2,578 matches
-
irezistibilă. Fiecare apariție cheamă alte imagini. Sînt insomniacă, noctambulă. Memoria mea a devenit lunatică. Ea este trezită de chipul lunii și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită în vîrful capului în creierii Munților adolescenței mele, lună plină delicată, ușor neclară și poteca lăsată în mare, ca o chemare, crai nou și tainele Nilului, lună ștearsă și diformă, stîlcită de creștere
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
la președinție a dlui Constantinescu, trăgînd concluzia că "prin dezertarea lui, urmată de împingerea încăpățînată în față a unui prim ministru bun, transformat într-un prost candidat la președinție, a rupt în două zona dreptei. Pe drumul astfel deschis, au năvălit în Parlament cetele peremiste, în cap cu tribunul. E. Constantinescu a fost cel mai bun agent electoral pentru CVTudor - dacă astăzi trebuie să înghițim atît de des duhorile sconcsului cruciat, să-i mulțumim dlui Constantinescu". De multe ori ne-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele meu năvălește liber. Din volumul In hora mortis, în curs de apariție la Editura Călăuza, Deva
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
publicate la mari edituri din străinătate. Există și varianta cinică: Păi tu nu vezi cum ne sfidează? Eu vin la cursuri cu autobuzul, mă înghesui printre plasele precupețelor și bastoanele bătrânilor, iar ei coboară cu obrăznicie din jeep-uri și năvălesc în sală un sfert de oră după mine. Ciocoi nesimțiți, îndrăznesc să sune la mobil chiar în timpul orelor! Mestecă fără rușine gumă, și-o scuipă spre mine când fac imprudența să le atrag atenția. Și atunci, cum să nu-i
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
aici un fel de zeflemea livrescă, ironie și ludic. Alții, dimpotrivă, lipsă de umor, gravitate, cugetări ale unui Dionis grav, fanatic chiar. Versurile acestea pot fi corelate cu altele, dintr-o altă poezie: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabile inerții/ Și gândurile mi le apucă de gît, lăsându-mi/ pe emoții curate, aproape neîncepute, urme groase de labe literare.)" Ce se poate spune azi, după toate re-make-urile cu care ne-au obișnuit poeții anilor '80, e că Geo
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
salutară: "Cumplit strigăt/ A scos pe gură Kavafis/ Nici Auschwitz-ul,/ Nici zborul cosmonauților/ n-au gâtuit poezia/ Salvată prin strigăt,/ Ea există, fără a avea un rost./ Precum gâsca aceea de pe zidurile romane, ea gâlgâie în noul veac:/ Vin barbarii!/ Năvălesc barbarii!/ De sus, de jos,/ Dinlăuntru, dinafară,/ Iau cu asalt porțile fragile! (Sârba Igniatovici). Aureola de albine în jurul capului celui care bea din izvorul mânăstirii Graceanița, "cântul de iubire" al "călugărilor, răzeșilor, nobililor, domnilor, grămăticilor și zografilor", înjurăturile pline de
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
ne provoca o și mai mare ură. Într-o vară, spre seară, femeile au început să se agite brusc prin curte, bătrânele să se alarmeze. "Moare vrăjitoarea! Moare vrăjitoarea!". Un grup mare, învingându-și frica, a spart ușa și a năvălit în cameră, călcându-se unul pe altul și împiedicându-se de prag. "A murit, a murit deja vrăjitoarea" N-am văzut nimic, din cauza spinărilor, și am început să privesc pereții și tavanul. Mirosea a praf și mucegai, exact ca la
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
și semn al sexului feminin, ce nu poate fi asumat psihofiziologic de către eroină. Evoluînd abnorm, aceasta are satisfacții fantasmatice, mijlocite de ochiul transparent al ferestrei. Chiar dacă subiectul, elaborat în mod clasic lipsește, totuși punctul culminant apare oarecum firesc: în cameră năvălesc mai mulți bărbați, după ce bruschează ușa, aducînd cu ei un domn în stare de inconștiență, funcționar comercial și chiriaș al imobilului în cauză. După ce omul este preluat de ai săi, scriitoarea punctează recurent, referindu-se la ființa captivă: "Rămăsese cu
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
