1,094 matches
-
pas une poésie! E și muzică și e și mai mult de atât. Revenind la sensibilitatea unei astfel de poezii tehnic-ezoterice, ea e de căutat, de fapt, în mai multe direcții. În primul rînd, muzicală. Manolescu a vorbit primul despre ,muzicalitatea emoției" la Foarță, dar argumentele vin taman de la Verlaine. Dacă nu găsești nimic muzical în Andantino sau în Placă (puțin) defectă, atunci răspunsul e Apollinaire. Pentru ermetism, există Mallarmé și Barbu, iar dacă ești și mai ,bazat", poți căuta la
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
cât și la interpretarea acesteia, din Prefață. Important este pentru cititor să descopere, prin observațiile editoarei, că încă din 1913, pe când scriitorul avea doar 18 ani, se impunea prin siguranță referințelor și interpretărilor literaturii străine, orizontul și exuberanta, vigoarea documentarii, muzicalitatea textului, capacitatea lui de a lega destine individuale și a le interpatrunde cu istoria în înțelesul sau cel mai larg, cât și realismul psihologic al unora dintre autorii români, verva observațiilor critice. Continuată pe parcurs, asemenea lectură contribuie la permanentă
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
Suzuki a fost Claudia Codreanu, cunoscută publicului mai ales ca interpretă de lied, căreia frecventarea asiduă a repertoriului de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin muzicalitate și talent actoricesc, într-un rol care obligă să fie permanent un reflex al tuturor nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
o barieră în fața nepriceperii, iar prin experiența proprie, o înțelegere nuanțată a momentului, a dilemelor, dar și a valențelor întrezărite dar încă nu desăvârșite ale fiecărui candidat. Ascultând la Gala laureaților pe cei aleși, opt, m-am bucurat îndeosebi de muzicalitatea, grația vocalizării, imaginația coloristică și comunicativitatea Teodorei Gheorghiu (premiul II) cu un firicel de voce de coloratură pură. Premiul I l-a dobândit Crina Zancu, soprană al cărei program vorbește despre o gândire matură asociată cu o voce frumos timbrată
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător dirijor de operă și o achiziție de valoare pentru
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu caut să schimb ordinea tablourilor trăite, nu încerc să așez volumele evanescente după criteriul ideal al dăinuirii?") . Frazele au o muzicalitate aparte, căutată, ceea ce pare exterior trăirii și livresc intră de fapt într-o aventură spirituală cu mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e o izbăvire de semne
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
mea trăire, eu le sunt al nopții faur" și "Știu doar visul ca speranță ce la geam îmi bate seara/ când o licărire dulce îmi topește lumânarea". Aceasta dovedește că înclinarea dvs. spre literatură își face acum primele exerciții de muzicalitate și ritm, urmând mimetic, până la autoanulare, un mare model. ( Irinel Spiridon, Pojogeni, Tg. Cărbunești) * Dintre poeziile copilăroase trimise, firește, spre publicare, o transcriu aici pe cea mai întinsă. Nu pentru defectele ei evidente, nici pentru cumva firave semne cum că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
dar, în același timp, să joace ca adevărați actori shakespearieni". Acesta este pariul pe care realizatorii spectacolului l-au câștigat. În rolul incorigibilului Cavaler, Sever Barnea (în distribuția de la premieră) face o compoziție bine gândită ca prezență scenică, expresie corporală, muzicalitate, știința rostirii parlato-ului verdian, construcția rolului; diapazonul emoțional al personajului este gradat cu grijă; Falstaff-ul său are alură, putere de convingere, doar că la "Falstaff imensul, enormul Falstaff" te aștepți și la o voce pe măsură: suculentă, telurică; admiri lucrul
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
pian cu un deget, în timp ce pe fundal se luminează un text manuscris despre muzică având inclusă o scurtă partitură. Învăluirea sonoră a întregii expoziții, punctată de grăuntele vocii barthesiene, cald și ritmat, după înregistrări din interviuri și seminarii, realizează o muzicalitate incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un termen din liturghia Patimilor - unde, sub semnul lui Orfeu, se consumă și apare mors-amor, ca în Camera luminoasă, scrisă după
