80 matches
-
Ști-mă focu^ cui mi-i da, Ști-mă focu^ cui mi-i da, Și câte răle m-or mânca, Că din fete dezmierdate, Măi dorule, măi! Că din fete dezmierdate Ies neveste supărate, Și din fete nigherite Ies neveste năcăjite! șBarmanaț: Sunt Tercea Valerica, proprietara acestui bar, și cunosc pe doamna Rodica de o perioadă de mulți ani... Fata a cântat la noi, cu o orchestră de amatori... E bună, e plăcută clienților, și publicului, no... Cântă cântece din zona
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
faci numai glumi triviali? Cum adicî și dansezi morcovielu’ lu’ Știefan pentru mini? Crezi ci mii di așa ceva îmi ardi? Fati, tu știi ci io tocmai m-am întors din Africa, undi am fost cu UNICEF-ul, si ajut copiii năcăjiți? Și ci, di cînd m-am întors, nu ma gîndiesc dicît la cum aș putea și li riaduc zîmbietul pi buzi? Pientru că - nu-i asa? - o mini întinși ți poati ajuta și primiești z/ua di mîini cu mai
Scrisorile Andreei Marin catre Mihaela Radulescu se intoarce 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21206_a_22531]
-
portărelului, el constată că depusese chiar, cu treizeci de lei vechi, peste datoria țăranului. Vaca fu eliberată de sub sechestru și de ispravă se bucură nu numai țăranul cu pricina dar și Cilibi Moise. Și așa procedă și cu doi evrei năcăjiți, arestați ca vagabonzi și eliberați, la protestul lui, de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
dacă a dat dovadă de slăbiciune. O slăbiciune omenească și de aceea de neexplicat. "Nu ești în stare, dom'le? Ești prea mic? Sau nu ești deloc? Atuncea îți spun ce am de spus aici. În stradă, ca la oamenii năcăjiți!" Lică Făinaru își aranja în continuare hainele și vorbea cu el de parcă ar fi vorbit de unul singur. "Abia acum îmi dau seama, dom'le, că de fapt sînt fraier. M-ai păcălit, m-ai tras în piept, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
glas subțirel de fată și în jur răsunară chicoteli vesele. Poetul își dădu cu mâna pe spate câteva șuvițe de păr rebele, care-i tot cădeau pe frunte, și îi cuprinse pe studenți cu o privire țanțoșă: Ia ascultați, măi năcăjiților, și nu mai bleștiți atâta asupra căișorilor mei!... Ăia cu aripi... Ia-n ascultați!... repetă poetul și, luând o poză solemnă, începu să recite cu glas vibrant și cu ochii închiși: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, Pururi tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
MAGICIANUL RECE, RĂU ȘI GENEROS. Rolurile din spectacol sunt și ele viclene și ne învăluiesc cu mireasma lor zăpăcitoare. Dar cu ele descoperi dragostea necondiționată. Dabija - regizorul cu energia prefacerilor, poate de aceea e fără milă, te face să devii "năcăjit" și cuminte. Actorii devin fragili și vulnerabili, "COPIL PIERDUT DIN JOCURI" cum spune POETUL. Mergem cu Shakespeare spre TAINĂ ȘI CEREMONIAL. Pot să nu fiu îndrăgostită? Pot să nu fiu fericită? Horațiu Cu Horațiu Mălăele m-am întâlnit în viața
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului, din părțile Hălmagiului, atrași de minunea care a stârnit atâta vâlvă. Iată printre ei și doi cetățeni străini, cetățeni unguri
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca turnul Babel, strigau după catâri și după tata în patru limbi. Dar n-am avut ce face, trebuia să mă aleg și eu cu ceva după atâția ani de luptă. Și cu ce să te alegi tu, un turc năcăjit, un simplu soldat, după ce înaintașii tăi au cărat sute de ani la rând aur și argint din locurile cucerite? Măcar neveste să-mi aduc acasă, mi-am zis, să vadă satul pe unde arn umblat, dacă altceva nu găsesc. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
reală, fiind atribute ce caracterizează eroii, la Al.Brătescu-Voinești ei cunosc și copii văduviți de o adevărată copilărie: Nicușor; Niculăiță Minciună; Gheorghiță al Anghelinei, ș.a. Și Mihail Sadoveanu evocă sensibil copilăria chinuită a unor ființe prematurizate ca Niculăieș( ,,Un om năcăjit'') și ,,Tovarășul Moise'', din povestirea cu același titlu. Drama copilului sărman, într-o societate nedreaptă, se ilustrează la fel de elocvent prin: ,, Fetița cu chibriturile'', de Hans Cristian Andersen și tabloul prezentat, în care eroina fără nume este reprezentativă pentru toți copiii
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
cu flori, să te cer de muiere... Cumpărai și sofabedîîîîîî, ca să ne culcăm amândoi pe el și tu murișiiiiii! Ce mai fac eu cu el acumîîîîîîî?!...” Și așa, fată, auzi tu?... ‒ Aoleoo, fată, săracu Silviu al lu’ Năcăjitu, cât de năcăjit trebuie să fie!!!... Referință Bibliografică: DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -proză scurtă umoristică- / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1737, Anul V, 03 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
pe alții, să joc teatru, am fost mereu pe scenă la Căminul Cultural din sat și la Suceava, în spectacolele prezentate de liceu. Îl port și acum în firea și-n toată ființa mea pe Niculăieș din povestirea ,, Un om năcăjit” de M. Sadoveanu, rol care mi-a adus mare succes. După absolvirea liceului, am dat admiterea la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Am făcut aceasta și pentru că mi-a plăcut să fiu pe scenă, dar, mai mult