slugă, temător îl și ținuse, mîinile durîndu-l, deasupra neamului ucigător, ca unuia să-i împlinească gîndul. Și-acesta el era, acest bătrîn, muncit, cum ei credeau, de mari eforturi la cei o sută zece ani stăpîn. Dar se sculă, brusc năvălind în corturi. 2 (Dieta lui Iosua) Și se-abătu ca grindina afară: Voi ce-I promiteți? Dumnezei destui așteaptă-n jur o vorbă doar să spui. Dar de-i alegeți, Domnul vă omoară. Și cu-o trufie-apoi, nemăsurată: Ci eu
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
copilei, uitînd diferența de vîrstă și raportul lor familial, cu sinceritatea sfîșietoare a ultimei spovedanii și totodată a unei anamneze fruste (fără a ocoli nici termenii direcți privind sexualitatea) cerută de un psihanalist. Din frînturile de scene și imagini care năvălesc peste el într-o mișcare dezordonată, Timoteo își reconstituie biografia și reacțiile în cele mai diferite împrejurări, dînd totodată viață celor care i-au însoțit existența, părinții, soția, fiica, iubita, colegii din personalul medical, cunoscuți ocazional, față de care el s-
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
nu puteam să-i uit culoarea. Printr-un noroc, găsesc în jurnalul Tiei Șerbănescu o însemnare din aprilie 1987 "acum un an a murit fiica lui Caragiale". Las cartea deschisă și mă gîndesc la acea zi - 18 aprilie 1986 - ce năvălește acum asupra mea cu o spumă de amănunte, ca un val de mare puternic. Era sîmbăta Paștilor și, ca totdeauna în ajun de sărbători, se punea în funcțiune încă un mijloc de chinuire meschină a omului: exact în ziua cînd
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
aceluiași efect al obscurității: "Pe mine mă însoțește/ Row. El are un Ochi orb. Nu știu dacă eu l-am ales pe Row sau/ dacă el m-a ales pe mine. Uneori Ochiul/ său e un coridor torsionat pe unde/ năvălește satul meu ca o viitură învolburată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poartă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
atacat în casă. Nu de alta, însă în destule cazuri polițiștii sunt principalii furnizori de "ponturi" ai lumii interlope. Cu ce se ocupă poliția română am constatat încă o dată în preajma Paștelui. Din înalt ordin guvernamental, hoardele Ministerului de Interne au năvălit, la intimidare, în piețe. Cu ce misiune? Simplu: să coboare prețurile la produsele agricole, după ce se constatase că, sub presiunea sărbătorilor pascale, acestea o cam luaseră razna. într-adevăr, să dai o sută de mii de lei pe-un kilogram
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
se impune ca religia definitorie în Imperiul Roman și asigură de-a lungul Evului Mediu o unitate europeană în fărâmițarea politică produsă după asasinarea în 476 a lui Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului de Apus. Popoarele barbare care au năvălit pe teritoriile romane s-au îmblânzit și au căpătat drept de cetate europeană creștinându-se. Francii până la Clovis, ungurii până la Sfântul Ștefan n-au fost europeni, chiar dacă geografic se aflau pe continentul Europa. Europa este lungă vreme sinonim cu Christianitas
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
nestăvilit al florilor/ de rapiță/ din care adie surîsul/ călărețul victorios” (Ce culoare are rapița) sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și iarăși strig). Iată și un crîmpei de viziune retro, în care amestecul de urban și rural e caracteristic
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
o să bag un vis în el". Se spune că în timpul somnului creierul se protejează de lumea exterioară, fiind mult mai puțn sensibil la zgomote, mirosuri și lumină. Dar creierul pare, dimpotrivă, bombardat din interior de o furtună de vise care năvălesc în valuri. Miliarde și miliarde de imagini țâșnesc așadar în fiecare noapte și aproape imediat se risipesc, acoperind Pământul cu o mantie de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
