15,245 matches
-
le văd strălucind în scrierile semnate de alți autori. Conștientizarea propriei limite este de multe ori apăsătoare și chiar dureroasă. Reușita în scris se plătește în fel și chip și, nu de puține ori, propriile-mi slăbiciuni îmi râd sub nas. Realizarile cer jertfă proporțional cu importanța lor. Nu știu cât reușesc din tot ce am îndrăznit să împlinesc, dar am în minte cuvintele lui Theodore Roosevelt: „E greu să pierzi, dar este mult mai rău să nu fi încercat niciodată să reușești
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_niciodata_nu_e_prea_tar_elena_buica_1343815559.html [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
Doamne-Mare: Ai dreptate coană Iliană! Citește Săndele... Și iartă-mă că te-am întrerupt... Nu face nimica, nenea Necea! Mai vorbim, ...mai citim și, ...trece vremea. A-cu-și-ca ne cheamă mama la masă! Așa și era, căci mie îmi și rupsese nasul mirosul de mâncare gustoasă care-și trimetea aburii până la noi dinspre bucătărie. Și când mama ne chema la masă, odată cu ei lăsam și eu Cartea ce mi-o cumpărase tata - „Biblia mea cu ilustrații” − și fugeam direct în brațele ei
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
fac treaba și iau mălaiul; dar acum dacă zici că rachiul e de la primăriță, voiam să știu cui zic bogdaproste. Ion era un tip la vreo 52-54 de ani, brunet, cu un păr negru ca pana corbului, creț și bogat. Nasul, borcănat, devenise, după un sfert de rachie, mare cât o cartoafă și roșu ca o sfeclă. Era mai robust, chiar grăsuț în comparație cu Vasile, care era un sfrijit de pistruiat cu buzele vineții. Deși era mai mare de ani decât Ion
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
mine jocul ăla ? Ajunși în camere, bunica ne anunță: - În seara asta avem vizionare, s-a terminat prima casetă. - Cam repede, îmi dau eu cu părerea. Ne instalăm în diverse poziții. După ce își aude prima oară numele, Teo își lipește nasul de televizor și începe să converseze cu eroii filmului. - Teo, ți-a plăcut ? Mai vrei? întreabă bunica din televizor. - Daa, răspunde Teo din televizor. - Daa, răspunde cu convingere și Teo din fața televizorului. La un moment dat ne dăm seama de ce
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
CURTEA REGELUI SOARE Despre Verdunel Clisă se putea spune, fără nici o exagerare, că era un tip simpatic, descurcăreț, cu umor, puțin șmecheraș, adică tipic pentru un oltean. Făcuse școală, cam așa cum facem toți, fără grija că ne curge sânge din nas de efort, iar la terminarea liceului, până să se hotărască la ce facultate dă examen de admitere, s-a trezit luat în armată. Până acum citise o singură carte, recomandată prin clasa a cincea de un tocilar, Cei trei muschetari
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap până în picioare făcea notă discordantă până și prin faptul că îi aruncau priviri asasine nu numai disprețuitoare precum toți ceilalți. Și ei stăteau cu nasurile înfundate în pungi cu ierburi aromate Era normal deoarece erau doctorii curții iar aici, în sala de consiliu restrâns a regelui, la fel ca peste tot, puțea a latrină de-ți cădea părul din nas. În roabă zări un morman
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
ceilalți. Și ei stăteau cu nasurile înfundate în pungi cu ierburi aromate Era normal deoarece erau doctorii curții iar aici, în sala de consiliu restrâns a regelui, la fel ca peste tot, puțea a latrină de-ți cădea părul din nas. În roabă zări un morman de țoale aurii peste care se afla o oaie neagră. Cum nu era prima grozăvie pe care o văzuse în ultimele ceasuri, Verdunel se apropie cam îndrăzneț de roabă. O coadă de halebardă bine țintită
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
ce-i la tine-n gură nici la dom plutonier de la manutanță nu văzui! Ai doi colți și ăia negri iar în cerul gurii o frumusețe de gomă sifilitică de mă mir că mai poți înghiți și nu dai pe nas toată ciorba. Hai, că m-ai dat gata! Nu-mi trecea prin cap în vecii vecilor că ai fi avut sifilis după cum te vedeam eu în pozele din cărți. Mde, riscurile meseriei... De păduchi nici nu mai vorbesc fiindcă, după cum
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
colorat. Dar, după cum știm, lucrurile bune nu țin mult. Hienele îmbrăcate în negru care urmăriseră cu mare atenție scena fiindcă era cunoscută firea cam năvalnică a Prințesei Palatine, soția lui Monsieur, fratele regelui, se repeziră la victimă, îi băgară sub nas niște cârpe cu oțet, îl recuperară iar apoi îl duseră, mai mult pe sus, bălind de fericire, din nou, în fața cumplitei muieri. Deși i se cam bălăngănea capul de colo-colo, Verdunel auzi totuși: - Băi, jidane, tu ești baliga aia de
