233 matches
-
iar Hellen atîrna spînzurată de una din grinzile șopronului construit de John Poe cu mîinile lui, pentru ca animalele să se poată adăposti la vreme rea. Jos, în mîzgă, sub picioarele ei care se bălăbăneau, zăcea un cuțit mare de bucătărie, năclăit în sînge gros, care se închega. Pentru că n-a strigat după ajutor pînă a doua zi dimineața, pentru că se urcase pe o scară ca să taie funia de la gîtul mamei ei chiar cu arma crimei, pentru că petrecuse toată noaptea acolo în
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
după ce am ieșit pe ulița învelită în praf, am știut că trecusem pe la mort. însă mortul adevărat l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă te uiți în oglindă/ părul ți-e năclăit/ și pistruii îți mănîncă obrajii/ pielea de celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e galben, demodat/ nimic cu el nu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana mănăstirii Coșula, cerul era o oglindă acoperită de prosoape negre, cum se face de regulă cînd morții
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
nu-s urme, nici zgomote de greieri prinse-n plasa amurgului neiertător, dar nici vreo anatemă spusă-n șoaptă de gândul obsedant de-amiază, pe căi străine lepădat. Eu niciodată nu te aud, doar vii să mă surprinzi de vise năclăit ca de miresme ori ca de izuri prăbușite peste mine. Eu niciodată nu te aud plecând, venind de nicăieri, din azi, din mâine sau din ieri. Haiku Toamnă, sub frunze, un flaut calcă pe note cu sfială
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că singurul cuvînt care s-a putut înțelege a fost „căcat”. Orbul i-a ascultat povestea fără să rostească o vorbă. Dar după ce a terminat, i-a spus: - Trebuie să-ți scoți toate astea din minte. - Din punctul ăsta de
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ritmul viu, imediat, în care țîșnește gîndul viu așterne îndată peste rînduri ca un fel de ecran opac, un fel de ceață parazitară. În care gata, se îneacă totul. Prin care gata, nu mai răzbate nimic. În care totul se năclăiește." Privind lumea fără ochelari, ca să nu poată distinge altceva decît informe, schimbătoare pete de lumină, Sonia Larian scrie, în Bietele corpuri, despre renunțare și despre ancorarea în lectură, despre o "polifagie" a textelor. Și, pînă la urmă, despre demnitate. A
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
ascultare relaxată, permițând soarelui să ne pătrundă și în suflet, nu numai să ne tulbure la cap. Să lăsăm gândul să perceapă tactil pasiunea zăvorâtă în aceste piese, pentru a-l mai limpezi de molozul "vamaiot"sau "mamaiesc", ce ne năclăiește firea cu un bleg și păgubitor marasm cu pretenții de profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat undeva la mijloc de drum între granițele marelui Imperiu latin, de un genuin elaborat, capabil să reînvie duhul adevărat
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
bine imagina că victima inundației din Bangladesh a dăruit reverenda dumneavoastră unui văr care o folosea drept cămașă de noapte și care, trei luni mai târziu, la ora două noaptea, s-a prezentat la un post de poliție cu reverenda năclăită de sânge și cu un cuțit în mână declarând că soția i-a fost înjunghiată în patul conjugal sau că fiica pescarului islandez a transformat reverenda dumneavoastră, la o mașină de cusut Singer, într-o hăinuță neagră foarte scurtă, bine
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
plesneau fără de veste, dând petalelor de cais libertatea primăverii. De parcă atâta ar fi așteptat, iarna dispăru brusc, lăsând locul unor zile călduroase. Eram În delegație. Paltonul mă sufoca. Noroc că nu-mi luasem și căciula. Părul de pe spinare mi se năclăia de transpirație. În pavilionul institutului de cercetări, se simțea venirea primăverii până și În mersul personalului. Femeile veniseră cu rochii viu colorate, cu pardesie ușoare, alergând vesele de la stația de autobuz spre intrarea În incinta institutului. Mă simțeam ridicol În
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
interior fojgăiala vietăților se auzea tot mai clar. Elitrele uriașe se frecau unele de altele, scoțând sunete stridente, explicându-mi astfel zgomotele auzite anterior. Unghiile mi se umpluseră cu pământ, iar dosul palmelor se Îmbibaseră deopotrivă de țărână și transpirație, năclăindu-mi pilozitățile, cu pete Întunecoase. Joo era dimpotrivă, spilcuit și aranjat În halatul lui, de parcă el era șeful iar eu subalternul, de parcă el venea de la centru, iar eu eram cel ce trebuia să dea seamă de cele Întâmplate. Ghetele lui
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte. * * * Îi e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Acum când venele-i se umflă De cucuta nopții, Sufletul se jupoaie Ca o cămașă lipită de ger, În e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Simte cum
