69 matches
-
Simona Tache Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucâ... pardon... mă scuzați, altceva voiam să spun, o luăm de la-nceput. Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la cel mai frumos lucru asociat Crăciunului, oricum aș da-o, tot la
Cozonac ca la mama şi ca la mamaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20897_a_22222]
-
resusciteze un trecut uitat și, oricum, neinteresant într-o vreme a tuturor afacerilor. Să vedem cum stau cîțiva oligarhi. Ion Creangă are două case, la Humulești și în }icăul Iașului; e adevărat că sînt modeste, una la țară, cu mîțe, motocei și cuptor, fără utilități, alta la oraș, cu apă în curte, puține camere, dar cu un cerdac de unde se vede dealul Șorogarilor. Tudor Arghezi are o casă cu grădină în București, foarte bine plasată, numită "Mărțișor"; acolo sînt cireși și
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
la casele din scrierile fiecăruia dintre "mari", inventarul e generos. Una din cele mai celebre gospodării ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
nevoie să fie plantat la distanță de casă. De ce oare? Smaranda ar trebui să continue observarea grădinii, pentru a vedea dacă plantele prezentate mai jos vor mai trăi lângă nuc sau nu, în momentul în care el va face motocei și frunze. Legătura dintre o ființă și o altă ființă – povestirea experiențelor care îi leagă pe oameni de copaci, de peisaj, în general – este cea care ajută la conștientizarea locului nostru în lume și la valorile pe care le împărtășim
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
viața. Zis și făcut. Vine pisica și se urcă pâna la Eva, o zgârie pe picioare, o mușcă. Eva - nici un cuvânt. Trece pisica la Adam. Îl zgârie pe picioare, îl mușcă, se ridică mai sus și observă între picioare doi motocei. Pisica începe să se joace cu ei și la un moment dat, observă că un șoricel ce părea mort, începe să se miște și să crească. Și-a luat atunci poziția de asalt, dar când să sară, Eva a urlat
Bancul zilei: Cine spală vasele? Bărbatul sau femeia? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65068_a_66393]
-
altele. Dar nu vă speriați... și aici la Sydney veți găsi metehne: „taclalagii” numiți „yuppies”, băutorii de bere care râgâie prin pub-uri numiți „bogans”, soldați și lucrători publici îmbrăcați în pantalonași scurți și ciorapi trei sferturi, pălării Akubra cu motocei pentru a alunga muștele, Ned Kelly-haiducul, bumerangul - devenit obiect turistic care nu mai zboară demult, cangurii boxeri... și paianjenul ucigaș cu cruce roșie pe spate (Red Back Spider) din toaletă. Dar fiind un oraș multicultural, multietnic, te acomodezi ușor și
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
culmea cea mai înaltă a muntelui Ceahlău, vei vedea o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pe pământ. Ea seamănă a fi un măreț și întins palat, cap d’operă de arhitectură, unde lega mama naratorului motoceii la un capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni, iar nu slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de lut, se fierbea mămăliga în ceaun pusă pe pirostrii. Peste vatră era construit hornul (trei părți se sprijinea în construcția cuptorului, iar o parte, un colț, se sprijinea pe un stâlp - stâlpul hornului „unde lega mama o sfoară cu motocei...”. Hornul dădea direct afară, vedeai cerul. Cuptorul din lut, piatră, apoi cărămid arsă, era o instalație de încălzit, mult mai târziu au apărut sobe cu plită și sobe de încălzit. Dacă cuptorul a fost scosă din casă, încă mai vedem
