223 matches
-
comuniștii n-au avut dușman mai mare. ,Proprietate" înseamnă ,independență". Înseamnă libertate de gândire și de acțiune. În marea lor ticăloșie, comuniștii au dat proprietății o conotație agresiv-negativă: ești proprietar, ești hoț, rău, ticălos. Trebuie să fii cârpit în fund, nebărbierit, înfometat pentru a merita să te numești om. Culmea e că astfel de rețete au funcționat și mai funcționează. Ceea ce îmi reconfirmă bănuiala că natura umană e cam idioată și că ,omul natural" nu prea merită mult respect. În loc să fii
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
accizele, impozitele și taxele după el... Îți spun drept că arăta înfricoșător și parcă clipocitul apei lacului se transformase într-un sinistru hohotit diavolesc și chiar domnul ministru mi s-a părut câteva momente un spirit al răului așa cum era nebărbierit și cu părul vâlvoi... -Cum?!? Doamne-ferește! Și altceva n-ai mai visat? -Nu, auzeam doar vocea domnului Sebastian Bodu la emisiunea ,Nașul", de pe B1 Tv, unde Radu Moraru îl avea ca invitat pe domnul Dumitru Dragomir... -Deci, tot Sebastian...? -Da
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
o atitudine diplomatică și înțeleaptă prin plecarea ta. Numai bine! Bafta Când Vadim a zis ce-a zis, mi-am adus aminte de o cucoana care s-a chinuit mult timp să-i explice lui frati-miu că un barbat nebărbierit este fie un neterminat, fie un netrebnic, fie...O MAIMUUTAAA ! Cred că necuviincioasa ta barbă a fost cea care l-a determinat pe mai marele rinocer să-ți arunce tocmai invectiva această, din atâtea altele. Bineînțeles el era la adăpostul
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
sacralizată și de viitorul paradiziac, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile Gorduz: mai degrabă scund, cu mîini grele și butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
unele abracadabrante. Cică în pivnițele bătrînei doamne Orzan viețuiește un pitic cocoșat. Fusese odinioară o fată frumoasă, susținea legenda, apoi, atinsă de un blestem, decăzuse într-un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu efecte afrodisiace
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
nici a bucuriei Sufletul luminat de fulger Parcă ar vrea să-mi spună Dar acestea sînt vorbele mele care vor Sa inteleaga tăcerile lui Și deodată se arătă lîngă părul mare sîntamaresc Cam răscolit de drum cu părul alb Vîlvoi nebărbierit și cu hainele ponosite Iar eu îl știam proaspăt bărbierit În costumul cel nou îmbrăcat cu pălăria La îndemînă Poate trece timpul și pe-acolo Și sînt umblate locurile și nu este totul Finisat că spiritul și se mai găsește
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Mihail Gălățanu Adorarea poeziei Am îngenunchiat să ador poezia și poezia nu s-a arătat. Mi s-a arătat abia cînd, într-un han soios, nebărbierit și murdar, m-am dezbrăcat și, la capătul puterilor, m-am întins să mă culc. și era atunci o lumină și eu eram nemîncat. băusem mult. și eram doldora de vodcă. și lumina cu mine în pat s-a culcat
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
mitologie ambiguă. Mai cu seamă la începuturile d-sale, Liviu Ioan Stoiciu se juca cu o mitologie hibridă a "Cantonului 248", amestec de figuri ale Olimpului și eroi ai mediului semirural care-i ofereau chipurile lor pitorești ori numai fruste, "nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor", care "ieșeau, în pantaloni de/ doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
-i ofereau chipurile lor pitorești ori numai fruste, "nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor", care "ieșeau, în pantaloni de/ doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
vrut să li se sustragă, realitatea acestui timp și a acestei istorii în derivă nu era chiar atît de simplă. Deceniile cinci și șase, cele mai corozive din întreaga perioadă comunistă, nu erau populate exclusiv de oamenii noi, în salopetă, nebărbieriți de două zile și cu șapca pe cap, modelul aproape mitic al momentului, și nici doar de cei care-și desăvîrșiseră studiile în celulele de partid moscovite, pe front sau în lupta conspirativă din ilegalitate. În ciuda încercărilor de exterminare cărora
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
vrut să li se sustragă, realitatea acestui timp și a acestei istorii în derivă nu era chiar atît de simplă. Deceniile cinci și șase, cele mai corozive din întreaga perioadă comunistă, nu erau populate exclusiv de oamenii noi, în salopetă, nebărbieriți de două zile și cu șapca pe cap, modelul aproape mitic al momentului, și nici doar de cei care-și desăvîrșiseră studiile în celulele de partid moscovite, pe front sau în lupta conspirativă din ilegalitate. Într-un astfel de moment
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
