1,281 matches
-
nu reușeam să-l înțeleg nicicum - putea fi zărit la o adică undeva, pe o stradă din Paris sau Londra, asemeni unui Cervantes sau Tolstoi rătăciți în secolul meu, deposedați de rama temporală a geniului și speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase dimensiunea lui ,illo tempore" cu aceea profană a timpului meu. Apoi, pe măsură ce-i citeam cărțile, altele și altele, care veneau peste mine ca un șuvoi a cărui forță părea că se amplifică neîncetat, senzația aceasta stranie că sunt
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
să ne oferim, definitiv, judecății celorlalți, să lăsăm în urmă imagini care să vieze ele, fără noi: , Cineva te-a putut vedea într-o fotografie sau într-un portret sau într-un film sau ca statuie, fie și ca o nălucă, însă nimeni nu-ți poate spune, nefiind tu acolo și atunci, că te-a văzut într-o oglindă." Așa-i oglinda, gîlgîind de-atîtea vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
fiersesem vinul/ mirosea a lapte și asta mă scotea din minți./ Eram deci cu nervii la pămînt sau, dacă vrei,/ într-un stadiu avansat de melancolie, într-un stadiu/ avansat în general; era un ger cumplit afară, un viscol/ de năluci roșii și verzi, iar țăranii puneau/ (la televizor)/ cizme de cauciuc viselor năpăstuite,/ înotînd pînă la genunchi în noroi și gheață lichidă.// }ăranii puneau cizme de cauciuc vitelor năpăstuite./ Eram,/ eram într-un stadiu avansat de melancolie" (Stadiu avansat de
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
printr-un procedeu acumulativ al datelor ei amestecate în așa chip încît să li se șteargă prestanța, să iasă la iveală haosul ce se ascunde-n ele: Cartea obiect, omul-pisică, pasărea-jumătate-om,/ Cuhnia Palatului Mogoșoaia, aleile pietruite, hăul/ lacului împînzit de năluci./ Mai sînt însă aci și statuile Marelui Octombrie,/ Marelui Ianuarie, Marelui Aprilie,/ Marelui Decembrie, Marelui Cuptor et caetera, strivind, culcate,/ grădina cu mătrăgună și bucate, dar și osemintele/ vestitei mănăstiru sîngerînd prin iarbă, și mîndria națională și internaționalistă a artiștilor
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
cred eu, dacă vă închipuiți că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte care umblă după năluci. Ca să folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face "rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit". Mă întrebați dacă mă recunosc în "figura și comportamentul cavalerului de la Mancha". Primul impuls ar fi să zic "da". Și
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
zare, Dinspre acăți, cum nici n-ai bănui! Un nor cuprins de patimi și pierzare, Vârtelniță-n văzduhuri peste vii, Suveici și brâgle, ițe și urzare, Din ce s-a tors, de cum se nevedi, Foșniri de ploi, roire de frunzare, Nălucă în umbriri și tremurare, Parcă de-a dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe cu miez cald le storc pe buze Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce De-a se lua după năluci și-a se tot duce...
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
Alexandru LUNGU Învățând a muri steaua neizbăvită abia se zvântase de sânge lăuntrice bufnițe cu ochi gălbior de iscoadă țineau golul dintre cuvinte și semințele sale - amăgitoare-odihna în fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori îndărătnice tainei și trecerii - îndelungă-i
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
ispitire între tine și Dumnezeu ea dansează deasupra minții tale ca 10 leproși vindecați nimic din carnea mea nu e valabil privesc cu ochii de popă mișcarea damei fac o rugăciune vreau ca sora mea să trăiască așa ca o nălucă pe-un turn care zvâcnește mărgele de ce ar vrea viața asta să intre în mine mai mult decât i s-a dat cu toată dragostea ei cu lamă dublă dacă sora mea nu e o femeie simplă sângerie cineva mă
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
așezată pe malul drept al brațului cu același nume, doar la cîțiva kilometri de confluența acestuia cu marea. Lipită ca o carapace pe trupul onctuos al fluviului, ea este o creație exclusivă a apei, un fel de epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre lume și a imploziei în mare. La capătul celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie a Mării Negre. Sulina
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe pămînt: Un cer nemaivăzut, mai mare, mai înalt: din zări pînă-n zenit gemînd de nori și de lumină, de milioane de sclipiri și de tenebre amestecate, de vise înecate, de năluci, de parcă tot ce numim suflete, vieți, ar fi acolo să viseze, să viseze fără istov, zvîrcolindu-se în așternutul cerului." Un cer uimitor ca o dramă, nicidecum ca un pastel, spus și gîndit, nu descris. Doar cîteodată pripit, vara, deși ,chiar
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
această realitate în ceva neașteptat și indefinibil, pentru că sfidează tot ce ni se pare obișnuit. Umbra lui Picasso e pretextul unei prezențe care se vrea exterioară, un misterios "uite-mă fără să fiu!", care se strecoară în tablou ca o nălucă întunecată, rămasă în contemplarea interiorului intim, mult îndrăgit și de aceea puternic scăldat în lumină, acel alb menit s-o invoce ca pe un dat benefic. în afară de negru, albastruri și brunuri vin să completeze dispersiunea cromatică a ansamblului, conferindu-i
