738 matches
-
păgînii aceia cu oști mai mult și cu putere mai mare decît voi, iar voi întîi să vă plecați lor cu cuvinte bune și blînde. [...] iar de nu vor vrea să se împace cu voi cu acele cuvinte bune, pentru necredința lor, voi să le dați și bani cît veți putea. Iar să nu iubiți răzmerițele și războaiele, nici să vă ducă mintea să vă bateți cu dînșii". Trebuie subliniat cu tărie că orice glorificare a eroismului unui "canon occidental" - este
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Gheorghe Grigurcu Nu avem elemente suficiente pentru a decide asupra "credinței" sau "necredinței" omului Tudor Arghezi", datele pe care le avem la îndemînă, opinează Nicolae Balotă, "fiind total nesigure, și nimic nu ne garantează că vom dispune de altele mai sigure în viitor". Însă nu ne interesează raportul cu credința al omului, ci
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
caricaturizînd divinitatea, balansează între contestarea existenței și contestarea autorității Sale. Așadar, plaja filosofică a lui Arghezi se împarte între ateism și satanism. Pe bună dreptate, I. Negoițescu arată că "atitudinea lirică argheziană fundamentală este aceea a unui necredincios chinuit de necredința sa, a unui ateu religios. Iată de ce, mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
apoi s-opresc La noi pe sub fereastră; Noi stam cu ochii pironiți, Și fără de suflare, Sunt ângerii veniți din cer Cu sfînta lor cântare. Ei cânt-așa de înălțător Cântări de biruință! Și-auzi-i, cum se plîng acum De-a lumei necredință. De spin, de cruce, de Judei... Dar s-a deschis mormântul Și Crist acum e dus în cer Și judecă pămîntul. Și sfînt fior ne străbătea Și nu vorbiam nici unul Sărac ne-a fost, dar sfînt și drag În casă
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
fost învredniciți să fie batjocoriți pentru numele Lui (Fap. 5, 41). Un om ca acesta a fost și ostașul cântat de noi astăzi (mucenicul Varlaam - n.n.); socotea veselie chinurile; socotea că este atins cu trandafiri în loc de bice; fugea de atacurile necredinței ca de niște săgeți și socotea mânia judecătorului umbră de fum; râdea de cetele sălbatice ale lăncierilor; se bucura de primejdii ca de cununi; se veselea de răni ca de niște cinstiri; sălta de veselie în fața celor mai crunte pedepse
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ba chiar trece dincolo de granițele acestora, atingînd, ca să zicem așa, intangibilul și ajungînd pînă aproape de cunoașterea veșnică și de Dumnezeu. Avînd vîrsta lui Hristos al cărui chip îl pictează, Bikinski din Tălpi. Șotronul e bîntuit de personajele-figuri create chiar de necredința lui; Golgota personajului lui Nichita Danilov e asfaltul, coniacul e ,catalizatorul de idei", existența însăși trăgîndu-și firele din cele două lumi (,această lume umplută cu tot felul de trupuri trecătoare de cealaltă lume, aflată dincolo de simțuri, unde viețuia, înconjurat de
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
raționale subțiri, greu de deslușit și foarte greu de cunoscut și biruit, cum sunt: mândria, trufia, părerea de sine, slava deșartă, osândirea altora, răzvrătirea minții, neascultarea, egoismul, eresurile, sectele, încrederea prea mare în mila lui Dumnezeu, cugetarea înaltă, hula, îndoiala, necredința, visurile, vedeniile, vrăjitoria etc. Aceste patimi, având la temelie mândria din care a căzut Lucifer în adânc, sunt foarte cu anevoie de cunoscut și tămăduit. 5. Din față ne ispitesc și ne tulbură diavolii cu nălucirea celor viitoare, adică ne
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
FUGA SPRE CÂMPUL CU CIORI de SAVATIE BAȘTOVOI Cam așa s-ar traduce strigătul lumii contemporane, evocând titlul ciclului de poezii care la consacrat pe Savatie Baștovoi ca scriitor. Marea criză a societății moderne are la bază necredința sau, mai bine zis, absența credinței. Aflați Într-un proces de negare continuă a valorilor pe care le primesc prin filieră religioasă, oamenii Încearcă să anihileze prezența Divinității În viața lor. Această atitudine reprezintă o formă de schizofrenie În care
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
nepervertită, Întrucât, și dacă au existat, aceia care căutau să strice rânduiala cea sfântă a vestirii Izbăvitorului totuși lucrau Întru Întunericul nopții, pitiți prin vizuini. Atunci Însă când sfântul colegiu al apostolilor a cunoscut, În felurite moduri, apusul vieții... greșeala necredinței a Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau «altceva»” (Eusebiu, Istoria bisericească 3,32,7-8). Iudaismul antic nu socotea drept importantă unitatea Învățăturii, ci mai degrabă felul de a trăi În particular și În societate. Cu toate acestea