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vei recunoaște sunt fata în ie cu brâu vărgat și traistă din lăicerul de pe laiță stau lângă prispă sub bucata mea de tihnă printre scânduri în derivă umbrele nu știu cui îmi urmăresc nerăbdarea doar tăcerea din zori îmi înțelege căutările fac motocei și-i agăț de vise Referință Bibliografică: am motive să reclădesc iubirea / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 906, Anul III, 24 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Maria Gîbu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AM MOTIVE SĂ RECLĂDESC IUBIREA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364015_a_365344]
-
Atât de nebalcanicul popor român ființează... are ceva din spiritul latin, suficientă vervă și destulă înclinație spre relativele plăceri lumești, este neistovit în veselie și mare gurmand, trecătoarelor clipe le răspunde cu un „carpe diem”, insistă să-și trăiască viața. (...) Motocei mâțelor lui Nică torcălăul... În apropiere de Tg. Neamț, un scurt popas la Humulești, aici unde a văzut lumina zilei Nică a Petrei, cel care avea să devină clasicul literaturii române Ion Creangă. „La casa părintească din Humulești, la prichiciul
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
un scurt popas la Humulești, aici unde a văzut lumina zilei Nică a Petrei, cel care avea să devină clasicul literaturii române Ion Creangă. „La casa părintească din Humulești, la prichiciul vetrei cel huruit, unde lega mama o sfară cu motocei de crăpau mâțele jucându-se cu ei...” cu ferestrele pline de mușcate în floare, călcam pe urmele copilului de 11 ani cât aveam și eu atunci când am avut „un noroc chior”, să spun așa și am plecat în excursie în locul
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
Eram puține în salon: eu...mai era o doamnă care tricota zeci de botoșei: albaștri, roșii și albi...dar și asculta, cu căștile în urechi, colinde...” Vezi, aștia au alt model!...uite, ăștia sunt mai mari!...să fac și cu motocei colorați, la cei albi?”, mai zicea, rupând, uneori, tăcerea. Cu noi adusese și o țigăncușă...curățică (nu știu dacă avea 13 ani...o copilă, care se juca pe telefon, ceva cu un șarpe care fugea să-și prindă coada). În
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
apoi, parcă recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde Albert simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită. Pentru a ajunge cât mai sus, în vârf, era nevoit să îmbrățișeze de nenumărate ori trunchiul copacului. Motoceii iviți pe ramuri, de după frunze, îl făceau să se simtă învăluit de duioșie. Ajuns sus, era convins că își putea mărturisi dragostea: “Iuria, te iubesc!”. Deși coaja netedă a copacului, sărutată fierbinte, rămânea rece, el oricum se simțea într-al
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
vei recunoaște sunt fata în ie cu brâu vărgat și traistă din lăicerul de pe laiță stau lângă prispă sub bucata mea de tihnă printre scânduri în derivă umbrele nu știu cui îmi urmăresc nerăbdarea doar tăcerea din zori îmi înțelege căutările fac motocei și-i agăț de vise Citește mai mult te chem de unde eștila o margine de timpmă vei recunoaștesunt fata în iecu brâu vărgatși traistă din lăicerulde pe laițăstau lângă prispăsub bucata mea de tihnăprintre scânduriîn derivăumbrele nu știu cuiîmi urmărescnerăbdareadoar
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
că nu ar fi avut sfărșit. I se părea că oricât s-ar fi învârtit roțile căruței, spațiul și timpul nu se urneau din loc. Doar câmpul auriu, avea o ușoară mișcare de rotație, ca și cum ar fi fost numai un motocel ce leagănă abia perceptibil, așa cum stă el, aninat cu un fir subțire și aproape invizibil de soare. Treptat, o cuprinse o senzație reconfortantă; începea să-i pară că acolo, sau dincolo, sau oricare alt punct al orizontului, nu putea să
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
răsăritului mirarea crângului veșnicia iubirii... clipele... trec în amintiri Te chem Te chem din amintiri pe malul Ozanei. mă vei recunoaște, sunt fata cu valiza plină de doruri. Te chem din povești sub cireșul văratic. Sunt Cosânzeana, prea pământeană, fac motocei din vise de stei. Te chem de unde ești la Bojdeucă, pe prispă. Bunicii povestesc încă, despre ceasornicul satului, mersul cu uratul... Nu știu alții cum sunt, dar eu mă scald în fantasme.. Referință Bibliografică: Eleva Ana Maria Gîbu despre poeta
