15,934 matches
-
fi... mai bine spus, este: S-a făcut un protocol de acord între mine și oficialități de la București, în perioada legislaturii 1996-2000, pe care l-am semnat și care urma să fie semnat și de reprezentanții guvernului. Aceștia, din motive necunoscute mie, au întârziat, tărăgănând până când s-au depășit datele fixate în protocol. Care în consecință, a devenit caduc. Punct, un mare punct! Și o ușurare pentru mine, fiindcă, între timp, pe neașteptate am intrat în posesia ultimului testament al lui
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
el mătură și cară șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - ,Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!" Mitică e mai glorios. Mitică sîntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul ,mitici". Numele generice ale persoanelor necunoscute sînt precedate de pejorativul ,nea" Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frînă (cu varianta Gigi Frînarul) sau chiar Nea Pastilă. ,Spune-i lui Nea Castană să-și ia mașina din poarta mea, că-i sparg roțile". Punctul minim este Nea P
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
cu Mercedes-uri albe cu număr de Germania și bancnote de 100 de dolari prinse la butoniera. La o astfel de nuntă am ascultat pentru prima data in viata mea o manea, un gen muzical care-mi fusese până atunci necunoscut. Era o manea despre ajutor și despre recunoștință și mirele i-o dedicase nasului, un domn cu aer de Don Corleone de care nu părea să-l lege doar o alianță familială. Peste un an, Augustin m-a așteptat la
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
corăbiile mă copleșește, mă uit îndelung îndelung la revista și decid.... O DESHID, vreau să-mi găsesc răspunsul la întrebare în paginile ei... O deschid la întîmplare... și mint, da mint, cînd văd că un zîmbet larg al unei persoane necunoscute, dar asta nu contează, zîmbește, un zîmbet care aparent pare sincer, care îți dă speranță, îți spune că nu, niciodată nu e totul pierdut, doar că urmează un nou început... Minte, un zîmbet care minte, m-a făcut să zîmbesc
Je l’aime, “Elle” m’aime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82844_a_84169]
-
se aștepta să întîlnească vreun monstru, dar voia să se afunde cît de departe putea. Pădurea era minunată, întunecoasă și adîncă și, în timp ce-și croia drum prin frunzișul elastic, către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
termenul de "papa bun" de la mămica" (Cronica Română, nr. 2444, 28.01.2001). Tipice limbajului infantil contemporan sînt substantivele nene și tanti folosite ca termeni nu doar de adresare, ci și de desemnare a unui bărbat, respectiv a unei femei necunoscute. Uzul e ușor de verificat în texte jurnalistice, de pildă în replica atribuită într-un reportaj unei fetițe de 12 ani: "O tanti mi-a dat 100 de mii de lei" (EZ 2727, 2001, 15). în afara limbajului infantil, cei doi
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
existentă a altora anterioare n-avem habar. Timpul trece, secole, decenii sau ani, și oamenii continuă să scrie aceleași lucruri pînă cînd, într-o bună zi, cineva inventează ori copiază după străini o specie, un gen, un fel de operă necunoscută contemporanilor. Alții îl urmează și literatura se transformă ireversibil, în întregul ei, de la concepție la stil. N-are rost să insist pe detaliile (abia ele, pasionante) ale poveștii scrisului și cititului literaturii române de la începuturi pînă în prezent. O idee
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
ca și în poloneză, finlandeză, maghiară și greacă - unde e mai ales redat prin calcuri. Rusa, bulgara și albaneza îi atașează - ca și româna - desinențe specifice de plural. în rusă (chiar mai mult decît în română), termenul are evoluții semantice necunoscute englezei. Se impune spre sfîrșitul secolului al XX-lea, în țările din Est după 1990. Dicționarul este excelent ca idee și ca realizare; voi reveni asupra studiilor din volumul de sinteze teoretice, care merită o discuție separată.