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
posibilă! - Ați avut multe peripeții... mai ciudate? Am văzut în jurnalul de călătorie în direct că vi s-au tot întîmplat chestii... neprevăzute... - Cînd pleci la o astfel de tură-expediție, neprevăzutul devine normalitate... nu e nimic ciudat în a da nas în nas cu ursoaica cu pui, în a-ți petrece o zi întreagă pentru a ieși dintr-o rîpă, în a dormi unde te prinde noaptea sau în a fi lămurit pe unde te afli de o băbuță uitată de
Interviu cu Dan Spulber by http://www.zilesinopti.ro/articole/1024/interviu-cu-dan-spulber [Corola-blog/BlogPost/96969_a_98261]
-
avut multe peripeții... mai ciudate? Am văzut în jurnalul de călătorie în direct că vi s-au tot întîmplat chestii... neprevăzute... - Cînd pleci la o astfel de tură-expediție, neprevăzutul devine normalitate... nu e nimic ciudat în a da nas în nas cu ursoaica cu pui, în a-ți petrece o zi întreagă pentru a ieși dintr-o rîpă, în a dormi unde te prinde noaptea sau în a fi lămurit pe unde te afli de o băbuță uitată de timp! - Tot
Interviu cu Dan Spulber by http://www.zilesinopti.ro/articole/1024/interviu-cu-dan-spulber [Corola-blog/BlogPost/96969_a_98261]
-
de doctrina materialist dialectică a regimului comunist, motiv pentru care a și fost promovată curând la Inspectoratul Școlar al Regiunii Banat. După plecarea ei, așadar, am fost dați pe mâna lui Bologa. Era un om înalt, cu fruntea adânc decupată, nas proeminent, mers ciudat, cu picioarele cam aruncate înainte. Te cucerea cu un umor al lui, spontan, distingând el latura comică a lucrurilor cu mult înainte de a i se releva și interlocutorului. Se ofusca ușor, nesuportând să fie contrazis, de pildă
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
mea numai fete, dialogul lor purtat cu profesorul era simplu: „Ai citit cartea?” „Nu” „Treci la loc, nota 1!” Întrebarea și răspunsul s-a repetat de șapte ori până la mine. Rămăsesem singur. Toate fetele se retrăseseră la locul lor, cu nasul în batistă, smiorcăindu-se. Stăteam stingher și mă gândeam să o iau și eu pe urma lor spre ultima bancă, unde ședeam, fără a mai aștepta să fiu chestionat, când, spre mirarea mea, întrebarea profesorului s-a modificat: „Ți-a
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
strigat să-l audă tot cartierul, înseamnă că dumnealui este o fire deosebită. Pentru că lui reb Fisel îi dispăruse barbă! Se înțelege că a alergat imediat la oglindă. Ce a văzut? O figură speriată, cu ochii lărgiți de mirare, un nas normal dezvoltat și doi obraji palizi, absolut complet bărbieriți... Figura semăna vag cu o fotografie a lui din adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă siguranță, reb Fisel făcu câteva grimase: era neîndoielnic, cel din oglindă reproducea
SCHIŢE UMORISTICE (19) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1420107543.html [Corola-blog/BlogPost/372836_a_374165]
-
trecem cu vederea acest “amănunt”, mai ales în aceste zile, pentru că cei “serioși, familiști” sunt, de obicei seci și destul de zgârciți). Toate vrem să trăim “marea poveste”! Mă gândesc la casa mea...de la Timișoara. Când am plecat, m-am ciocnit nas în nas cu una din blondele lui Andy. Era trasă la pardesiu de piele albă, cizme albastre, buze și unghii roșii...I-am ținut ușa larg deschisă, ca să încapă cu plasele...caserole cu fel de fel de mâncăruri...o sticlă
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Rostul_cuvintelor_corina_lucia_costea_1391960372.html [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
vederea acest “amănunt”, mai ales în aceste zile, pentru că cei “serioși, familiști” sunt, de obicei seci și destul de zgârciți). Toate vrem să trăim “marea poveste”! Mă gândesc la casa mea...de la Timișoara. Când am plecat, m-am ciocnit nas în nas cu una din blondele lui Andy. Era trasă la pardesiu de piele albă, cizme albastre, buze și unghii roșii...I-am ținut ușa larg deschisă, ca să încapă cu plasele...caserole cu fel de fel de mâncăruri...o sticlă de vin
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Rostul_cuvintelor_corina_lucia_costea_1391960372.html [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
