145 matches
-
atașa mai bine de o învățătoare decât de un învățător. Nu toate comunele au alocat subvenții pentru întreținerea școlilor și plata învățătorilor și din acest motiv în 10 noiembrie 1887, 5 școli din Gorj au fost închise la: Frâncești, Cartiu, Murgești, Vartopu și Ohaba de Jiu . În acest an în Gorj erau deschise numai 109 școli,ca în 2 ani numărul acestora ajungând la 116 școli primare rurale. Învățătorii de la școlile întreținute de stat aveau retribuții mai mari decât cei de la
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
de comune cu 113 școli, în 48 de comune nefiind școli iar pentru îmbunătățirea situației, revizorul județului St.Sadoveanu, propune prefectului T.Camarasescu înființarea a 10 școli în comune precum: Carbesti, Pociovaliste, Bălăcești, Cartiu, Frâncești, Bărbătești, Logrești, Viersani, Licurici și Murgești iar acesta se oferă să facă rost de local până la 1 septembrie 1890 pentru cele 10 noi școli . Chiar dacă s-au găsit spații pentru deschiderea acestor școli unele școli nu au putut fi deschise din lipsa învățătorilor. În toată perioada
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata.Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata.Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a făcut să-și zică: „Dacă-oi fi bolnav
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile stăteau pe loc, și amorțeala îi dispăruse, și-a făcut curaj, rezimându-se cu pamele de pridvor, a privit în grădină, apoi strigat câinele. - Murgea!...Cîinele îl privea cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul porții Costică Ciungu căruia, în loc să-i răspundă la bună ziua, începe să-i arunce vorbe de șagă. - Auzi vecine, coana
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NOI... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Noi nici n-avem un cântec doar al nostru Pe care în duet să-l fredonăm. Nici murgi de noapte fără de căpăstru Și fără șa, pe care să urcăm Ca să culegem stelele cu mâna. N-avem nici pași pentru-acel dans tăcut, Nici aură ca să ne vadă luna Cu ochi de cer în raiul de-nceput. Nu mai avem
NOI... de AURA POPA în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361596_a_362925]
-
tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata. Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata. Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a făcut să-și zică: „Dacă-oi fi bolnav
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul lui, iar lucrurile stăteau pe loc, și amorțeala îi dispăruse, și-a făcut curaj, rezimându-se cu pamele de pridvor, a privit în grădină, apoi strigat câinele. - Murgea!... Cîinele îl privea cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul porții Costică Ciungu căruia, în loc să-i răspundă la bună ziua, începe să-i arunce vorbe de șagă. - Auzi vecine, coana
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
îngerii în covoare de alb pur, peste valea plângerii, ca-n rajahii din Jaipur, ascult sunete de flaut din trecut brâncovenesc, caut și nu știu ce caut, parc-aș fi cocon domnesc, joacă zaruri Dumnezeu peste suflețelul meu, adu-mi, doamne, ochii murgi coborâți ca demiurgi, făptura ei cea suavă cu țâțele de otravă, așa cu coapsele goale ca două mănuși de oale, mai fă și tu o greșală, în lumea transcedentală, pune-mă la munci, blesteme, cu ocări de crizanteme, să mă
TRECĂTOARE MAI SUNT TOATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379808_a_381137]
-
Revenind la incantațiile din folclorul copiilor, Murga apare ca o ființă demonică, o întruchipare a norilor de furtună. N-ar fi aceasta singura personificare de acest tip a întunecării : a) A intrat Murga în sat - expresie populară cu sensul „a murgit”, „s-a înserat”, „s-a întunecat” ; b) Murgu-dă-cu-seară - ființă demonică despre care se crede că umblă prin păduri după apusul Soarelui ; c) Murgiloaică (Murgiloaie) - demon feminin care personifică amurgul în descântece ; d) Murgilă - personaj nocturn care, în chip de „taur
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
colegul său, Gheorghe Popescu, care a fost condamnat la moarte. Se pare că a fost eliberat în ianuarie 19521. Nagy Géza (pr. Nagy Géza)2tc "Nagy Géza (pr. Nagy Géza)2" S-a născut la 13 decembrie 1929 în satul Murgești, județul Mureș, și a fost arestat în decembrie 1949 ca student în anul I la Pedagogie și Psihologie în cadrul Universității „Bolyai” din Cluj, pentru apartenența la un grup anticomunist maghiar, organizat de Leiz György (agent al Securității, din câte spune