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
sunt mai greu de vindecat și anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de grăirea în deșert, de invidie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea trupească de sine și de celelalte asemănătoare. În scrierile patristice, ni se vorbește și despre păcatul de moarte, acesta fiind de fapt păcatul nepocăit, iar pentru acest păcat de moarte al cuiva, chiar de s-ar
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Doamne, și noi le plătim pe jumătate! Și dăm tot mai des jumătate de măsură Sfintei Rugăciuni a Stellei Maris Care te-a născut azi noapte-n ieslea ei săracă. Limba eretică îmi ajunge vremea pân-la umeri. Nu mă bate necredința mea cu singurătate! Bate-mă cu biciul troglobardului eretic Care prea le știe el pe toate - lângă ghena Sufletului meu de-aseară pripășindu-se. La-nceput mi-a zis numai o zi. îi aud pe urmă râsul toată noaptea Iar
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
se facă mai întâi cunoscuți înaintea oamenilor din dragostea pentru ei (Ioan 13, 35), prin dragostea față de semeni și de Dumnezeu, și nu în cele din urmă, le mai cere să fie statornici în credință. Uneori El îi mustră pentru necredința lor. Imperativele apostolatului creștin sunt statornicia în credința față de Dumnezeu și statornicia în iubire față de Dumnezeu și de oameni[1]. Smerenia, lepădarea de sine și devotamentul până la sacrificiul fără de margini pentru slujirea Cuvântului erau condiții pe care trebuiau să le
INIŢIEREA SFINŢILOR APOSTOLI CA PROPOVĂDUITORI AI CUVÂTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380799_a_382128]
-
talentul și truda vor pune surdină freneziilor și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și detașare în dauna disperării și afectării cu orice preț. Până atunci Radulovic va mai exersa probabil sârguincios un tril al diavolului lung și intens cât necredința în existența îngerilor. Iar când această necredință se va transforma miraculos în convingere și cucernicie, atunci, ca într-o rugăciune, actul restitutiv va deveni imprecație și jubilație. Restul va depinde de forța credinței. Și, bineînțeles, de ceea ce crezi. Dirijorul François
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și detașare în dauna disperării și afectării cu orice preț. Până atunci Radulovic va mai exersa probabil sârguincios un tril al diavolului lung și intens cât necredința în existența îngerilor. Iar când această necredință se va transforma miraculos în convingere și cucernicie, atunci, ca într-o rugăciune, actul restitutiv va deveni imprecație și jubilație. Restul va depinde de forța credinței. Și, bineînțeles, de ceea ce crezi. Dirijorul François Boulanger, de pildă, crede cu putere în
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
legătură cu) titlul. Dar iată și câteva distihuri paradoxiste cu semnătura lui Florentin Smarandache: Soluție S-a rezolvat/„Nu se poate“; Bir De unde n-ai/De-acolo să dai; Fleț Fură de la el/Și dă la alții; Ateu Credincios/În necredința sa; Leneș Când se scoală/ Se culcă pe-o ureche; In-trus Invitat/Neinvitat; Pasiune Am iubit-o/Cu o pasiune nebună; Îndoctrinat/I se bagă-n cap de mic/ Că el n-are cap. Paradoxalul Smarandache Florentin s-a făcut
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
21). Întâmplarea această biblică are un tâlc de mare preț pentru viața noastră. După cum s-a sculat din moarte cel ce s-a atins de trupul omului lui Dumnezeu, așa se trezesc din nepăsare, din amorțeală sufletească și din gheața necredinței inimile noastre când le punem în legătură cu sfinții Bisericii, cum a fost și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. O privire a credinței acestui mare înaintaș al nostru, priveliștea virtuților lui, rugăciunea adresată lui, iar mai cu seamă vederea sfârșitului
Agenda2004-43-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283005_a_284334]
-
aur, este un oraș strălucitor, uimitor și captivant de ordonat“. Așa înfățișa Djelalzade Mustafa, istoriograf al sultanului Soliman, într-un limbaj emfatic specific oriental „cea mai mare localitate a provinciei și podoaba acesteia“, „cetatea și azilul necredincioșilor, cheia spre poarta necredinței“, de dinainte de stăpânirea turcească, locul „plin de necredință și de idoli“ unde „ochiul peste tot vede numai cruci“. O cetate nu numai puternică, nu numai „ordonată“, ci și un lăcaș de cultură, cu monumente - „idolii“ neînduplecatului mahomedan -, cu picturi și
