94 matches
-
sine însăși. Iată, mi-am spus, un desfrâu ce trebuie a-sumat și consumat. Saint-Exupéry spunea că "dacă refuzi să fii răspunzător de înfrângeri, nu vei fi răspunzător nici de victorii". Înfrângerea, pricinuită de luxuria sonoră, poate lua forma unei năuceli ori perplexități iremediabile. Victoria nu poate fi obținută decât prin strategii dibace, obligate să convoace deopotrivă concesia și compromisul. Altminteri, desfrâul stilistic există ca o imanență; este înscris în soarta noastră. El se poate purta ca un animal sălbatic, de
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
și episodic, personajul interpretat de Mihai Dinvale, depravatul dramaturg Cue, și îndeosebi relația directă cu Humbert - Ștefan Iordache, reușește să aducă acea stare specială și bizară a unei lumi cu care protagonistul se ciocnește nas în nas, tensiunea demistificărilor și năuceala care îi cuprinde, deopotrivă pe cei doi, din pricini diferite: Humbert caută răzbunarea cu orice preț și în numele ei ucide, este criminal cu acte în regulă. Cue, zăpăcit de droguri, beții, orgii orchestrate cu știință și rafinament, nu-și poate
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
se așeze, tot încercînd să își găsească echilibrul, produc cutremure în exterior, dar le produc dintr-o înaltă nevoie de coeziune și de armonie. Și la Șerban există această mișcare a straturilor lingvistice care produce uimiri, uneori chiar stări de năuceală, dar această mișcare nu este doar o demonstrație gratuită, simplă probă de virtuozitate, așa cum ar părea unui ochi grăbit, ci efectul unei încercări de armonizare lăuntrică a oceanului de cuvinte, a lichidului lingvistic care vuiește și care se zbate pe
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
ca atunci când fusese expusă în fața amvonului, o descoperi pe Lunetta. Nicăieri nu se zărea Ursula, de parcă o înghițise pământul, doar magicienii se retrăgeau unul după altul, fără să lase în urma lor vreun cuvânt despre următoarea etapă a operațiunii. Trezit din năuceală, Albin Negrescu hotărî să urce în prima clopotniță. Trase de frânghia celui mai mare clopot, și sunetele acestuia le acoperiră pe ale patrupedelor, ieșite la păscut. Primi răspunsuri din celelalte turnuri: sunau toate a înmormântare. Generalul de evenimente nu se
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus./ Crengile jos speriau lumina./ Mișcarea o-ncolți. Ea s-a retras.// Capriciul blînd. O năuceală moale...// Ea străbătu grădina. Indecis/ ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse/ să fredoneze-n sine sprijin” (Ea străbătea grădina). Luminozitatea intensă alcătuiește un atribut al inocenței primare: „Bîntuie lumina și nu mai pot vedea/ decît în pace decît în bucurie
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
o zi din viață. N-am vorbit cîteva ceasuri după aceea. Tîrziu în noapte mi-am dat drumul. Și nu m-am oprit, ca Șeherezada, pînă nu s-au ivit zorii și am căzut ostenită într-un somn greu. Ce năuceală! Șuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoții, de sentimente, de durere - mă durea, încă, tot corpul - de extaz plenar și profund în fața unei opere de artă cu totul și cu totul desăvîrșită. Pînă la cel mai mic și infinitezimal detaliu
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
tip de limbaj și de mentalitate în coduri diferite. Cu un farmec nebun, aiuritor. Lumea lui Făt Frumos se amestecă cu cea a lui Păcală, se intersectează, se șterg hotare, se trece ușor din palat în bătătură, să spunem, din năuceala fetelor de împărat, în năuceala lui Moș Toader, a basmalelor și pusului mîinii la gură. Parșivenii și într-o parte, și-n cealaltă. Savoare, așișderea. Toată chestiunea asta dinamică și actuală mai are cîteva clou-uri. Un lucru absolut extraordinar
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
mentalitate în coduri diferite. Cu un farmec nebun, aiuritor. Lumea lui Făt Frumos se amestecă cu cea a lui Păcală, se intersectează, se șterg hotare, se trece ușor din palat în bătătură, să spunem, din năuceala fetelor de împărat, în năuceala lui Moș Toader, a basmalelor și pusului mîinii la gură. Parșivenii și într-o parte, și-n cealaltă. Savoare, așișderea. Toată chestiunea asta dinamică și actuală mai are cîteva clou-uri. Un lucru absolut extraordinar, care așează propunerea lejer în
