805 matches
-
însoțit de ilustrări adecvate alese cu deosebită grijă din cei mai de seamă scriitori... Celui care consultă D-ul nu-i va scăpa elementul estetic de bună calitate care îl întîmpină în special la articolele de poetică, de stilistică, de naratologie etc. Socotim, de asemenea, că este de reliefat că informațiile din articole nu se mărgiensc la textul propriu-zis al articolului X: dacă cititorul vrea să-și lărgească sfera noțiunilor, el poate merge mai departe consultînd și trimiterile aflate la sfîrșitul
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
nici de comuniști, nici de noi. Nici de călăi, nici de victime.” (pp. 31-32) În pofida dimensiunilor sale reduse, Mortido este unul dintre cele mai complexe romane apărute la noi în ultimii ani. În structura sa se găsesc condensate aplicații de naratologie și lingvistică, observații de sociologie și politologie, o mică istorie a perioadei de tranziție de după căderea regimului comunist și - aproape că nu mai e cazul să o spun - foarte multă poezie. Nu în ultimul rînd Mortido poate fi citit, așa cum
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
la sfîrșitul căruia nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact ce a vrut să spună autorul, dar care, pe de altă parte, oferă un sens, o grilă de lectură acceptabilă, chiar și pentru cititorii inocenți în chestiuni de naratologie (pretextul narativ, acțiunea de policier nu pune nici un fel de probleme de lectură, iar dezmățul sexual al Cordulei va face cu siguranță deliciul adolescenților și nu numai). Prozatorul O. Nimigean are toate calitățile poetului O. Nimigean. Inteligent, cu o perspectivă
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În ultimă instanță, pentru rescrierea capodoperelor literaturii universale un autor român trebuie să dețină aprofundate cunoștințe de stilistică și naratologie ( este cazul lui Mihai Zamfir). Altminteri riscul căderii în penibil devine unul greu de trecut cu vederea. În accepțiunea lui Mihai Zamfir ( dedusă din lectura propriului său roman), capodopera devine un soi de subspecie a romanului care ar trebui dezvoltată
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
simplu, golise burduful cu povești. Inspirația îi secase; nu-i mai venea nimic nou în minte. O apucă panica. Se concentră. Nimic. Făcu apel la diferite trucuri narative, la structurile imaginarului colectiv, la arhetipuri (avea deja o bogată experiență), la naratologie. Consultă Propp, frații Grimm, Ispirescu. Pauză. Nimic. Musai să facă ceva! Dacă nu găsea pînă la venirea nopții o nouă poveste, Riar-șah era în stare să cheme gîdele a doua zi de dimineață, în loc de cafea. Disperată, se destăinui cameristei, apoi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
reciclate în sfera acceptabilului. Resortul infailibil al acestui consimțământ comunitar este mărturia întotdeauna irefutabilă a cuiva care a asistat la evenimente. Un prieten, un părinte, o rudă, sau un cunoscut la fel de apropiat al vreunuia dintre aceștia sunt giranții legendei urbane. Naratologia americană vorbește despre această serie de colportori ai povestirilor recente ca despre lanțul F.O.M.F, friend of my friend; un adevărat lanț al slăbiciunilor dar și un lanț captivant al încrederii... Grație lui Constantin Eretescu avem, acum, o
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
o putere, asemănătoare cu cea a eroului, de a intra în ficțiunea pe care doar o povestea, o relata, prin formulări de genul „Racine o omoară pe Fedra în actul V”, „Hugo o salvează pe Cosette în volumul I”, în naratologia modernă și, în cazul de față, „genettiană”, metalepsa asumă toate practicile transgresive prin care povestirea de ficțiune poate să treacă propriile ei praguri, interne și externe: între actul narativ și povestirea pe care el o produce, între acestea și povestirile
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
căreia literatura SF are un canon al ei, marginal și care nu interacționează cu canonul literaturii înalte, Radu Pavel Gheo enumeră elementele în baza cărora se produce judecata canonică a SF-ului: tema, cronotopii (viziuni, personaje tipice etc.), stilul și naratologia. Obiectiv și foarte critic, tânărul eseist consideră că, în lipsa ultimelor două elemente, SF-ul e fără valoare literară. Prin urmare, "folosirea temelor ca pretext se dovedește mai fertilă decât înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Robbe-Grillet, utilizează ca materie primă felii de epică tradiționalistă, de cea mai bună calitate. De aceea, cărțile sale pot fi citite cu același interes de lectorii cu atitudine participativă, care urmăresc povestea, story-ul, derularea și sensul întîmplărilor, dar și de naratologii sofisticați, care descoperă, de fiecare dată cu încîntare, strategii epice mereu surprinzătoare. Romanul La belle Roumaine este, se poate spune, o versiune postmodernă a celor 1001 de nopți. O succesiune de povești din vremuri și locuri diferite care, toate, concură
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al plictiselii, al candorii și al înțelegerii umane și, în același timp, un regal pentru naratologi.