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
de ordonat“. Așa înfățișa Djelalzade Mustafa, istoriograf al sultanului Soliman, într-un limbaj emfatic specific oriental „cea mai mare localitate a provinciei și podoaba acesteia“, „cetatea și azilul necredincioșilor, cheia spre poarta necredinței“, de dinainte de stăpânirea turcească, locul „plin de necredință și de idoli“ unde „ochiul peste tot vede numai cruci“. O cetate nu numai puternică, nu numai „ordonată“, ci și un lăcaș de cultură, cu monumente - „idolii“ neînduplecatului mahomedan -, cu picturi și cu orgi până și în bisericile „de țară
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
cita. în al doilea rînd, poezia începe să fie citită tendențios, interpretată adică după chipul și asemănarea unei doctrine sau a alteia. N-a ajuns astfel Hyperion din Luceafărul să urce pe calul Sfîntului Gheorghe ortodoxist și să răpună balaurul necredinței? Trebuie să constatăm că dacă Eminescu a fost și mai este socotit "poetul național", tocmai prefacerii operei sale din nobil scop în mijloc banal i se datorează faptul. Cine, zicînd "poetul național", are în gînd valoarea literară a versurilor? Mai
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
perpetua opoziție cu biserică. El era implicit judecat că un spirit antireligios. Or, lucrurile nu stau ăntru totul așa. Galilei nu era un râu catolic, si cu atat mai puțin un ateu. Discuțiile sale cu ănaltii prelați catolici nu vizau necredința lui an Dumnezeu, ci "numai relațiile dintre știință și religie". Ediția românească a Dialogului despre cele două sisteme ale lumii, ptolemeic și copernician, cu un cuvant ănainte de Ștefan Bălan, nu se preocupă de aceste amănunte foarte importante. an plus
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după douăzeci de ani de lupte, hoinăreli și de culpabile plăceri, precum fiul lui Laerțiu, ci după patruzeci de ani de necredințe permanente, în care timp am zăbovit, păgînește și în afara legilor, nu opt sau nouă ani ca soțul Penelopei, ci de două ori cîte doisprezece ani, pe lîngă Circeea cu glasul melodios și trupul plin de farmece, răcoros și parfumat ca
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe care le are cu sătenii care o bănuiesc de necredință față de bărbatul mort: "ei cred că aici e Occident: abia ți-ai pierdut bărbatul și te și duci după altul" sau o bătrână pomenind spaima de vaccin ca fiind unul dintre motivele fugii strămoșilor din Rusia. În finalul filmului despre
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
istorii prin prisma prezentului, lucru la care se gîndea într-o vreme chiar G. Călinescu. Contemporanii, ca să zic așa, nu mai cred în autoritatea unor judecăți oficializate și anihilante, intrate în rutină. Ei pun totul la îndoială, și nu din necredință, nici din dorința de a avea certitudini, ci din nevoia (re)autentificării de sine. Re-citirea devine, în acest caz, o rescriere și, prin urmare, o reîntemeiere, atît a trecutului, cît și a viitorului. Care este rostul criticii? În acest din
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
este nenorocită în felul ei.” (L. N. Tolstoi, Anna Karenina.) 3. „Erau cele mai bune timpuri, erau cele mai rele timpuri, era o epocă a înțelepciunii, era o epocă a deșertăciunii, era o epocă a credinței, era o epocă a necredinței, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranței, era iarna disperării, aveam totul în fața noastră, nu aveam nimic în fața noastră, mergeam cu toții direct în Ceruri, mergeam cu toți direct în cealaltă parte.” (Charles Dickens, Poveste cu două orașe.) 4
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
am văzut cât de neputincioasă, de inutilă/ cade lumina unei minți poetice/ pe un pat rece care a fost cândva cald.“ (ajunge acest hatâr pentru diavol); „cum să nu încapă în poemul acesta/ bătrânețea, resemnarea și moartea/ (cred Doamne, ajută necredinței mele)/ când o soție tânără pe patul morții/ aproape zece ani așteptând/ uneori resemnată, alteori rugându-se cu lacrimi/ la Dumezeul ei unic/ pentru un semn de vindecare,/ îmbătrâni fără să primească nimic/ în acești zece ani nesfârșiți/ decât paharul
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]