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
înșelătoare a serviciului de porcelaine cu defect. Așa sînt personajele lui H.Bonciu: copii trecuți din "copt", care știu (și regretă...) totul, deși n-au apucat să trăiască mai nimic, părelnic rubiconzi și sangvinici, de fapt deșirați și subțiri ca nălucile. O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
calcul, perdurînd el ca o ultimă ocheadă a trecutului estompat". Jocul formal funcționează ca un soi de paratrăznet al "fondului" bîntuit de intense energii electrice. Pînă la cititor ajung însă, așa cum se cuvine în planul cel transfigurator al literaturii, exclusiv nălucile lor decorativ-inofensive. On y soit qui mal y pense. Dacă jocul semnifică cea dintîi poezie a lumii, după cum se entuziasma Jean Paul, și dacă poezia se face cu ajutorul cuvintelor, să vedem cum se comportă Magister Casvaneus cu aceste unelte ale
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
a fi nicăieri sau așa ceva încerca/ să spună,/ nu era stafie, era femeie în care te puteai pierde,/ odată cu plecarea ei/ plecai și tu, rătăceai fără să știi,/ nu mai era de mult cu tine, o strigai,/ apărea, nu era nălucă, te săruta ca pe un mort/ și te învia, o iubeai și murea/ lîngă tine ca un mormînt plin cu flori” (Străina). Dar o mască a nostalgiei începuturilor o constituie chiar și un anumit tip de poezie. Spre a nu
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nălucile. Sălcii, pe râturi pustii Le mai scutură ploile. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu nevoile. Plopul, pe frunze-arginții Tot mai tremură zările. Tu te ții, te mai ții, Clătinat, cu mirările. Prapor Cum va fi când voi fi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
noaptea le-aș vedea umblînd triste pe poduri cu părul în ploaie desculțe și albe clătinîndu-se lîngă niște ziduri închipuite Femeile triste cu ochii mari alergînd pe cîmp implorînd în cămăși lungi de noapte obosite, albe în întuneric ca niște năluci oarbe căzînd în umbra cailor nechezînd Apoi spre ziuă dacă n-ar fi ploaia le-aș vedea triste pe pod zgribulite întorcîndu-se acasă pe furiș să nu le vadă nimeni. Gurile Păsări cu trupuri lungi și un lup încremenit în
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece Acum pe fața mării Și-mi sfâșie privirea De doruri, e nălucă, Așa cum e prezentul O undă de fantasme. Ajung pe foaia-ntinsă La strada care suie Spre casa cu grădină, Unde foșnesc castanii, Și intru ca o rază Pe poarta dispărută. Aceleași crengi fac valuri Pe mările de aer, Și văd
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Toate aceste nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei mișcătoare, metamorfoze dansatoare, schimbându-se în fantome ale apei, năluci ale aerului din care s-a creat subtil. Am stat cu capul în mâini pe pervazul alb al ferestrei până când a bătut ora prânzului, în turnul bisericii Adolf Fredrik. Atunci mi-am dat seama că din nou m-am cufundat
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
blestemul IV. în țările de sus în țările de jos în mațele turbanelor: țepele purpurii în foalele lentilei: vătafi bulbucați în burta de cimpoi: viclenia și trădarea Domnul surprins de turban Eroul - coroană și sceptru - dragonul brodat pe cerul creștin năluca din imaginația fricii - diavolul din cazanul cu pilaf vine noaptea cu făcliile iadului taie scurt beregata și suge sângele țâșnind din pământ mănâncă orezul din burți asediatoare amestecat cu zâmbet de fecioară Domnul îngropat de vămile pofticioase cu obrajii lor
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile de aur, grele, Parfumul naltelor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Și atunci lupii ceilalți s-au bucurat că-l revăd și l-au lăsat să treacă...” Odată creată această nișă, a avatarurilor, se forțează și granița dintre proză și poezie: „În clipa aceea chiar, lupul Dionis trecu fulgerător, ca o nălucă, prin iarba înflorită, și se pierdu în negura de sub coroanele nucilor”. Negura, râul, fulgerul, luna devin simboluri, predilect imbricate cu cel al lupului, sporind forța mitică și expresivă a avatarului. Fabulosul personaj, cu motivație existențială și exprimare simbolică, este asumat
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
trădează aprecierea pozitivă a Poetului pentru lup, în toate circumstanțele, în care apare, în noblețea, splendoarea și specificitatea sa. Portretul acestui avatar se compune în timp, dar pare a se definitiva în Avatar, acolo unde fiara fulgera, confuză ca o nălucă (v. aliterația consoanei difuze “f” și a celei mai luminoase vocale “a”), intermitentă, ca o aducere-aminte din alte vieți, și salvatoare într-o clipă de vulnerabilitate, care putea să-i fie fatală eului poetic. În această privință, comportamentul Lupului trimite
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]