411 matches
-
e-o greșeală Că-ți mai rup lumina albă Cu trupul murdar de boală În după-amiaza calpă, Amînat moale prin uliți De-o mireasmă de femeie. Roura, Doamne, îndură-ți Sufletul să mi-l încleie Într-un miez rotund de nalbă Ce petala-n rai și-o duce Fără chin și fără grabă, Să-ți rupă lumina dulce...
Rugăciune by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9702_a_11027]
-
scumpe ;/ vechi nufăr de velinuri scumpe/ cuprinse-n șnur lila: scrisori.// Ce înger mîntuie-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu./ Dincolo, ritul nu-l mai știu:/ ce înger mîntuie nevroza// cînd lacrimele-n harpe, trec/ nu sînge ca de nalbe perne?/ Un sînge cade-n alb, - eterne,/ cînd lacrimile-n har, petrec?" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Cu o nostalgică dispoziție, poetul-poet acceptă a funcționa ca un poet-prozator, sub zodia veacului al
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
altare, mă rog zeilor lucrurilor. Și ei nu se văd, nu-mi răspund în cuvinte. Îmi răspund cu lacrimi. Îmi răspund cu nechezat și cu patimi. Cu voaluri eterice m-alintă, cu șerpuiri și arome, cu sete. Cu licori de nalbă vor să mă-mbete. Tristețea mea depune ouă în asteroizi să alerge prin spațiul orb să clocească un sens - insectă cu aripi bătând, arzând. Fac gesturi în univers și intenția se transformă în iarbă de nuntă și cruce albită. Lănci
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
adânc în noi, Azi magigianul scoate din mânecă asul Invăluindu-mă cu brațul pe umerii reci și goi. E noapte, noapte albă în mine pe stradă Privesc în tăcere... un anotimp ce s-a dus, Picături de speranță pulsează în fragedă nalbă Iubire primesc de la tine și Domnul de Sus. 01.09.2016 Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
pedepsit, Înot pe spate, voios, O durere din adânc, ... Din care adânc? Nu suntem oare, frunze Sau trestii gânditoare? Adânc este doar Oceanul, Spun, „quia absurdum est” , Un protest, dar ce folos? Mă apropii de mal, Doamne ce nuferi, ce nalbe? Plutim de la un mal la altul. Citește mai mult Noah 7Numărat, judecat, pedepsit,Înot pe spate, voios,O durere din adânc, ...Din care adânc? Nu suntem oare, frunzeSau trestii gânditoare?Adânc este doar Oceanul,Spun, „quia absurdum est” ,Un protest
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
judecat, pedepsit,Înot pe spate, voios,O durere din adânc, ...Din care adânc? Nu suntem oare, frunzeSau trestii gânditoare?Adânc este doar Oceanul,Spun, „quia absurdum est” ,Un protest, dar ce folos?Mă apropii de mal,Doamne ce nuferi, ce nalbe? Plutim de la un mal la altul.... XIII. NOAH 6, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Noah 6 Înainte râurile erau femei, iar marea era bărbatul iubit, acum lucrurile s-au inversat. Aparent nu s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
am pus degetul pe vreo frunză prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
muncesc, m-a șocat remarca ei. — Se spune că vara mor cei cărora le plac florile de vară. Oare o fi adevărat? Nu i-am răspuns. Am continuat să ud vinetele. De fapt, e începutul verii. Îmi plac foarte mult nalbele, însă noi n-avem în grădină, continuă ea, moale. — Avem o mulțime de leandri, i-am răspuns eu, intenționat mai aspru. — Nu-mi plac. Îmi plac aproape toate florile de vară, însă leandrii nu. Sunt prea țipători. — Mie trandafirii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
stil. Da’ io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier. Sărea din fotoliu, mugea, își îndesa în urechi usturoi zdrobit și frunze de nalbă, făcea gargară cu spirt, carmol, oțet, își frângea mâinile. Abia când ajunse la capătul răbdării se hotărî să piardă o după-amiază la rând în fața unui cabinet de stomatologie, răspunse docilă întrebărilor funcționarei de la fișier, numele, prenumele, vârsta, adresa, locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată pe noptieră, a privit pe fereastră în curte, a rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o la nas s-o miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grădină păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac bine, va trebui să mă duc s-o văd și asta e mai greu, stau departe, trebuie să mă ia cu sania. Dacă te-ai odihnit bine pot să încep să răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care ești, până când toate se readuc la o infinitate de forme și umbre, peisaje atât de diferite. A le privi. O frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vorbi despre oameni, în cadrul unor enorme personificări; prin florile aduse în prim-plan și despre care se imaginează scenarii profund umane, poetul nu face altceva decît să se autocontemple la nesfîrșit, într-un exercițiu narcisistic fără precedent. Trandafirii, magheranii, crinii, nalbele, garoafele, gherghinele din poezii sunt de fapt Dimitrie Anghel în persoană, multiplicat la nesfîrșit, proteic în forme, parfumuri și culori... Poetul a intuit în flori simbolul perisabilității, al efemerului. Invazia florală nu semnifică aici renașterea naturii, dimpotrivă: florile se veștejesc
