131 matches
-
Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat! Nici un război, nici o murire nu mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar ochiul luminii apuse din inima ta... Azi, mai mult decât ieri, aștept ghilotina precum ultima replica a sufleurului
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
final de spectacol... Cum nici o cortină nu poate ascunde strigătul, acest sunet e umbra poemului nescris, neștiut, nespus altcuiva, decât vouă... Îngăduiți-mă! CINE SĂ ȘTIE... Cine să știe cum e gustul de rouă? Azima copilăriei, nostalgia sărutului cast, ipohondra murire? Chiar așa, Între veac și secundă, Între moarte și viață, stai tu, iubire, cu țâțele asmuțite spre stele de jad. Nu le pot atinge, somnul e mut... LA PORȚI DE GHEAȚĂ CÂNTECUL SUSPINĂ Mă minunez de umbra acestui cântec, Într-
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
pe dealuri și munți, cuprins de o beție a Dunării, iar colindătorii din Sărăcani vor trece În somn linia de dor a pâinii... Mă las În voia somnului, trișat de zefirul de miazăzi. Numai așa voi Înțelege alfabetul secret al muririi În doi și amânarul de iasca ai iubirii pierdute... Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc Într-o frunză de dud, În cochilia melcului tandru, În tine sfiire cu ochi de peruzea... În rest, etrusce sfiiri și abanosul Împreunării sub
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Într-o robă a dragostei. Cingătoarea de cremene a morții mă strânge-n corset. Numai așa pot strivi autobuzele foșnitoare de parcă niciodată n-aș fi intrat Într-o mănăstire și nu e de ajuns! De aceea Îți scriu din fuga muririi, fantasmă cu buze strivite de Cântec... DE ÎNDRĂGOSTIRE Tu mă Îndupleci din pleoape și cuvinte, cum părul nopții gura Îmi sărută. Trupul tău ochii mei l-au uitat, așa cum numele pietrei În somn l-am strigat... Stau cu pana cea
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
putea duce la înțeles mă face să-mi rup privirea de la răsăritul soarelui și să admir mersul stiloului pe apele hârtiei ia-o de unde nu-i pentru că numai acolo într-adevăr este claritatea din tulburare bucuria din tristețe eternitatea din murire întregul din părțile răzlețe
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
continuarea propusă de autorul nostru, aici în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de la începutul filmului, chiar din gură personajului principal, ca "va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Oarba empatie. Voind să descânte Kali Yuga/Vârsta Întunericului/Fierului (când “Moartea bătrână-n stihii/Urlă gravidă prin gloate...” - cf. Kali Yuga) Poetul este/devine, inițiatic, “Pasărea Haar”, orfică și thanatică, totdeodată (dar exorcizarea de moarte se face tocmai prin... ”murirea” întru CÂNTEC-REARMONIZARE, ÎNTRU NOU COSMOS! - “cu moarte pre moarte călcând”): “Acea pasăre prea-înaltă plutind/Sub care inima ta se mai zbate/Numele și-l CÂNTĂ parcă murind”cf. Pasărea HAAR. Sau, din nou, echivalarea dublă, a Poetului și a Revelației
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
nano-eonii din psihicul uman. Iraționalul este amoral, în natură nu există milă, iubire, empatie, natura este un laborator orb, un paradis ce ne va alunga mereu, intru a-i avea nostal gia: a frustării, a traumei nas terii și conștientizării muririi, a neconsolării de a fi resor biți în neant, ca „trup și șu fleț”. Ne-am dedicat unei arte nu prin aceea că am „vrut”, ci deoarece ne-am dorit. Acest cuvânt românesc, mitopoe zic, este greu traductibil și își
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
poartă mâna pe un trup de lut, Peste-a lui viață, peste chipul mut Pe care dintru totdeauna l-a știut, Că poate să respire în neștire, Pe un pământ de rouă și iubire, Dar lutu-i slab, se macin-a murire... Și imediat după cretie îl eliberează Pe omul care moare și visează, Sperând că taina vieții n-o trișează; Tu mâna porți pe trupul meu, Eu mâna port pe trupul tău, Naștem alt trup în Dumnezeu Și suntem doi și
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
FACEREÎși poartă mâna pe un trup de lut,Peste-a lui viață, peste chipul mutPe care dintru totdeauna l-a știut,Că poate să respire în neștire,Pe un pământ de rouă și iubire, Dar lutu-i slab, se macin-a murire...Și imediat după cretie îl elibereazăPe omul care moare și visează,Sperând că taina vieții n-o trișează;Tu mâna porți pe trupul meu,Eu mâna port pe trupul tău,Naștem alt trup în Dumnezeuși suntem doi și suntem goi
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
dăruiește Al tau chip în chirie-ți este dat, îl poți purta fără tăgada, Dar să nu uiți frumos argat că e făcut doar ca să cadă În a iubirii grea capcană, să fii în alții copiat Să uiți de a muririi rană, în nemurire îngropat Cine-o toamnă așteaptă să mai vină, ca frunză să-i pice Soarta-i va fi, din păcate, haină, copiii de tânăr se fac, cum se zice Și astfel împotriva iernii-ncrâncenate, tu vei lupta Cu zâmbetele
