146 matches
-
orice argument particulariza tor și rețin doar ideea concentrării asupra documentului, ating esența ediției datorate lui Alexandru Ruja. Revărsare de poezie, cu sentimentul eliberării ei, îndărătnic afectată o vreme de prejudecăți și restricții, alternată de fascinanta lucrare de atelier istorico-literar. Neclintire în căutarea precisului și durabilului din documente. Implicare și reflectare pe marginea unor valori majore care, în ciuda specificului lor strict de informație, nu lipsesc întregul de imaginație creatoare. De jubilație firească de după timpul dificil al căutărilor, dar și de valorificarea
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
ne-am dumirit Încă ce este verticală și dacă stăm În cap sau În picioare. “trec printre copaci și le sărut iasca de sub umbră miezii-noapte și-o alint cu palma că pe-un scut ce le-ascunde murmurul de șoapte. Neclintirea lor, atât de goi, Le descântă-n aer măreția Și-mi alunga gândul Înapoi Unde-și arde steaua veșnicia” (Sărut copacii) Amintirea merge Înainte ca un nesfârșit asfințit, În urma căruia cerul se Înfioară de mister. Inima tremura de atingerea moale
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
neam, dau sens acestui popor în lume. Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne luăm libertatea să le apărăm! Căci ce sunt, în ultimă instanță, credința, tradiția și cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
lui Lovinescu nu făceau eforturi prea mari de imaginație: pentru ei, ca și pentru noi, un om civilizat sau discret în privința trăirilor proprii era, pur și simplu, unul care nu simte. Nimic nu răstoarnă atît de spectaculos acest laitmotiv al neclintirii amfitrionului din strada Cîmpineanu și din Bulevardul Elisabeta, ca publicarea Agendelor lovinesciene, începută acum zece ani și ajunsă anul acesta la volumul al VI-lea: ultimul și, fără îndoială, cel mai impresionant. (Munca implicată de alcătuirea acestei ediții este inimaginabilă
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
luna (“Apoi, am stat, pe marginea genunii,/ Noi, dublul nepătruns, întunecat,/ Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi colți însângerați, în raza lunii” - Avatar). Semnificațiile simbolice devin mijloace de caracterizare, la care se adaugă câțiva indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I; Iar el stă neclintit în luminiș” - Totem); - izolarea, delimitarea (“Apoi dispare lin, el știe cum,/ Căci haita latră laș, dar nu se-arată
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
izvoare" (Sturionii). Peisajul funebral e uneori scufundat în melosul îmblînzitor, eminescian, doar părelnic domolit de acesta, vădindu-se cu atît mai terifiant cu cît se prezintă pus în surdină: "Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite,/ De plumb e neclintirea cu care se înclină,/ Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet,/ Într-o privire lungă și nesfîrșit de lină.// Și ochiul meu, iubite, spre ochiul ei se-nalță/ La fel cum bolta neagră se lasă printre stele,/ Mereu tot
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
-ti dau cureaua de la paltaloni!?...am o pafta personalizată!...tu știi cât m-a costat ca să o am?...1000 de euro! Nu stii!...Doamneee!...hai, uite, să ti-o dau...asta pentru că mă uimești! Covorul este adus în stare de neclintire față de portbagajul mașinii , adică peste barele transversale, fără ca să trădeze cu nimic din interior. Este un obiect anex nefiresc pentru această mașina, acest covor legat deasupra, pentru că nu face parte din uzanța ei de zi cu zi. Locatarii de până
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
seamănă cu un vrăjitor lungan, cu nasul mare (acesta este nasul) și cu o pălărie țuguiată, ca vrăjitorul din... Dar nu a observat nicio iluminare pe chipul copiilor. Atunci a insistat: - Sau poate că seamănă cu piticul din basmul... Aceeași neclintire pe fețele copiilor. Tăcere din partea ei și a copiilor, când, Dică a spus: - Domnișoară Iulia, noi nu avem în sat pitici și vrăjitori. Nu știm cum arată ăia. Mie mi se pare că cifra unu seamănă cu nea Mitică a
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a sfâr?ițului cosmic, a destr???rii universului interior resim?it de eul liric, iar epitetul „luciu" „luciu v?l"sugera ideea de neclintire, de imobilitate sumbr?, opus? atmosferei feerice din versurile poeziei „ Cr?iasă din pove?ți"). Întregul peisaj descris În aceast? crea?ie literar? este o expresie a unei lumi edenice, pe care fiin?a poetului, o poart? În suflet din anii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
perspectiv? revine, simetric, discursul liric final". Privit din aceast? perspectiv? metafizic?, spa? iul terestru se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i În???ime metafizic?? ?i cu aceea?i luciditate solemn?, poetul contempl
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în culori scânteind în tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dat declarația aceea? L-am iubit mult... L-aș fi înțeles... Vremurile... Totuși, atîta încăpățînare... Dacă n-ar fi obsesia că el, ca bărbat, știind că Doina nu-i a lui..., nu!, hotărît!, nu l-aș vizita nici acum." În neclintirea ei, bătrîna, cu expresia feței îmbogățită în lumini de o amintire frumoasă, începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
degetul conturul tatuajului. Era prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea lui Fanny, în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