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
Dragoș Bucurenci Bărbatul mic de statura întins cu fața în sus pe marginea drumului are capul năclăit de sânge. Lângă oamenii adunați în jurul lui, se vede un scuter căzut. Omid, tovarășul cu care mă întorceam dintr-o escapada în Carpați, scoate un „Îghhhh...” și întoarce instinctiv capul. Încetinesc puțin, arunc o privire și decid să merg mai
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
măturăm spălăm/ frecăm dușumelele dăm cu soluție de dezinfectat/ dăm cu clor până când/ încăperile vor străluci ca bucile unui nou-născut/ și vor țipa de atâta strălucire/ din prag cu mâinile în șolduri vom admira și vom fi mândri/ sunt tot atât de năclăit de dragoste ca avortonul nostru"; "lucrurile-s în ordine n-are cine să le deranjeze/ sunt ale mele/ sunt uneltele și podoabele regăsite zilnic sunt idolii/ personali la care mă-nchin/ inerțiile mele câinii mei loiali sterilizați deshumații mei/ trecutul
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
pielea lor sau invers, în calitate de complici ori instrumente involuntare ale presiunii) aceste adevărate întruniri de magie neagră, aparținând parcă unui Ordin secret, din cei ce au văzut și au auzit ritualul de unde nu numai victimele, ci și acuzatorii improvizați ieșeau năclăiți în sudoarea propriului spirit. De aici, spaima de greșală, groaza de a fi chemat în fața tribunalului alcătuit din propriii colegi și tovarăși, ce anatemizau cu inima cât puricele, la gândul că pot ocupa oricând scaunul vinovăției. Efectul? Supunerea necondiționată la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
copaci/ până se fac nervi/ dar tu încă taci?” Dimitrie Crudu își duce pretutindeni cu el „singurătatea în geamantane”, fapt pentru care îl cuprinde o silă imensă de sine. Pedalând pe bicicleta sa pliantă în formă de fluture, el ajunge, năclăit de sudoare și praf, la magazinul de pompe funebre: „pompele funebre astăzi sunt închise/ e duminică și-au luat zi liberă/ iar eu voiam să intru să mă/ interesez de anumite lucruri.” Lucrurile care-l interesează pe poet sunt legate
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
capătă o lucire mirată. Mama strigă: - Nimeni nu face nimic? Sîngele care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
mână de lavabil. Aia care tre’ să fie impecabilă. O comisie formată din ingineri-șefi, ingineri simpli și șefi de echipă îmi povestește cum se văruiește un perete. E esențial să: 1. Storci trafaletul pe un grătar înainte de folosire, ca să nu năclăiești zidul; 2. Folosești, pentru colțuri, o pensulă; 3. Nu lași scame (dacă se lipește vreun smoc de pensulă pe perete, îl culegi grijuliu cu mâna); 4. Vopsești coerent (mișcările haotice lasă urme). Sunt pusă la treabă. Constat că nu pot
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum o cheamă pe mama. Am mamă? Mi se năclăiesc mâinile. Sunt pline de sânge. Întorc capul spre stânga. O întreb pe femeia blondă: — Sângele ăsta e al meu? Da, zice în șoaptă. — Am avut un accident de mașină? Nu apucă să-mi răspundă. În fața mea se oprește un doctor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urmă, suspendat pentru o clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă, în care tălpile se năclăiau ca-ntr-o nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală în toată lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Te doare ceva? Ți-e rău? Ce te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară și-i dădură drumul grămadă în grâu. De la piept în jos, cămașa și pantaloni omului erau năclăiți de sânge. Sub coaste, sângele se închegase și-i lipise cămașa de piele; mai jos chiftea când atingeai, parcă era un smârc acoperit de cămașă, cu ape fierbinți forfotind pe dedesubt. Bătrâna îi privi cămașa, îi văzu mâinile și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști. Nici dacă nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca un lichid vâscos, străin și care îi năclăia creierul, încât făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mișcare de recul, și își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la radio se auzea cântând Angela Similea. Nu știa unde să se așeze, nu se vedea nimic Înăuntru, pentru că localul era, de fapt, amenajat În pivnița unei foste case boierești, iar ferestre nu erau decât două, sus, aproape de tavan, Înguste, năclăite de jeg, așa că lumina cădea pe umerii oamenilor parcă puroind din bubele cerului. Lângă toaletă era o masă liberă, și din fericire toaleta era ferecată cu un lacăt enorm, cine vrea să se ușureze să se ducă „În spate“, printre
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]