SONET 13 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381802_a_383131]
-
SORIN LERESCU 100-40 George BALINT În devenirea sa spirituală, omul, ca animal-cultural, caută prin orice mijloace să-și marcheze trecerea, ca probă și probabilitate a desprinderii de precaritatatea muririi. Poate că cea mai răspândită formă referită unei atare practici este celebrarea vârstei. Inevitabil crescător, când numărul anilor încă măsoară copilăria și tinerețea, ocazia aniversării este încărcată augural cu speranța continuității în mai binele vieții. Apoi, dincolo de 40 de ani
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență". Sau: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
rasați ca medicul Zeletin să se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă, punînd între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: "Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurînd însă "mîna din țărînă", dar eu nu-mi dădeam seama
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
și s... le includem într-o programare multianual... riguroas.... Trebuie totodat... s... corel...m aceast... programare cu o politic... de țintire a inflației (chiar și imperfect...) a BNR, astfel încât s... conciliem exigențele echilibrelor macro cu cele de modernizare. Din l...murirea relațiilor subliniate înainte putem desluși configurarea dezirabil... a țintelor macroeconomice în anii ce vin: țintă de inflație, deficitul bugetar, creșterea economic... sustenabil... etc. Creșterea capacit...ții economiei de a absorbi resurse bugetare și private mai mari este o provocare excepțional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
în Ungaria, Cehia, Polonia și în alte ț...ri din Uniune. De unde apare acest diferend de optic..., mai ales c... datoria public... a României este sub jum...țațe din plafonul de 60% din PIB cerut de acelasi Pact? Pentru l...murire revin asupra câtorva aspecte. Se impun dou... observații preliminării. Prima este c... politică bugetar... nu trebuie judecat... singular, ea urm...rînd ținte economice în relație cu politica monetar... și de curs, cu politica salarial.... Doi: ne afl...m într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Știrea mai puțin bun... este c... ritmul dezinflației a fost cu mult încetinit. Dar, repet, anul 2005 a avut un m...nunchi de evenimente care f...ceau imposibil... atingerea ratei inițiale a inflației. Datele comunicate de Bancă Național... aduc l...muriri suplimentare privind aplicarea noului regim de politic... monetar...; m... refer la țintirea direct... a inflației. Așa cum am subliniat adesea, țintirea inflației în România este îngreunat... serios de tr...s...turile economiei noastre monetare: circa jum...țațe din lichiditate nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
tot atîtea raportări la Neantul suveran.: "Nimic să nu intre, nimic prisosind / fără nimic al nostru, fiind zidiți din nimic cu mîinile goale de făcut și cu mîinile / toate ale Sale pline, reflectîndu-se goale / în noi, diferențele magice între / geniul muririi ce ne mîhnește și macină, / și al nemuririi care-L mîhnește și nu-L / poate măcina" (ibidem). De notat că, dată fiind impuritatea creaturii, imaginea Creatorului pe care aceasta o poate dobîndi riscă a fi ea însăși impură. Dubiile, tribulațiile
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
întreagă lume". Nu odată cu lumea, ci cu lumea după el. Deci participant la actul creației. Iar în dialogul pe care el, Hyperion, îl are cu Părintele, cu cel pe care el îl numește Părinte și-i cere să-i dea „murirea", adică din nemuritor să-l facă muritor, îi răspunde cu acele versuri: „Iți dau catarg lângă catarg/ Și mări de a străbate,/ Pământu-ntreg și-n lung și-n lat,/ Dar moartea, nu se poate." Dar nu la aceasta mă gândeam
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este interpretat ca valorizare a împletirii dintre moarte și imortalitate, iar personajul prototipic caragialian Mitică pare a purta haine noi când autoarea îl deconspiră ca fiind incapabil de murire. Toate cele trei paliere sunt traversate de dimensiunea personală a morții: nu prezența inerentă a subiectului în orice obiect supus procesului de cercetare, ci exprimarea explicită a unei opinii personale despre aspecte sociale, culturale și filosofice ale morții, opinie care
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
tot un Cuvânt al ființei chiar dacă Înțelesul său este neființa. 2759. Neființa În sinele său nu poate poseda un cuvânt prin urmare nici instinctul său nu poate fi definit cu certitudine că și instinctul existenței de exemplu. 2760. Cuvântul este murirea de sine a existenței. 2761. Cuvântul este epopeea care se sfârșește mereu Într-un Înțeles ce va avea un nou Început În propriul său sine. 2762. Nu există cuvânt muritor precum nu există cuvânt nemuritor ci cuvânt În care-și
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]