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
locului, spurc de joavine era prin pădurile astea, trebuia să te ații cu pușca, altfel coborau mistreții și-ți râmau prin grădină. La Crivina, satul de alături, prăpăd prin holdele de cucuruz ale crivinenților, cum le ziceam, ne mai chemau, năcăjiții, să le dăm și noi câta mână de ajutor. Mi-o fost dat să văd și eu prima oară cum mănâncă mistrețul cucuruz, retează mai multe tulpini cu colții și le dă la pământ, apoi le hăpăie știuleții cu boaba
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
căruia se notează cuvintele; descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează; 3. Anunțarea temei/subiectului; 4. Subgrupurile rezolvă una dintre cerințele înscrise pe fetele cubului; 5. Comunicarea formei finale a rezolvării sarcinilor întregului grup. Exemplu aplicat la textul suport: „Un om năcăjit", de Mihai Sadoveanu. Se împart elevii în 6 grupuri. Reprezentanții grupei pot avea rolul de: Rostogol-rostogolește cubul; Cititorul-citește sarcina pe care o au de rezolvat; Comicul-încurajează elevii din grup; Ceasornicul întrerupe activitatea, măsoară timpul necesar activității; Scriitorul scrie rezolvarea cerinței
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3032]
-
fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă de-atunci. (B.P. Hașdeu, 1970, vol. II, p. 112) Dumnezeu a fost făcut pământul ca o minge și apoi l-a Întins cum ai Întinde un aluat. Pământul a fost
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare cu veleități de poet, colegele de navetă, elevii amărâți de la țară (un poem, intitulat două codițe blonde, închipuie o microbiografie de „om năcăjit”), o doamnă Elfriede, posesoare a unui sortiment de bunătăți „refegiste”, cuprinzând, între altele, „această pastă de dinți disident pe care eu aș mânca-o” ș.a. E adevărat că, după cum remarca Eugen Simion, poezia lui P. „are o latură comună cu
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
să-l întrebe pe băietan. - Iaca ce fac, mă duc pân’ la Grigore. - Mai stai oleacă și la noi. - Iaca stau. P-pentru ce ? Hai, că-i vedea. - Da nu, da nu m’ m-amăgești ? Pârâială se apropie de traista năcăjitului și îndesă în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit. Mai toarnă-mi, Mașenca, un păhărel, căci m-a apucat amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu se văd... pe lângă moșia lui domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neagră, se uita în juru-i la toate și rămânea apoi cu ochii mici pironiți spre întunecimea pădurii, parcă se gândea la altă viață care a fost odată pe-acolo, până se gândea la Ion acela, care cine știe ce suflet de creștin năcăjit o fi fost; pe urmă deodată întorcea capul și stătea privind spre nevastă-sa Măriuca. Naltă și subțirică, în catrință de lână, strânsă tare sub sâni cu brâu îngust, cu cămașă albă ca helgea, se strecura pe ușă și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stau în căsuța cu două odăiți din Broscărie. Au trecut șapte ani și nici un spor n-a intrat în gospodărie. Săraci au rămas; doi băieți mari au fugit la America, îndată ce-au tras sorți; ceilalți doi creșteau, slabi și năcăjiți, ucenici la un tinichigiu, și se gândeau și ei în odihna sâmbetei, câteodată, se gândeau și visau la țara aceea îndepărtată, la pământul făgăduinții, unde banul se câștigă ușor și unde te poți îmbogăți. Haia era fată mare, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
găsea puțină plăcere numai în aceste clipe de răgaz; iar în ceasurile când sta acasă lucrând la o cusătură ori la un călțun, icoanele văzute i se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venea din când în când pe acasă, trântea într-un colț cortelul de doc și pe un pat pălăria-i cenușie și începea să umble morocănos, mormăind, prin odaie. —Asta-i casă? bombănea el pe nas. Vin eu flămând și năcăjit, de pe toate drumurile, vai de capul meu, și găsesc pustiu... Nici tu o bucățică de pâne, nici tu o leacă de mâncare caldă... Îmi vine să lăs tot, să mă duc dracului! Acu nici capul nu-l pot scoate afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vadă pe feciorul lui Vartolomei; aștepta de la el macar un semn, o veste. Dar pe ulița îngustă, schimbată într-un pârău de noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță, pornea la ceasuri regulate cu tinichelele-i de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai duce... Ce-am să pot face eu unde-s târguri mari și oameni mulți? Mai bine m-oi împăca eu cu vitele; cu ele am crescut și cu ele mă înțeleg. —Hei, măi băiete, grăi moș Irimia Izdrail - de năcăjit, năcăjit ai fost, da’ eu ți-oi spune că-i păcat cine nu vede lume multă și mândreța târgurilor. Macar în tinereța lui să le vadă. Eu de la unii și de la alții am auzit că acuma umblă și-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]