128 matches
-
împăratul Hirohito. Japonezii plâng ca după dispariția unui zeu. Unii îl numesc �trădător". Nichita (Stănescu) îl admira repetând cuvintele lui adresate poporului, după înfrângere: Cetățeni, acum trebuie să acceptăm ce nu e de acceptat și să îndurăm ce e de neîndurat". Am visat că eram iubită de cineva, simțeam tot corpul plin de acea supraviață și ardeam fără să consum energie, plină de o euforie fără nume, gata să trăiesc, dar, în același timp, fiind la dispoziția morții. Umblam cu mâinile
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ars plicul, tăietura de ziar, a făcut o trecere în revistă a suspecților și și-a propus să-i spună Deliei tot ce are pe suflet, s-o salveze în sinea lui de balele care o umpleau, de prelingerea de neîndurat a acelor zvonuri. După cinci zile (nu vorbise cu Delia și nici cu părinții ei) a sosit a doua. Pe cartonașul albăstriu era mai întâi o steluță (nu se știe de ce) și apoi: „Eu în locul dumitale aș avea mare grijă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 527) „Că n-au luptat pentru adevăr așa de mântuială, ci au rezistat silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
voi să auziți, voi încerca să înfățișez slab, slab de tot, fericirea pe care au dobândit-o acolo mucenicii. Bine o vor ști numai aceia care se vor bucura și ei de acea fericire. Mucenicii suferă aceste cumplite și de neîndurat munci într-o clipită, dar după ieșirea de aici se urcă la ceruri; îngerii merg înaintea lor, iar arhanghelii îi urmează. Nu se rușinează de cei împreună-robi, ci voiesc să facă totul pentru ei, pentru că și mucenicii au voit să
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
preferat, în Viena poate. Să strîngă bani, da, să pîndească momentul cînd va putea aduce încoace fata. Cum s-o aducă, aia e, cum, singur gîndul ăsta răsucindu-l pe toate părțile devenea o povară mai grea și mai de neîndurat decît toți kosovarii ăia care o călăriseră non-stop două nopți la rînd, pînă n-ar mai fi avut mult ca s-o omoare. Răsuflă ușurată altminteri cînd îi expiră luna de carantină. Ana Maria, draga mamei, trecuse prin iad... În urma
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
desăvîrșirea cu gestul prin care trupul iese din cămașa sugestiei de a fi vinovat de absența milei, și cocoșii vor cînta la intrarea în cenușă a ființei imaginare, dintr-o dată vom ști cu toții, și viii, și morții și îndurații, și neîndurații, și slabii, și bogații că acela este mirosul de floare de cenușă și shoah că acela este gustul sîngelui de vițel sau de țap sau de legămînt uitat, iar tu ne vei spune, Rabbi, de ce vei stropi cu sînge cortul
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
uciderea lui în germene! Iar atunci cînd copilul vine totuși pe lume, el e în primejdie și adesea ucis! Mamele, întotdeauna mamele, nu sunt sterile, ele au dat viață, dar pentru că viața însăși a sfîrșit prin a le deveni de neîndurat, nu mai există nici o rațiune ca ea să continue. Fertile, ele decid că lumea trebuie să devină infertilă. Lipsite de protecția oricărei legături comunitare, de orice siguranță, de orice orizont, ele se cufundă tot mai adînc în singurătatea omorului. Omorul
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
un adevărat gen literar apologetic, care prin numărul și varietatea reprezentanților săi, prin diversitatea chestiunilor pe care le ridică, prin metodele folo l la care erau duse discuțiile au pus bazele teologiei ca știință 68. Deși s-au arătat adversari neîndurați al păgânismului, Părinții au încercat totuși unele apropieri între doctrina creștină și cea elenică - întâi pentru că analogiile erau uneori izbitoare, în al doilea rând pentru motive de tactică misionară. Din contactul celor două culturi, reieșea limpede viitorul creștinismului. Dacă, to
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
calomniator. Astăzi, slavă Domnului, cu cenzura am cam lămurit-o, dar nu cred că vom reuși să ne lămurim pe deplin câtă răspundere pentru cuvântul tipărit trebuie să poarte cei care risipesc „cu generozitate talent, emoție, inteligență, cultură în această neîndurată profesie”, ca să-l cităm tot pe Pamfil Șeicaru. Ne-am asumat răspunderea să ne numim „Argeșul”, fiindcă toți „aparțin” cuiva, am ales cu alte cuvinte să aparținem spiritual spațiului unde s-a semnat actul de naștere a Țării Românești. Numai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
fragil al Alinei Cojocaru s-a unduit și s-a frânt sub apăsarea durerii pe care i-a provocat-o trădarea iubitului ei Solor, interpretat de John Kobborg, iar brațele ei ne-au povestit, fără vorbe, despre o suferință de neîndurat și ne-au cântat, cu fiecare freamăt al lor, un sfâșietor cântec de jale. Nu viteza amețitoare a turațiilor pe diagonală, nu tehnica ireproșabilă a întregii partituri de dans, nu munca imensă investită pentru a obține acest rezultat, și nici măcar
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I.