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
era de așteptat, în patrimoniul comun al esteticii și criticii literare chiar și al celor ce le privesc cu oarece suficiență. Nu acest lucru surprinde, ci faptul că ele au pătruns în scrieri de ficțiune recente. Între altele, este cazul naratologiei și al teoriilor privind intertextualitatea; o atestă și ultimele opere ale Daciei Maraini, ale lui Umberto Eco sau ale poetului Antonio Catalfamo. Într-una din interesantele întîlniri cu publicul bucureștean, cu ocazia lansării traducerii romanului său istoric Lunga viață a
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
lucrurile stau altfel). Iar comentariile acide la adresa scrisului lui Cezar Paul-Bădescu și interpretările aberante (de care nici acum nu este cu totul scutit) nu ar fi ăntărziat să apară. Cartea lui Cezar Paul-Bădescu este o desfătare pentru cei preocupați de naratologie. O delicatesă în acest sens este povestirea Nepotul în care există trei instanțe narative: naratorul de atăzi (vocea auctorială?) care reproduce felul în care naratorul copil relatează o întămplare povestită de bunica sa. Este inutil de spus că fiecare dintre
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
tipuri de discurs care se intersectează are particularitățile sale stilistice și de construcție bine definite. O dată în plus, satisfacția cititorului provine din modul ăn care autorul găndește literatura mai mult decăt din semnificația literală a întămplărilor narate. Dincolo de problemele de naratologie pe care le ridică (și care fac toți banii), Tinerețile lui Daniel Abagiu este o carte importantă pentru un anumit mod de a privi lumea comunistă de care ne-am despărțit ăn 1989. Spre deosebire de alți autori contemporani care au scris
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
Cîrlig la realitate, umor debordant, referințe metaliterare ușor de descifrat chiar și pentru cititorii mai puțin instruiți. Ea este, simultan, proză satirică, comentariu politic, cronică tv, gazetă mondenă, jurnal sportiv, dar și un excelent material pentru o posibilă discuție între naratologi. O întrebare care vine aproape de la sine la capătul unei astfel de lecturi este în ce măsură acest potențial best-seller va mai putea fi citit peste cîteva decenii, atunci cînd nimeni nu va mai ști ce a vrut să zică autorul prin
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
cu proiectul estetic al modernității și postmodernității occidentale, de la eseu filosofic, proza, teatru, pictură, film, artă fotografică, o descriu suplimentar pe Corina Ciocârlie: anvergură a culturii, extremă mobilitate a inteligenței, acuratețe a observației, flexibilitatea metodologica (între un tematism temperat și naratologie, ambele subordonate unui proiect hermeneutic mai vast, care poate fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
o scriitoare experimentata (se află la al treilea român), cu o evidență vocație filosofica. În Cartea sorților ea construiește - cu mijloace epice și lirice - o filosofie a relației cititor-personaj, mai subtilă și, în orice caz, măi emoționantă decât teoriile multor naratologi de profesie. Românul este conceput că o scrisoare trimisă de Pierre Vaillant - personaj secundar, dar memorabil din românul Toate pânzele sus! de Radu Tudoran - unei cititoare care i-a fost fidelă timp de optsprezece ani (de la șase până la douăzeci și patru de
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
progresivă. Primele mele două volume sînt în esență cărți de eseuri critice, apoi am trecut treptat de la critică operei singulare la scrieri mai teoretice; de exemplu, Figuri III din Discursul povestirii este, în cea mai mare parte un studiu de naratologie. Din acest moment, m-am ocupat, cum să spun, destul de constant de probleme de teorie generală a literaturii, deci de poetica, de studii de poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
și care nu au funcționat pentru ei; eu nu revin prea ușor în urmă, am făcut-o o singură dată pentru Discursul povestirii cu Noul discurs al povestirii, douăzeci de ani mai tîrziu, pe un teren foarte specific, cel al naratologiei... Mi s-a părut că în general noțiunile propuse funcționau. Ce-i drept, acest aparat conceptual propus de mine a fost dus mai departe de alții și, esențialul din el, nu mi s-a părut abandonat sau perimat, ci doar