fotografie mai veche, slab, osos, cu fața lungă, cu părul revărsat în plete, cu ochii îndreptați spre înălțimi, cap plin de avînt și inspirat, ci un om mai mult matur, voinic, nestrujit chiar, cu un cap prea mare pentru trup, nebărbierit de cîteva zile. Simțise o deziluzie, nu-și închipuise așa pe poetul Melancoliei pe care imaginația sa îl ridicase deasupra tuturor". Cînd, mai tîrziu, îl cunoscuse îndeaproape și îl tradusese în nemțește, simțise încolțindu-i otrava dulce a iubirii. Pe
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
16 ori să se sinucidă, e sub tratament psihiatric și tocmai ce-a primit un concediu medical, să-și odihnească nervii zdruncinați. La ușă îi sună Pleașcă Marinică, organ al poliției aflat la vânătoare de bolnavi falși: Vasilescu Georgel (încercănat, nebărbierit, nespălat pe cap, cu unghiile roase până la sânge, privirea în gol și două țigări aprinse, una în mână și una în gură): Pleașcă Marinică: Bună ziua, sunt agent de stradă Pleașcă Marinică. Am venit să vă verific dacă sunteți în concediu
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
vrut să li se sustragă, realitatea acestui timp și a acestei istorii în derivă nu era chiar atît de simplă. Deceniile cinci și șase, cele mai corozive din întreaga perioadă comunistă, nu erau populate exclusiv de oamenii noi, în salopetă, nebărbieriți de două zile și cu șapca pe cap, modelul aproape mitic al momentului, și nici doar de cei care-și desăvîrșiseră studiile în celulele de partid moscovite, pe front sau în lupta conspirativă din ilegalitate. În ciuda încercărilor de exterminare cărora
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
masă, căutând parcă ceva. E Petrache! strigă Lucica, ieșind ca o furtună și lăsând ușile deschise. La el nu bate câinele, mamă, șopti bătrâna, fără a fi auzită de cineva... După câteva clipe, un bărbat voinic, fără palton și căciulă, nebărbierit, cu părul vâlvoi, pătrunse în casă. Se aruncă în brațele mamei lui Gheorghe Tălparu, plângând ca un copil. În rest, parcă nimeni nu exista pentru el. Nu mă scoate din casă, nu am făcut nimic, vor să mă omoare! reuși
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
zi ce trece, îmi place tot mai mult băutura. Dar ce stai? Ia și bea sau poate este prea de dimineață pentru tine? Ori îți este silă să te afișezi cu un oarecare, cu un tip neîngrijit, cu hainele șifonate, nebărbierit de trei zile... așa-i? Tălparu nu-i răspunse imediat, se așeză încet pe scaunul din fața lui Victor, își aprinse o țigară, trase câteva fumuri, apoi luă un ziar de pe masă. Nu-l deschise, de fapt nici nu-și aruncă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora, sprijinită pe două perne și mângâindu-i cu mâna stângă obrazul nebărbierit. O studiază discret, voind să ghicească ce anume o face atît de liniștită în fața viitorului apropiat. Oare să fie curajul inspirat de ființa aceea mică pe care o simte și el acum sub palma pusă pe abdomenul deja voluminos? Lumina
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
își dezlipește obra zul de obrazul lui. Își trage încet capul înapoi și-i caută privirea. Capul lui cade ușor, îi cade spre piept, într-un ralanti convingător. Bărbia îi acoperă gâtul și pro tu beranța se ascunde printre piei nebărbierite de-o săptămână. O pauză. Sophia își ia inima în dinți și spune încet băi. O altă pauză. Așteaptă un răspuns. Trebuie ca omul ăsta să se trezească. Doar n-o să des chidă portiera ca să-l împingă jos din mașină
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima o luă la goană, determinându-l să respire sacadat. Ce naiba? Unde sunt? Încercă să se ridice, însă picioarele făcură pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
hohote. O nebunie de vis, nu altceva! Îmi aduc aminte că am zâmbit, până când am simțit o mână pe umăr. Rece. Degetele erau foarte reci. Când mam întors, l-am văzut pe tata, viu, ținea chiștocul în colțul gurii, era nebărbierit și plângea. Numai dintr-un ochi îi curgeau lacrimi, ceea ce mi s-a părut foarte ciudat. N-am zis nimic, parcă îmi înghițisem limba. A vrut să-mi spună ceva, poate dorea să știe ce mai face proasta de mama
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
putem identifica din o mie și una de alte povești, aflăm cu câteva pagini înainte, din interviul acordat lui Igor Mocanu de Ion Manolescu: "ș-Cum ar arăta o zi de scris la Derapaj ?ț În felul următor: un individ nebărbierit, în pantaloni de trening și cu o bluză cu mâneci lungi răsturnat pe tastatura computerului, butonând între 6 și 10 ore, trezit din când în când din transă de intervențiile prietenei sale, când cu o îmbiere la o cafea, când
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o arătare...S-o bărbierit, s-o primenit, s-o îmbrăcat în hainele militare, o luat sacul de merinde și, fără să scoată o vorbă, o ieșit. I-o îmbrățișat pe mătușa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine știe când și tare colbăit. Hainele de pe el - numai zdrențe - atârnau ca pe prepeleac. Doamne! Parcă era Hristos coborât de pe cruce! L-am recunoscut mai mult după statură, că altfel nu era chip... In sfârșit, m-o văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]