urcă pe puntea superioară, eu am luat sulița și am verificat dacă firul lung și încolăcit mai era bine prins în spatele laptopului lui Nimeni. Fidorous ridică ancora. Motorul se trezi cu un huruit, șocant de zgomotos în acea tăcere și neclintire. — Frumos și încet! strigă doctorul. Încet e bine. Orpheus pluti pe oglinda apei spre butoi. Scout opri motorul și ne-am oprit în câteva momente. Cu sulița în mână, m-am înapoiat șontâc la balustrada de la babord, alăturându-mă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eram pedepsite că n-am fost cuminți - mă gîndesc că nimic nu este mai trist decît casa părintească rămasă fără părinți. Puternica ta personalitate a făcut casă bună cu originalitatea ta artistică. Antigona, au spus criticii, ar fi tiparul în neclintirea căruia se vede clar Poezia... Cum te înțelegi cu poeta care te locuiește și te pune la attea încercări ale cuvîntului? Destul de bine, fiindcă nu mă gîndesc să fiu în poezie altfel decît în realitate, ci dimpotrivă. Dar strădania de
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
negrul adevăr, "prostule! A rîs de tine!... Ai crezut? Nu-i adevărat! Minte!", dă exact măsura acestei lumi în care se poate glumi cu orice, în care informația este manipulată fără jenă. Ea gîndește bine, fără să știe, însă, ce neclintiri ascunde sufletul tată-său. Și el, care nu mai știe de glumă, fiindcă a descoperit, cîndva în trecut, latura ei tragică, e cel care strică. Miezul întărit, ca un plumb de armă, al lumii lui de oameni ușori. Cea mai
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
constatînd aceleași neajunsuri care se apără perfid, aruncînd, ele, asupra noastra blamul banalității. Dar cum să ne schimbăm conștiința, în fața unor realități stagnante? Cum să ne prefacem că vedem un joc de culori vii în fața cenușiului apăsător, în cinica să neclintire? Prezumam că asemenea simțăminte îl încearcă și pe Bujor Nedelcovici. Fără a-l opri să-și reia comentariile așternute în deceniul anterior, ba dimpotrivă coroborîndu-le cu notă unei întristătoare actualizări. Socotea d-sa atunci (și cum ar putea socoti, azi
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
unul în fața celuilalt, la fel cum șezuseră cu cîteva minute mai înainte, cînd vorbeau despre fețele de masă vîndute de Liudmila Nikolaevna în piața Tișinski. - Vă doresc succes în activitate, rosti deodată Strum cu un puternic accent georgian. Impresia de neclintire a bufetului, a pianului, a scaunelor, faptul că două farfurii încă nespălate continuau să se afle pe masă, la fel ca în timpul conversației despre administratorul blocului, în toate acestea era ceva de negîndit, care îi scotea din minți. Căci de
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
Imperiului. Titlul ales de Corina Ciocârlie îl preia, modificându-l, pe acela al odiseei proustiene, înlocuind „timpul pierdut” cu „centrul pierdut”. Este o primă trimitere semnificativă la tema principală a cărții, aceea a debusolării Imperiului austro-ungar în care, dincolo de aparența neclintirii, se petreceau dislocări dramatice. Erau de asemenea proporții încât centrul acestui conglomerat de națiuni și culturi părea să fi dispărut și trebuia căutat. Impulsuri centrifugale agitau adâncurile imperiului cezarocră iesc, generând dezagregările care-i vor grăbi sfârșitul. Nu doar „periferia
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
în umăr ca pe un inestimabil trofeu al iubirilor noastre. Mă ridic clătinându-mă alb de-nserare și caut pata galbenă din nucleul inițiatic al vieții n-o găsesc și plec nepătruns de vârtejul ascuns în culoare, ca și când statornica mea neclintire cade instantaneu ca o brumă sfioasă din amintire. și iată, pe diagonala din pătratul solemn al distanței dintre mine și cel prins în a stelei nesperată și rece nuntire degetele ei trec ca o mângăiere pe curata nemărginire a speranței
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
boema tinereții la „Singapore”: Stan Palanca, Teodor Pâcă, George Mărgărit, Leonid Dimov. Se ducea, astfel, unul dintre cei mai mari boemi contemporani, poate ultimul. îN CLIPA REGĂSIRII în libertatea mării constrângerea e malul. Deplinul întuneric lumina o conține. Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine. Nimic îți pare totul când cauți nemurirea. în muta disperare tăcerea e cuvântul. Nefericirea însăși cuprinde fericirea când, plin de umilință, tu părăsești pământul. Iluzia, supusă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vor schimba hotărîrea. Legenda spune că înverșunarea familiei a mers pînă acolo încît, într-o noapte, pentru a înfrînge cerbicia lui Toma, frații i-au introdus în celulă o femeie de moravuri ușoare. Sperau ca măcar așa să-i îmblînzească neclintirea. Toma a alungat-o din încăpere amenințînd-o cu un lemn încins pe care îl smulsese din focul din vatră. S-a culcat și a visat că îngerii l-au înfășurat în jurul șalelor cu un un brîu de castitate statornică, un
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o boare de vânt leneș. Peste arăturile împietrite în neclintirea lor, cerul e o față de masă întinsă pe jumătate, iar autobuzul frânează brusc înaintea căsuțelor galbene, lângă care, în crânguri de brazi, se plimbă curci cu gâturi roșii mușcate de vântul înghețat. [...] La ușă sună întruna. Sunt la capătul unei
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]