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
extraordinarei Judecăți de apoi pictate în 1512 de Hans Rinischer, epigon local al lui Albrecht Dürer. Ca să-și alunge din minte imaginea diavolilor monstruoși împingând în infern căruțele cu păcătoși, va trece din nou pe lângă mormântul poetului și, înseninat de nalbele care-l împodobesc, va coborî dealul cu o ușoară melancolie în suflet, dar împăcat. Rilke este pentru Celan poetul preferat din tinerețe. Ei au în comun faptul că provin de la periferia germanității - unul din Praga (asemeni lui Kafka, un alt
Elegie valaisană a lui Paul Celan și România by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/4883_a_6208]
-
iei ierburi, le fierbi într-o căldare mare, zeama ce rezultă e de două feluri, „mustăreață", adică suc bun la gust și lichidul necesar scăldării ... Compoziția este foarte diversă. Iarba vântului și iarba creață Iarba mare, spânz, limbă vecină, Romaniță, nalbă, mătăcină... Patlagină, sovârv și mătrăgună... Pacientul este scăldat de câteva ori, uns, frecat, tras, mădular cu mădular, trei zile la rând, iar în a treia-și revine. Cum își revine și Parpanghel, făcând - n-ai crede la un om al
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie,-n ev, roza/ din coloritul nul, mai știu. Dincolo, ritul nu-l mai știu: / ce înger mântuie nevroza/ când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime, din dorința „de a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte”, Foarță e un poet al stărilor funambulești, un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
că lacrimile,-n august, / ca în Virgil, iubeau amar” sau „În van, cu vântul, azi, prin osu-i / fluieră moartea, noua, - ud / fluieră moartea: n-o aud! / În van, cuvântul; azi, prinosu-i // în lacrimi: simple danii... El, / un sânge rar, de nalbă pală, - / uns înger, arde-n albă pală! / În lacrimi simple, - Daniel”. De o rară pregnanță e un poem în care sunt inventariate nuanțe cromatice vagi, reflexe ale lumii greu descifrabile, insesizabile semitonuri ale unui univers ce îți trăiește, în pură
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
mi-l resfira cu mâini îmbălsămate. În ultimele 4 strofe, un alt motiv, din regnul animal, se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
născut la 8 iulie 1942,3 împlinește 60 de ani. Mallarmé-ean dovedit (și) prin traducerea unui prețios Album de versuri, inventează, lui-même, grimoare 4 lipsite de rigoare morfo-sintactică, în folos pictural (pictopoezia lui D. Anghel cu "roze" roze și cu "nalbe" albe) și muzical (o provocare în stil Dimov), și-un romantism aprofundat și eșuat în simbolism. Paul Valéry-an via Degas, dans, desen, traducătorul - și niciodată trădătorul 5 spiritului bărbi(li)an - ia urma afinului francez sedus de matematici și, în
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
în margini finite de cupă răsfrântă Spectrale volburi roșii și violete, pentagoane stelate care se strâng împăturindu-se în pentagrame albe Despre ce se petrece înăuntru dă semn mirosul atomilor Soare inutil Bucuria trifoiului de baltă Extazul spumei strălucitoare de nalbă Fericirea cicorilor cu dinții zimțați în capătul petalelor lungi traversate de nervi Veselia lobilor albi de fasole; doi față-n față și unul opus celor doi, căscat să-i înghită Râsetul spinilor limonii și movi - amestec de stele contrarii Toată
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
de manierism. În realitate ne aflăm în fața unui procedeu stilistic subtil, conștient asumat, a cărui repetare în perimetrul aceluiași poem e firească și creează un farmec aparte: „Cine ești Doamne un crin legat cum un copil/de piciorul patului//o nalbă crescând cum un deget ars de leșie...”. Dacă ar fi să înlocuim „cum” cu „aidoma” sau „ca” efectul lingvistic nu mai e același. „Cum” trimite la ceva nedefinit, lasă senzația de curgere, de mișcare. Comparațiile nu-și limitează sensul și
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]