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
brioșe în popor, taman ca Mărioara, ghilotinată, propunând populației, care nu avea pâine, să mănânce cozonac. Una din năstrușniciile istoriei, la franțuzi, fu preluată, la propriu, de ginta de la poalele Carpaților. Pomana, strict ciocoiască, prostește trufașă, va rămâne printre atâtea năuceli ale politicienilor români învârtiți, cuprinși de amețeala măririi peste noapte. Pe ziaristul, pe scriitorul care dezvăluie potlogăriile unora din mai marii puterii, brutele parvenite, de nu ar fi legea, i-ar ucide pur și simplu, incapabili de cea mai mică
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut care va urma apocalipsei memoriei, ci numai fragilitatea care o precede, teribila năuceală a proximității neantizării... Frica de a rămâne singur din nou, căci memoria este un adăpost iluzoriu, dar colectiv. Would you still erase me, my love!? După sterilizarea memoriei, atrași de instincte inexplicabile, fără o istorie perceptibilă mental, ci numai vag
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
fi în același timp și ambarcațiunea și singurul ei pasager. Cred că din acea perioadă am și început să am gustul neplăcut - oh, voluptos și incitant ca o perversiune - al scufundării. Multă vreme nici n-am căutat explicația acelui fenomen. Năuceala ce mă cuprindea în fața Betinei, dublată de melancolia mea nativă - ce îmi turna în suflet și-mi așternea pe chip un soi tristețe mofluză -, dar și de bucuria de a mă regăsi cât de cât întreg - deși chiar nevătămat de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
întâlnește un bătrân care poate fi un duh precum cel din basmele auzite seara; duhul vorbește ca un țăran din satul său: amestecul de real și fantastic îl derutează pe flăcău, iar naratorul înțelege și participă la starea lui de năuceală. Flăcăii care violează fata aceea pe câmp n-au sentimentul vinovăției; planul violului se întocmește fără cuvinte în timp ce ei își mănâncă porumbii; cei doi par niște copii ai naturii, pentru că legea morală nu i-a atins. Povestirile lui Preda înfățișează
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
-ul FMI-ului! ...și a atâtor altora, ieșiți “din aceeași fabrică” de obrăznicie și agresivitate impostural-infernală! ...Intru triumful hartuirii, supravegherii draconice și, în cele din urmă, al arestării Duhului (din cărți, din biserici/religie - “ecumenismul” masonic fiind principala cale de năuceala spirituală terestră!, din mass media etc. - până la “mântuirea” prin mancurtizare și îndobitocire perfectă): “E necesar să fie puse/sub observație tipografiile/ bisericești,/ arhivele,/ conținutul predicilor,/ cântecelor,/ al educației religioase,/ dar și cel al ceremoniilor/ de înmormântare...” (cf. Ochiul Lui Dumnezeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-ul FMI-ului! ...și a atâtor altora, ieșiți “din aceeași fabrică” de obrăznicie și agresivitate impostural-infernală! ...Intru triumful hartuirii, supravegherii draconice și, în cele din urmă, al arestării Duhului (din cărți, din biserici/religie - “ecumenismul” masonic fiind principala cale de năuceala spirituală terestră!, din mass media etc. - până la “mântuirea” prin mancurtizare și îndobitocire perfectă): “E necesar să fie puse/sub observație tipografiile/ bisericești,/ arhivele,/ conținutul predicilor,/ cântecelor,/ al educației religioase,/ dar și cel al ceremoniilor/ de înmormântare...” (cf. Ochiul Lui Dumnezeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
i se supună. Premierul, pricepînd jocul, s-a lăsat somat de Parlament, dar a cedat mingea celor care l-au somat, amintindu-le că nu e afacerea guvernului să rezolve o criză care n-a venit de la guvern, ci de la năuceala unei comisii controlate de Parlament. * Din nenorocire, în tot acest schimb de mingi se pierd din vedere vinovații și nu se mai caută și persoanele cu adevărat răspunzătoare pentru dezastrul de la FNI. * În România liberă o foarte interesantă tabletă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