a dat dreptate: ocupația bizară a acelor secături nu era deloc politica, ci jaful sistematic, pe fond de incompetență, lăcomie și prostie. Nici după 1990 nu m-am putut debarase cu totul de aceste idei. Poate pentru că oamenii care-au năvălit în spațiul public erau tot vechii activiști și securiști, poate pentru că noii „politicieni" nu s-au dovedit cu nimic mai breji decât cei folosiți de Ceaușescu împotriva propriului popor. Ce stimă să ai pentru politicieni, când nume compromise pentru vecie
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
un fel de ARO din care manelele se aud răspicat. Bat un fel de pas, în batjocură. Șoferul descheiat la tunică, fără centură, cu țigara în colțul gurii, coboară șmecher și lăsă mașina cu portiera azvîrlită și cu muzica insuportabilă năvălind spre noi. Își rîde de colegi fără jenă, pe noi ne sfidează. Privesc năucă acest jalnic spectacol. Nici urmă de demnitate, nici urmă de respect față de gest și de încărcătura lui. Pe sub haina militară văd cum le saltă buricele în
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
oameni au început să arunce cu pietre în portretele lui Saddam și să-i dărîme monumentele, tot așa cum se întîmplase și în 1958, după asasinarea regelui Feisal, analiștii au făcut încă un pariu în rasismul lor: cum că mulțimea care năvălise pe străzi nu se compunea din cetățeni conștienți, ci din niște golani, aceiași care devastau palatele dictatorului, băncile și magazinele. Dintr-un supus perfect la dictatură, poporul irakian a devenit în ochii comentatorilor o adunătură de tîlhari. Ideologia a ieșit
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
bine: acolo, etnia este secundară, identitatea fiind o chestiune de aderare, în spirit civic, la valorile constitutive ale statului american. În Europa, situația e mult mai încurcată și pentru că rana emigrației decurge din câteva secole de colonialism. Săracii periferiilor au năvălit peste metropolă, culpabilizând-o și obligând-o la o defensivă permanentă. "Pacifisimul" european își are, desigur, explicațiile lui: cum să mergi la război împotriva arabilor, când tu, în Germania, Italia, Belgia sau Franța ai milioane de musulmani care pot să
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
ca niște falusuri de neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce îmi întrezăresc o clipă copilăria, nici nu știu ce să cred, mușc cu lăcomie din aluatul dulce și năvălește în mine surîsul bunicilor, chipul tînăr al părinților, pasul apăsat și vocea răstită a țiganilor care vin să colecteze cotele și să laude belșugul pe care-l va aduce colectivizarea, muzica se ridică iarăși la ceruri ca fumul jertfei lui
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
fost scoase din morminte și așezate cu cinste în cripte, anume zidite, numite martirioane, peste care construiau bazilici (biserici), numite martyria. Unele din aceste martirioane s-au ruinat de-a lungul vremii, altele au fost distruse de barbarii care au năvălit mereu peste Țările creștine, iar altele au rămas până astăzi ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț. Zidirea de biserici pe mormintele martirilor generalizându se, „moaștele unor martiri au fost împărțite la mai multe comunități creștine, care le-
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Tzimiskes și concepută ca cea mai mare bază navală de la Dunărea de Jos. Scopul ei era acela de a opri invazia varezilor, conduși de Ziatoslav, care încă mai visau să cucerească Constantinopolul. Apoi istoria a devenit mit. Peste cetate au năvălit, succesiv, humanii, pecenegii și apoi tătarii. A fost recucerită de tot atâtea ori de bizantini și refăcută pentru a fi redată populației civile din zona Dunării despre care vorbim, de unde a prosperat un comerț cu toată Europa. Oricum, istoria ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
după sine pielea albă a cerului lumina din insomniile mele fără căpătâi sufletul după bombardamentul ultimelor ispite se reface în oglinzile sparte din deșert și mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea în zbor trăiește
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]