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
148-149, 151-152, 156, 163, 166, 171, 177-178, 182-184, 188-190, 194-195, 198, 205, 207-211, 223, 241 K Kolberg 212 L Lătești Fetești 127 Lugoj 139, 195 Lunca Corbului 130 M Mahmudia 117 Malmaison 96, 135, 195 Moscova 232, 234-235 München 129 Murgești 157 N Nistru 123 Noua Culme 132, 209 O Onești 115, 116 Oradea 29, 87-88, 130, 141, 177, 189-190 Oravița 175 P Panciu 196, 211 Partoș 121 Pașcani 155 Pelenia 123 Peninsula (Valea Neagră) 78-80, 85, 89-91, 105, 114-115, 117
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ce cauți aici? Aș fi venit eu În câteva minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care Îl tot aștepți de vreo șaptesprezece ani. Parcă spuneai că, dacă tot plecăm spre Țara de Jos, ai de gând s-o iei cu tine pe domnița Erina și că cel mai firesc lucru este o oprire la Murgești, la moșia logofătului Litovoi. - Da, am spus... - Și, cum văd eu lucrurile, acolo, În fața bătrânului Litovoi, ai de gând să spui cuvintele fermecate care pot forma o familie. - Cu ajutorul tău, poate... - Al meu? Dar ce? Eu trebuie să fac cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fac cererea? - Nu, vreau să zic că binecuvântarea ta ar cântări mult... - A, deci mă vrei naș! - Cum altfel?... - Păi dacă mă vrei naș, atunci pui genunchiul În pământ și mă rogi frumos și faci jurământ că odată ajuns la Murgești Îi spui Erinei tot ce-ți colcăie prin minte și, dacă Erina Îți face hatârul de a accepta, veniți la mine, iar eu Împreună cu logofătul Litovoi ne vom gândi cu ce ți-o fi greșit o femeie atât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iarnă, fiul lui rătăcitor ar reveni. Dar acest vis nu se Îndeplinise În nici una dintre ierni. Și În fiecare din ele căpitanul rămăsese pe jumătate pustiu. Apoi, erau gânduri care mergeau spre Erina și spre Alexandru. Spre plecarea lui de la Murgești, cu patru zile În urmă, după două zile În care trăise deplin bucuria lui și a Erinei și pe a bătrânului Litovoi. Se pomenise vorbind despre căsătorie Într-un moment cu totul nepotrivit, În care Erina se căznea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seama ce se petrecea dincolo. Trecerea fluviului devenise imposibilă, căci gheața nu mai rezista. Firește, fluviul avea să fie trecut peste câteva ore, cu ajutorul ambarcațiunilor. Dar Pietro simțea că era prea târziu. Mult prea târziu. Aceeași zi, ora 17.30, Murgești, În lunca Bârladului - Te-ai hărnicit deodată, Erina, sau mi se pare mie? Întrebă bătrânul Litovoi, intrând În bucătărie sprijinit În toiag. - Poate... răspunse Erina Înroșindu-se. Ultima dată mi s-a ars cozonacul. Când s-o Întoarce Cosmin, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sfântul Ștefan. Și că Anul Nou Îl vom petrece Împreună, aici sau la cetate. Și apoi, de mult n-am ajuns aici, unde totul Îmi amintește de copilărie... E atât de bine și atât de liniște... Îmi era dor de Murgești. Și de cai. Și mai ales de tine... Alte tropote se apropiară dinspre câmpia Galaților, gonind În galop nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țărmul bulgar. Dar asta abia de a doua zi, căci noaptea de iarnă Împiedica atât trecerea fluviului cât și căutările În teritorii ostile. Plimbându-se neliniștit dintr-un capăt În altul al camerei, voievodul aștepta. 28 decembrie, ora 1.00, Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu știu, domniță! Cu măria sa nu, că doară chiar măria sa trimise după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o speranță... Pietro se Înclină ușor și urcă treptele spre sala În care aveau să fie primiți solii ungari. Erina așteptă să-l vadă intrat, apoi fugi cât putu de repede la grajduri, unde Îl găsi pe Ionuț, slujitorul de la Murgești. - Ionuț... repede... te duci la Murgești. Îi spui tatălui meu că e vorba de viața lui Cosmin. Iei toată herghelia. - Iau toată... - Ce nu Înțelegi? Nu vorbesc românește? - Ba da, domniță... - Iei toată herghelia, cu Încă patru slujitori, și cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și urcă treptele spre sala În care aveau să fie primiți solii ungari. Erina așteptă să-l vadă intrat, apoi fugi cât putu de repede la grajduri, unde Îl găsi pe Ionuț, slujitorul de la Murgești. - Ionuț... repede... te duci la Murgești. Îi spui tatălui meu că e vorba de viața lui Cosmin. Iei toată herghelia. - Iau toată... - Ce nu Înțelegi? Nu vorbesc românește? - Ba da, domniță... - Iei toată herghelia, cu Încă patru slujitori, și cobori pe șleahul Galaților. Ne Întâlnim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]