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
rămasă-n gândul meu/ Și, câtă vreme liniștea mă doare,/ De sub zăpezi am să te strig mereu."( Scrisoare - 10) și încă: "E atâta ură/ Strânsă între noi,/ Sunt atâtea ziduri,/ Sunt atâtea ploi."( Cântec de dragoste). Sensibilitatea și instrumentul romantic, muzicalitatea tăierii versului în ritm de romanță, "artizanatul"plăcut al sonetului, lexicul clasic dau însă și câteva versuri mai reușite: "De dragă ce-mi rămâi după ce pleci,/ Ți-aș îndura plecările pe veci/ Și m-aș trezi mai mult în umbra
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
bună cunoaștere a englezei și identifică originea și sensul termenului) și un risc de decupaj greșit: tehni-calități. Oricum, cuvîntul are, din cauza adaptării parțiale, o anume hibriditate internă, care se observă mai ales prin compararea cu un cuvînt asemănător ca formă, muzicalitate; acesta, chiar dacă este tot un împrumut adaptat (e drept, mai vechi și provenind din franceză), are o structură derivativă "normală", ușor de raportat la substantivul muzică și la adjectivul (cu sufixul -al) muzical. Toate aceste observații nu contestă cîtuși de
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
Diamantului a fost tradusă în aproape treizeci de limbi. Faima scriitoarei s-a adăugat catalanilor Miró, Pablo Casals, Montserrat Caballé, José Carreras, A. Gaudi. Cultivând deopotrivă discursul realist, cât și inserturile mitice ori chiar psihologice, romanul câștigă enorm și prin muzicalitatea limbajului, capacitatea de poetizare a cuvintelor din limba vorbită. Biografia autoarei (căsătoria cu un... unchi) dă substanță unei neobișnuite introspecții din punctul de vedere al unui anti-erou-femeie (tente anna-kareniniene, drame, tentative de sinucidere...), cu victoria - în cele din urmă - a
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
cu un efort suplimentar din parte-mi. Nu trebuie să uităm că apariția unei cărți e totdeauna pentru autor un fel de miracol. Dintr-odată, datorită traducerii, se naște un fel de dublet al cărții, în altă limbă, cu altă muzicalitate, pentru alt public, cu altă sensibilitate. Pentru mine e foarte emoționant și sunt recunoscătoare traducătorilor mei - care de fapt sunt traducătoare. M.P.M.: Eu sunt a treia traducătoare a romanelor dumneavoastră în românește. Vorbiți puțin despre aceste traduceri și mai ales
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl socotește "simbolist în felul lui", dar îl include în capitolul despre moderniști, lîngă Arghezi, Adrian Maniu și restul. Muzicalitatea unor versuri face din Topîrceanu un afin al lui Bolintineanu și Șt. O. Iosif mai degrabă decît unul al lui Tudor Arghezi și Blaga. Capacitatea descriptivă îl apropie de Pillat și Maniu. Un aparent tradiționalism al inspirației, o "banalitate" a
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
se așeză de-a curmezișul, mai să mă ia în brațe. Zise, crâncen: - Ce-ai de gând, frățioare? În prima clipă nu l-am scrutat din prjiviri, cum iarăși se scrie, dar vocea lui, vag guturală, în ciuda unei indeniabile, inconfundabile muzicalități, mă făcu să tresar. L-am privit atunci atent, vreun dubiu nu mai era cu putință, intrusul în sărăcăcioasa-i ținută, îmi semăna întru totul. Am făcut, pe semne, mutra acră a celui care, urcând în tramvai pentru cincisprezece stații
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
lui Gheorghe Pituț, relansând un model șaptezecist, un orfic și un orfevru, în dizarmonicul, narcisicul, milenaristul peisaj poetic actual. Ne-a surprins nu numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
anii 1920-1930, dar și pentru astăzi, a fost recuperat, cu o mare parte a operei sale, și la noi: Daniil Harms. Bizareria unora dintre scrierile sale are, pe dedesubt, și, uneori, ca formă clară, netrucată, o teatralitate extraordinară. Și o muzicalitate a frazei care mi s-a părut foarte modernă. Sub învelișul scriiturii naive, asemănătoare poveștilor sau basmelor pentru copii, picturilor caraghioase cu linii care deformează, palpită o literatură mare, filosofică, metafizică, o literatură care se sustrage șabloanelor de gîndire și
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