lumea. În 1970 am întâlnit la o masă în familie, un profesor de medicină din Chicago, dr. Nicolas Costea, și m-am îndrăgostit. A fost „prințul meu”... povestea e prea lungă și prea siropoasă (un trăsnet a pornit din vârful nasului meu spre al lui, la aceea masă la care l-am întâlnit... ca în filmele mute) și... când am terminat facultatea am decis să „mă duc să îl găsesc și să-l conving să ne căsătorim”. Pe atunci el locuia
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Dacă înainte de 1989 și-a strecurat metafora perfidă ca “AURUL DIN ARIPI”, sugerând strălucirea, când de fapt acel aur era plumb. Căci fizic vorbind aurul este mai greu decât plumbul. Aici se poate vedea abilitatea artistului de a trece pe sub nasul cenzurii, care nu lăsa libertatea de exprimare, aceasta însemnând lătratul latinesc al câinilor, iar minereul de India făcând YOGA. Călătoria poetului este simțită în tot ținutul cărășan, acolo unde sunt cazane, turnuri, unde Coșava vântul sălbatic, te poate preface în
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Sferele_poeziei_lui_nicolae_s_rbu.html [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
camera în care dormea tata. El fuma toată noaptea. Ne delectam cu luminița de la capătul țigării care descria cercuri luminoase în întunericul camerei. De fapt în comunism totul a fost cenușiu. Lumina era interzisă. Odată m-am trezit, dimineața, cu nasul la crăpătura dintre ușă și cer. Acum îmi dau seama că eu căutam un pic de aer. Tata a murit tânăr după ce și-a fumat viața. Mama i-a supraviețuit 3o de ani. S-a luptat singură cu vitregiile vieții
DETECTIV VOLUNTAR POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Detectiv_voluntar_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355504_a_356833]
-
așa, eu credeam că fumezi când nu ai ce face. Poate că fumătorii au și ei calități dar eu nu le văd. In parcul de joacă pentru copii mamele, cu copiii mici în cărucior, savurează țigara și suflă fumul în nasul micuțului, mângâindu-l pe frunte. Imediat îmi apare imaginea lui Stan și Bran plini de noroi din cap până în picioare care încearcă cu degetul mic să se curățe de noroi. Tot în parc am văzut, zilele trecute, la groapa de
DETECTIV VOLUNTAR POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Detectiv_voluntar_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355504_a_356833]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (27) - O SUTĂ DE DOLARI Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Boris Israelovici Glazpapier își suflă nasul într-o batistă enormă, sovietică, și mi se plânge: - Am o rudă în Canada. Nu mă întreba exact cum mi-e rudă, că nu știu. Un om foarte cumsecade, ceva mai în vârstă, are un restaurant chinezesc la Montreal. Restaurantul
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
mă aflu. Domnul Mircea m-a liniștit spunându-mi că dormeam ca un copil și nu s-a îndurat să mă trezească. M-a sfătuit apoi să fiu atent ca, ducându-mă să o văd pe mama, să nu dau „nas în nas” cu cei care mă căutau. I-am spus că nu o să mă duc acasă ci că o să plec din nou în țară. „Iară fugi?” mi-a zis. Nu m-a întrebat unde am de gând să plec, nu
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
Domnul Mircea m-a liniștit spunându-mi că dormeam ca un copil și nu s-a îndurat să mă trezească. M-a sfătuit apoi să fiu atent ca, ducându-mă să o văd pe mama, să nu dau „nas în nas” cu cei care mă căutau. I-am spus că nu o să mă duc acasă ci că o să plec din nou în țară. „Iară fugi?” mi-a zis. Nu m-a întrebat unde am de gând să plec, nu mi-a
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
de ele vile domenii castele strângeți-le laolaltă dar nu-i târâți pe toți baltă cosea harnic la cuvinte cum cârpești ciorapii copiilor așteptând să se deschidă cuminte o poartă dinspre viitor inele de glezne inele de mâini inele de nas inele de urechi cuvinte noi cu înțelesul vechi destine frământate ca aluatul de pâini Referință Bibliografică: inele, inele / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
INELE, INELE de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Inele_inele_ion_untaru_1326991131.html [Corola-blog/BlogPost/361377_a_362706]
-
mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa adesea, n-ar fi stricat în dotare, dar să aibă ochi cu bătaie mai lungă decât vârful nasului, că doar așa ar fi putut evita ciuda de-acum, „lua-l-ar și duce-l-ar” deveniseră stereotipii care nu-i mai spuneau de multișor mare scofală, nu mai era un vector sigur care să-i spună nici pe
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]