Mircea Mihăieș I-am privit întotdeauna cu uimire pe scriitorii capabili să scrie în timp ce ascultă muzică. Îmi amintesc sentimentul de derută și năuceală când, aflându-mă în vizită la un important critic de dinainte de 1989, am constatat că biroul îi era invadat de sunetele unei splendide muzici simfonice produse de un pick-up: „Cum, reușiți să scrieți în această atmosferă? Pe mine m-ar
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala și frica. Toți copiii tremurau, mai puțin Mihăiță, care zâmbea radios. El trăsese lozul cel mare: monitor general. Din această băltoacă de năuceală ne-a scos vocea dogită: - Ei, ia să vedem, care ne sunt monitorii și care “onorabilii” mârlani? Urmă o selecție, dar pe ce criterii? Vocea hârâită ne-a edificat: - Scoateți abecedarele! Ne-a pus pe fiecare să citim câte ceva. După ce
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt în club de ceva timp. Urechile-mi cântă alternativ stânga-dreapta. Nu prind nimic în comun din linia melodică. Muzica a marșat spre sută în decibeli, motiv să găsesc atât de firească năuceala mea. N-am băut. Doar am fumat puțin. Fix la o masă de mine, o omonimă: tot singură, tot fumătoare, dar plină de grație. Stăpână a concomitențelor, trăgând și din țigară, și cu ochiul spre încolo și-ncoace, îmi atrage
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Saint Cyr, ascundea un as în mînecă. Aparițiile lui Portofel în restaurantul gării începuseră să treacă aproape neobservate. Cu trenurile veneau ardeleni și refugiați din Basarabia care nu știau încotro să se îndrepte. Unii se dădeau jos din tren din năuceală și se îngrămădeau în sala de așteptare sau rămîneau pe peron pînă la următorul tren spre Constanța. Portofel era tot mai trist cînd venea la masa lui din restaurant. Poliția făcea razii prin trenuri, și ceea ce i se părea inadmisibil
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
pot dormi? Te iubesc! șopti Irina, și el se lăsă în voia ei, plutind într-un fel de ceață fierbinte, o ceață sau o muzică, ceva de care nu era pe deplin lămurit, cum nu era nici cu ele și năuceala asta nu știa dacă pornea de la el sau venea de la ea, dar era peste puterile înțelegerii lui. Toată grija era să nu piardă nimic din frumusețea aceea nebănuită, unică și misterioasă și să ajungă cât mai repede sus, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ravagii. Observăm frecvent exemple de paralizie a voinței în fața agresiunii unor derbedei în tramvaie, metrouri și autobuze. Toate acestea au o origine comună, născută dintr-un sentiment generalizat în care se amestecă meschinăria, frica, indiferența și-o stranie formă de năuceală. Sincer vorbind, n-am fost din cale-afară de înduioșat de suferința șoferilor de pe Valea Prahovei pe care reporteri frenetici - varietăți ei înșiși ale invocatei "gaia roșie" - se grăbeau să-i interogheze. În fond, ce mare suferință să-ți petreci câteva
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
Ioan Lăcustă Din ce in ce mai des mă încearcă, ciudat și întăritor în năuceala lui, sentimentul că în România acestui început de mileniu se trăiește în lumi paralele. În Românii evoluând (mai corect spus ducându-se în dusul lor) spre un niciunde, neștiut, misterios și chemător cu puterea unei vrăji de destin deturnat. Presa
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut figura încrâncenată a lui Costăchel și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei voastre de nemernici! Fără să-și dea seama, Costăchel începuse chiar să se înfurie pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai pot răsufla de frică. Un tremur grozav mi-a cuprins tot trupul. Îmi clănțănesc dinții în gură...Nu mai pot face nici un pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște pastișe, iar eu voiam să provoc năuceala în stilul meu propriu, și să mă năucesc și pe mine însumi nu mai puțin decât pe alții. Și de ce nu, la o adică? În apartamentul meu de două camere nu era nimeni să mă împiedice, nimeni vizibil. Nu vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]