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
semnele. Dar nu era vreun mag, nu! El avea urechea bună. Era cum e pisica, auzea ce nimeni nu putea. Ai lui îi ziceau - când ațintea urechea la... nimic și spunea ce-aude - că i se fac poive ca lui Motocel! Adică... păreri... Într-o primăvară, că era tocmai la arat, până-n prânzișor, se ridicase cu ochii spre soare, stând răzemat de cormanele plugului. Aerul zilei mângâia firea, păsări și muște felurite zburau încolo și-ncoace, urmându-și drumurile lor neînsemnate
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
îl apuca dorul, atunci își făcea de lucru prin grădină să nu-l vadă baba. Uite o căruță! Parcă ar fi nenea Gheorghe - vecinul lor care face cărăușie. Da desigur este el, deși nu se vede, îi cunoaște calul, are motocei roșii la urechi. - Bârrr! Chiar pe tine te căutam, Radule. Du-te și-ți ia bagajele și anunță că pleci acasă, trebuie să te duc s-o vezi pe mama ta. Grăbește-te că nu-i timp! Cam mohorât azi
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
Acasa > Literatura > Proza > PISOIUL MOTOCEL Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pisoiul Motocel - (Din volumul Bucovina - Plai de basm si dor) Și mai trecuse o zi, Ionuț supraviețuise neplăcerilor de adaptare la noul regim de mâncare
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
Acasa > Literatura > Proza > PISOIUL MOTOCEL Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pisoiul Motocel - (Din volumul Bucovina - Plai de basm si dor) Și mai trecuse o zi, Ionuț supraviețuise neplăcerilor de adaptare la noul regim de mâncare al bunicii. Dimineața, mâncase foarte cumințel niște clătite făcute în tigaie, unse cu miere, sorbind și din
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
în brațe, îl strânse la piept, își apropie fața de blănița lui diafană și caldă. Ah, frumușelul de el, ce drag îi era ! Se gândi să-l aducă tot atunci în casă, să se laude la bunică de isprava lui. - Motocel ! Așa îi pusese numele firavului pisoi. Dar fusese dezamăgit de aprecierile bunicii. De cum îl văzu pe Ionuț cu un pisoi străin în brațe, bunica îl dojeni cam aspru pe copil: - Vai, dar de ce-ai adus în casă pisicul ăsta
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
motănelul afară din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel, că era ca un ghem micuț de blăniță și puf. (va urma) Referință Bibliografică: Pisoiul Motocel / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel, că era ca un ghem micuț de blăniță și puf. (va urma) Referință Bibliografică: Pisoiul Motocel / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
plină Cu-nteleptele-i povești, Care au dorit să vină Din lutul de Humulesti. Am intrat cu el odată În căsuța de la țară Și-am aflat că toate cele-s Cum erau odinioară. Impreun-am prins o ață Cu doi motocei de grinda Și priveam cum motăneii Se munceau de zor să-i prindă. La Ozana curgătoare Am plecat să facem baie, Când mamuca-i necăjita Îl lasă gol, fără straie. Amândoi priveam cu milă La Smaranda popii, care A fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Cu basme și povestiri.Mi-a întins o carte plinaCu-nteleptele-i povești,Care au dorit să vinaDin lutul de Humulesti.Am intrat cu el odataIn căsuța de la taraSi-am aflat că toate cele-sCum erau odinioara.Impreun-am prins o ataCu doi motocei de grindaSi priveam cum motaneiiSe munceau de zor să-i prinda.La Ozana curgatoareAm plecat să facem baie,Cănd mamuca-i necajitaIl lasă gol, fără straie.Amandoi priveam cu milaLa Smaranda popii, careA fost pus-asa umila,Pe un Cal
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]