cea de-a doua e patronată de Casa de Cultură a Studenților din Sibiu (directoare: Liliana Popescu). Deschiderea a făcut-o nonetul adolescentin Harrmony din orașul-amfitrion. Realizare de vârf a saxofonistului/dirijorului Constantin Iridon, acest ansamblu vocal etalează armonii strălucitoare, muzicalitate, swing, autenticitate emoțională. Chiar dacă simțul lor improvizatoric se află încă în stadiu incipient, cele opt cântărețe și colegul lor compensează prin vivacitate, spontaneitate juvenilă și, deloc în ultimul rând, printr-o vibrantă prezență scenică. Cantitativ, prezența cea mai semnificativă la
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
în urdu? în greacă, de fapt, chiar în greaca veche? Sau în mai multe limbi, amestecate? Ochii lui erau - și sînt - indescifrabili. Era Eminescu persan? Ba bine că nu! Un persan care venea din India. De-aia avea el atîta muzicalitate în versuri. Era un fel de Eminescu acordeonist al poeziei, domnu' Eminescu ăsta! Știa la țambal. Le avea p-ăstea. Era tare la muzicuță. De-aia zicea el că nopțile-s d-un farmec sfînt și nu-l mai pot pricepe
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
scrie. O confirmă Cărticică pentru pisică, unde cititorul va regăsi - topite printre rîndurile unui text care refuză cu încăpățînare orice complicație lingvistică și care lasă senzația că spune totul, fără să încifreze nimic - poetica iluziei, a surprizei spectaculos-banale a cotidianului, muzicalitatea difuză, substituirea concretului cu vagul imaginii familiare, jocul iconic cu textul, melancolia ștearsă, ghicită din frînturi de cuvinte. Poate doar ludicul e mai ludic și mai gratuit decît în poemele de dinainte. Dar prima poezie, o încercare de definire a
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care înțelege ceea ce lumea ei, înghețată în rigori, respinge. Între cele două, Tannhäuser (Molnŕr Andras) se zbate. "Ființa" aceasta neastâmpărată care este vocea umană, probabil insuficient instruită, are o autonomie imprevizibilă. Opinteli - respirație, dinamică, frazare - în primul act
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
masa de montaj, cum a fost, de altfel, pînă alaltăieri! Neterminarea e chiar esența operei lui și una din marile teme ale filmului: neterminarea dorinței, a libertății, a ta însăți..." Frumos spus. Și filmul are multe lucruri frumoase, are o muzicalitate senzuală, o fibră stranie, o melancolie evanescentă - toată acea aură elegiacă în care se simte, tot timpul, marca autorului. Doar că e confuz și lungit, ca și cînd "mecanicul" a adormit la masa de montaj sau ca și cînd bobinele
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
că acesta este și secretul cărților în care mătușile (Sanseverina și Verona, în acest volum) sunt absolut memorabile, iar Relu pare tot mai mult un personaj de ficțiune. Textele sunt scrise splendid de un virtuoz care construiește silabă cu silabă muzicalitatea frazei (se văd lecturile "grele" din franceză) și, în același timp, o umple și cu semnificațiile unor contraste extraordinare. În ciuda caracterului lor compozit, alternând confesiunea cu articole de ziar, cu poeme sau cu proză propriu-zisă, textele au fiecare un scop
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
XVI-lea, marele secol al Renașterii spaniole, de la Luys de Narváez, Diego Pisador, Enríques Valderrábano, Alonso Mudarra și până în secolul următor, secolul marilor așezări în planul culturii europene, moment ilustru reprezentat în muzica spaniolă de Gaspar Sanz, spre exemplu. O muzicalitate clar formulată, o claritate a tonului, o fină coloristică timbrală ce argumentează departajarea netă a planurilor și, mai ales, susținerea interioară vie, permanent logică, de o dinamică echilibrată; ...totul desemnează în cazul lui Gallardo del Ray o personalitate artistică puternică
Ghitara și cultura spaniolă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11526_a_12851]
-
toate cu chipul bucătarului șugubăț. Mai tîrziu am aflat cine este Lepa Brena, vedeta sexy a televiziunii sîrbești, văd și acum pelerinajele prin curtea bunicii din buricul tîrgului cu mărfuri de contrabandă, la mare preț. Copilăria mea mirobolantă înseamnă și muzicalitatea acestei limbi, și conviețuirea împreună cu sîrbii, și chefurile, și cheful de viață, și fanfara, și tuba, și țambalul, și certurile aprige, și prieteniile de-o viață, și femeile frumoase, înșelate sau care înșală, plîngînd despletite, și unele, și altele, naiba
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]