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-se mai mult rizibilă decât umoristică. Este cea mai proastă glumă a Măscăriciului Vălătuc, care ne obișnuise cu măscări de gust ales. O condamnăm dintr-un sentiment estetic intransigent. O glumă bună, acidă, virulentă sau chiar benină în formă, dar neîndurată în fond, ucide la figurat. O palmă murdărește pe cel care o aplică, îl descalifică, îl trece din ordinul spadasin al cavalerilor condeiului, în breasla bătăușilor electorali sau administrativ. îl suprimă". Ion Călugăru n-a ripostat în presă ci s-
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
măceș." Să fie, între cer și mare, în albastrul credinței bătînd în verdele păcatului, aici, dialectica (vorba lui Dodds) sufletului grec? Acela a cărui intuire spunea Barbu că e o favoare a zeilor? Zei de piatră și baladă, libertini și neîndurați, veghind jocul, tot atît cît îl și strică. Exista, în lumea elenistică, onoarea secundară, ????, pe care o primeau așa-numiții, la Hesiod, oamenii de argint, eroii care păcătuiau prin hybris, decăzând jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
prețuiește parcă altfel cuvîntul, iar spectatorul este învățat să asculte cuvîntul. Fără mișcare, fără decor, fără nimic din angrenajul unui spectacol. Așa a fost într-o duminică, la prînz. Cu Rodica Mandache. Și tot ce a fost greu, urît, de neîndurat, s-a topit în metamorfoza Fainei. Și în zborul ei. Vînzoleala unor femei care inventează mereu cîte ceva halucinant pentru ca să trăiască, să supraviețuiască, să poată să spună „ce frumoasă ești, Fidji!". Am uitat de pian! Pianul mutat de colo-dincolo, pianul
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
da un excelent exemplu despre ce înseamnă un element cultural (un obicei, o idee, un gest chiar) transmis verbal prin repetarea lui (mimesis); în acest caz „un fragment ridicol de instrucțiuni versificate”. Sau cu alte cuvinte, „Tactul clămpăniturii acelor versuri neîndurate”, cum traducea Eminescu, circulă de la un individ la altul și de cele mai multe ori stăpânește mințile victimelor mai multe zile. Totul cu o intenție satirică și umoristică, pe care Eminescu a prins-o și a oferit-o publicului, într-un stil
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
în punctul zero, de unde jocul, e de presupus, reîncepe, o va cultiva, până la perfecțiune, Caragiale. În lumea românească de atunci și dintotdeauna, totul se aranjează și totul se drege, cu puțină bunăvoință. Dacă asta o face suportabilă sau, dimpotrivă, de neîndurat, cine ar putea să spună...
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
tîrziu.”. Scenariul poetic al morții, văzută ca o călătorie legănătoare „ca-n vis”, se încarcă, progresiv, de dramatismul și tragismul experienței directe, ne-mediate cultural, netransfigurate oniric. Valurile devin tot mai „înalte”, corabia pare tot mai „străină”, călătoria e de neîndurat: „începuse să ne salte/ mult mai sus decît se poate/ îndura pe cînd ești viu.”. Melosul popular, prin filtru eminescian, e captat, de fapt, într-un recviem. O situație poetică sensibil diferită întîlnim în al doilea text, mult mai realist
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
ursuz, Doar greieri suie surda lor vorbire Și nu pot să vă strige în auz Acei ce dorm adânc în cimitire. În locul lor vă bat în piept eu - iată, Aveați nu inimă - robot de tuci! Îmi stă pe umăr azi, neîndurată, Dreptatea celor care dorm sub Și nu atât în numele lor, glasul Spre voi mi-l mân, purtat de vijelii. Vorbesc acum în numele acelor Ce-s vii și strașnic vor să fie vii! Ei sunt copii ce nu-s născuți să
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
prin semnificația ei și solemnitățile similare, cari au avut până acum loc în această sală. E vorba de o persoană, care, ca valoare politică și diplomatică, a depășit de mult hotarele țării sale, impunându-se conștiinței mondiale ca cel mai neîndurat dușman al celor ce sapă temeliile instituțiilor și tratatelor, cari garantează această pace și geografia politică actuală a Europei. E vorba de grănicerul temut, care prin activitatea sa de fiecare zi, stă de veghe, nu numai la hotarul țării noastre
Agenda2005-37-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284186_a_285515]
-
În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
starea în care se afla în acea dimineață de 23 februarie, acum 100 de ani. În lumina galbenă, aproape mistică, ce cădea din fereastră, simplicitatea lucrurilor din jur căpăta nu știu ce omogenitate, ce unitate severă. Orice podoabă ar fi fost de neîndurat, o incongruitate și o pată de stil. Iată jilțul în care a ațipit de veci; aici gherocul lung, descris de Dedekind, în care apărea studenților; mai departe, pupitrul alb, de mesteacăn, pe care supunea adevărul. Impresia e copleșitoare. Această cameră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cerșește scăpare" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1989, p. 78). "Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Că Tu ești dirept, noi nedirepți; Tu iubești, noi vrăjmășuim; Tu ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător de bine, noi răpitori! Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi și, cât este despre gândul și viața noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
însă, cunoaștem roadele duhului celui rău, adică trândăvia, lipsa de răbdare, mânia, ura, împotrivirea în cuvânt, lenea la rugăciune...” 44. Tot Sfântul Maxim împarte întristarea în supărare, necaz, pizmă și milă, arătând că „întristarea mântuitoare”, cea după Dumnezeu este „stăpână neîndurată a patimilor” și „maica cuvioasă și slăvită a virtuților”45. Această întristare este hrănită de cugetarea la judecată și este suținută de nădejdea învierii. Arma ei de luptă este blândețea, rodul ei este iubirea, iar sfârșitul spre care conduce ea
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]