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
Dar sînt, recunosc, putin dezamăgită că nu am descoperit mai nimic din sensibilitatea lui Todorov, că nu am priceput, de pildă, cum se explică modificarea lui de interese (de la structuralismul onest și devotat pe care îl practică în studiile de naratologie la filozofia alterității din Descoperirea Americii), o cît de sumara dezvăluire a unei intimități, nu aceea care are dreptul și chiar privilegiul de a rămîne ascunsă, ci o intimitate intelectuală, unde episoadele mărunte își scot la iveală logică lor majoră
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
pentru că sînt mai generale, precum reprezentare sau voce într-o sfera de investigație cum ar fi aceea a științelor cognitive, ori chiar în cercetarea fizicii teoretice actuale. Pretutindeni te uiți în jur, aș spune, forțînd evident, conștient, nota, vezi numai naratologi puși vrednic pe treabă. Cît cuprinzi cu ochii în lumea gîndirii, a științelor de toate felurile, numai fabule, personaje, scenarii, perspectiva și așa mai departe. Poveștile au invadat laboratoare, tratate de psihologie, chestionare de sociologie, ecuații matematice, si mai știu
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
drumul pe care urma să o ia societatea. Am înțeles, la rându-mi, că astfel erau construite și cărțile lui: cu un pragmatism rece și o nemaiîntâlnită abilitate de a integra în structuri tradiționale cele mai noi invenții din domeniul naratologiei, semioticii, pragmaticii lingvistice ori experimentalismului, pur și simplu. Aceasta era, de fapt, forma mentis care i-a dominat scrisul, dar și implicarea publică. Reușise să creeze un hibrid perfect funcțional ce îngloba tematica inspirată de imediata realitate și sofisticata abordare
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
Z. Ornea Dl Sorin Alexandrescu a fost, în anii șaizeci-optzeci un partizan hotărît al noilor metodologii de investigație literară (vezi cartea d-sale despre Faulkner), structuralism, naratologie, semiotică. Astăzi, cînd vremea acestor metodologii a apus definitiv, el notează într-un loc: "Nu-mi pot ascunde tristețea că proiectul semiotic nu a reușit, dar nici nu pot pretinde că nu știu nimic despre eșecul lui". Și cu o
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
tristețea că proiectul semiotic nu a reușit, dar nici nu pot pretinde că nu știu nimic despre eșecul lui". Și cu o pagină mai înainte, observă: "Privesc cu un zîmbet tot ce ține de utopia explicației teoretice universale - semiotica, inclusiv naratologia..." Apoi constată resemnat: "Teoriile vin și trec, ca și noi, ca și dragostele, ca și evenimentele, "epifania" care (credeam că) ne determină viața. Nu rămîne decît fascinația textului". Azi, distinsul nostru autor nu mai este decît adeptul postmodernismului, deși despre
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
teorii estetice, de astă dată, cred, dl Sorin Alexandrescu exagerează. Spiritul canonic, în studierea literaturii estetice, nu poate dispărea, chiar dacă postmodernismul (în care mai crede autorul) o cam prescrie. Studiul din 1969 Dialectica fantasticului la M. Eliade, deși integral îndatorat naratologiei și semioticii, se demonstrează încă solid și rezistent. Important e eseul Narațiunea contra semnificatului, din 1987, din care stărui asupra ideii, care mi se pare dreaptă, că povestirea lui M. Eliade nu poate fi redusă la anumite teme ce țin
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
deceniului următor, Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Direcțiile de propagare a sensului sunt aceleași ca în Sistematica poeziei: dinspre rețea către producția literară. Retorica ontologică, așadar, și încă mai mult decât în orice alt studiu de naratologie, pentru că tot întrebându-se de ce nu avem roman, de când și până când, ce, cum, încotro, criticul agață tot felul de probleme de istorie modernă și de ideologie liberală. În plus exegeza romanului, gen prin origine și prin definiție burghez, activează o
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]