
tributara mentalității eleniste. 3.1.8.4. MQmit ó mehayye: „omoară și învie” (SC); „omoară și face viu” (Blaj); „ucide și ștot Elț învie” (BVA); „aduce moartea și dă viață” (G-R); „omoară și învie” (BS, C); thanatož kaì zÄogonež (LXX); „mortificat et vivificat” (Vg); „fait mourir et vivre” (BJ); „kills and brings to life” (RSV). YHWH mQmiÖ ó-meƒayyeh / mÄr: Še’Äl wayya‘al (1Sam 2,6): „Domnul nimicește și dă viață, aruncă în tărâmul morților și aduce înapoi.” (t.n.) Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
morminte, unde își dorm somnul de veci speranțe, vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea mai sinistră deriziune, speranța redresării existențiale devine un bâlci grotesc, un circ pestriț, mortificat și agitat, o debandadă deșucheată în care țopăie principiile egalității, fraternității, dreptății și justiției, în bâlbâielile aberante ale unor găinari mărunți, puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie, escrocherie, hoinăreală și cerșetorie [...] Spectacolul este sobru, amar și pestriț, măcinat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
efort: "Slova de foc și slova făurită/ Împerecheate-n carte se mărită". Poetul se consideră robul cititorului, care este " Domnul". Flori de mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
celelalte texte cu miză identitară, se mizează fie pe imagistica tare, de extracție expresionistă (fetușii lepădați pe fereastra apusului, copacul urlând sau scheunând ca un câine, strada ca un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se în picioare/ și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul căutat nu atât ca răspuns în fața agresiunii universului însemnat, ca de obicei, în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altfel această dezvoltare II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană nu ar exista.” O cultură autarhică, izolată de circuitul mondial al valorilor, devine o cultură “enclavizată”, la limită: o cultură săracă, mortificată, Încremenită. Ceea ce ne menține „În formă” este și conviețuirea culturală, lingvistică, religioasă și economică. În lipsa schimburilor, culturile se degradează spiritual la fel cum se degradează genetic persoanele ce abuzează de schimburi și raporturi sexuale consangvine (sau În cadrul unor grupuri sociale
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu ochii închiși, semn al unei interiorizări profunde, încearcă să-și întoarcă fața de la o imagine angoasantă. Tunica subțire, semitransparentă, care-i acoperă bustul lasă să se întrevadă contururile unui corp tânăr, virginal, accentuând prin contrast expresia dureroasă a chipului mortificat. Această morbiditate spiritualizată de factură decadento-simbolistă este prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902), Tragedia vieții (1910), Melancolia. Un anumit primitivism totemic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de puțină odihnă pe timpul nopții, după oboseala celor șapte mile parcurse, s-au hotărât să bea apă dintr-un râu limpede ce curgea în apropiere pentru ca stomacul gol să nu le chiorăie. Făcându-se ziuă, s-au ridicat, înfometați și mortificați, și și-au reluat călătoria începută. După ce au parcurs cale de jumătate de milă, vederea a început să li se încețoșeze, picioarele să li se moleșească, genunchii să se îndoaie din cauza postului, și tot trupul slăbea. De aceea, pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]