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
facă suportabilă camera de cămin. Relația celor două fete este în acest sens specială - întîlnim aici un spirit de solidaritate foarte răspîndit în "campusurile" românești. Găsim încercarea fiecăruia de a transforma radical un spațiu insalubru, o atmosferă ostilă, un oraș necunoscut. Cele două fete se apropie una de cealaltă în plimbările nsfîrșite prin centrul Bucureștiului. Erotismul lor nu depășește faza primară a unei strîngeri în brațe înfricoșate în fața unei lumi străine. Bărbații sînt caracterizați schematic, sînt tratați cu un amuzant "sictir
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
în Dyonisos "zeul nebun" așa cum au știut-o Hölderlin și Nietzsche. Și credem a nu greși dacă vedem în Eminescu un frate mai tânăr al lor, în martiriul lor comun. Lupta "de nesusținut" care s-a petrecut la profunzimi nemaiauzite, necunoscute oamenilor și nici vreunei "psihanalize posibile", cum spune Maurice Clavel despre Nietzsche, e asemănătaore lui Dyonisos cel sfâșiat de titani. Căci eterna debordare și fecunditate a Zeului sunt cauza chinului, a distrugerii lui. Nietzsche însuși se identifica cu Dyonisos suferindul
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
Schwarzenegger și-a uitat începuturile și l-a abandonat pe Conan, cel ce i-a adus odinioară faima - unul dintre cei mai reușiți "barbari" ai ecranului. Să mai remarcam în distribuție și pe uriașul Michael Clarke Duncan, un actor cvasi necunoscut până la rolul din "Culoarul morții", rol ce i-a adus o nominalizare la Oscar și, conform previziunilor regizorului Frank Darabont, "l-a transformat într-un cunoscut al cinefililor" (vezi și interpretările sale din "Planetă maimuțelor"sau "Cât Smi dai ca să
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
îi asigură integrarea în pretențioasa definire de ediție "integrală". Încercare, sensibilă, dacă ne gândim că unghiurile din care sunt privite argumentele se vădesc, numeric, copleșitoare, iar prin complexitate, provocatoare. Să ne gândim numai că unele publicații periodice, rămase undeva în necunoscute funduri de depozite, pot fi rezervoare de posibilități de înregistrare, datare, interpretare, cu nimic mai prejos de periodicele cercetate cu asiduitate. În finalul cronicii precedente, am comentat Notele, pentru ceea ce aduc ele nou de pe urma parcurgerii periodicelor vremii lui Caragiale. Am
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
Cinematecii, în speranța obținerii unui bilet la filmele celebrului regizor. Așadar, Tarkovski - regizorul. într-o oarecare măsură, pentru cititorul român, completarea "regizorul" sună redundant. Tarkovski e Andrei Tarkovski. Și totuși, această completare este necesară, căci el aparține unei dinastii complet necunoscute publicului larg și prea puțin cunoscute publicului de specialitate. în mediul cultural moscovit, înainte cu mult de afirmarea lui Andrei (1932-1986) ca regizor, numele fusese impus de tatăl acestuia, Arseni Aleksandrovici (1907-1989), poet și traducător, la rândul lui fiu de
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
Constantin Țoiu De obicei, poeții mari ai lumii, dezarmați social și financiar, mor tineri, săraci, deseori necunoscuți mulțimilor. Cazurile fiind numeroase, nu mai cităm. Nici la noi regula nu se dezminte. Exceptându-l pe Tudor Arghezi, aprig la câștig, exemplele sunt rare. Doinaș, academician, senator, pare să intre în tagma din urmă, și datorită fericitei longevități. Și
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
artificiu aplicat altui artificiu), se mulțumește a "aranja" segmente de real, generatoare de tensiune prin pura lor juxtapunere. A produce colaje cu ajutorul factorilor anodinului, din care țîșnește insolitul: " Îmi aduc aminte/ oamenii care treceau pe străzile din copilărie/ fotosinteza ferestrelor necunoscute/ acel amestec de tandrețe și neliniște care ieșea din ziduri/ cum cleiul la-ncheieturile prunilor/ și ziua cu zăpadă cînd întinzîndu-mă pe deasupra mesei/ ca să iau o bucată de pîine tăiată strîmb/ o durere fizică m-a cucerit și-am intrat
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
prinț deghizat în cerșetor: "Într-o odaie străină/ noaptea/ privind în tavan/ pipăind cu mîna peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și să pleci pe străzile necunoscute/ să mergi să mergi fără țintă/ la o fîntînă arteziană să te oprești/ și apa din orașul străin/ să-ți împroaște cu un jet/ ceasul de la mînă" (Odăile). Asistăm la un proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
cu preocupările sale constante și cu obsesiile neștirbite. Paula Ribariu vine, astfel, în spațiul companiei de asigurări, cu o etapă nouă a propriului său proiect artistic și nu încearcă în nici un fel să se adapteze unui public, în mare parte necunoscut, pornind de la supoziții și aproximări teoretice. Ea se comportă aici cu un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Iorga a comparat-o cu „o eroină antică”, iar Duiliu Zamfirescu o considera „poeta unui cult”. Volumul ce cuprinde corespondența dintre M. Eminescu și Veronica Micle și poartă titlul „Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit”, cuprinde numeroase scrisori până acum necunoscute. Volumul acesta prezintă o spectaculoasă redimensionare a figurii Veronicăi Micle. Ni se dezvăluie o femeie superioară, inteligentă, cultivată, care l-a iubit și Înțeles pe Eminescu. Referindu-se la puternică personalitate a Veronicăi Micle, George Munteanu spune: „Veronica dispune de
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Lovinescu, prin pana lui Ionel Jianu. Încă un minuscul text lovinescian recuperat datorită atestării agendei", reține Gabriela Omăt în Semnalul din mai 1939. La fel, portretul lui Mateiu Caragiale din Memorii III, a cărui variantă din Facla "este astăzi practic necunoscută", după cum este "o raritate bibliografică" un articol al lui Al. Sahia, "neînregistrat" în exegeza lui V. Pârvan și "nereluat" în edițiile Sahia. Dar iată și descoperirea lui Al. George: articolul din Scînteia din 9 iulie 1945, Despre lipsa unui critic
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
mine". Gabriela Omăt, informată în urma lecturii unui text al lui Romulus Dianu, din Rampa, îl descoperă și ea "naș" pe E. Lovinescu pentru "debutul în literatură" al lui Dan Barbilian ca Ion Barbu. Dar Al. George ajunge să identifice tînărul necunoscut, întîlnit de E. Lovinescu în Cișmigiu (Coriolan Carei), care "îmi dă poezii și îmi cere o prefață", îi află date despre viață și ca, traducător din literatura maghiară, a tradus din Petöfi. Nu întotdeauna distanțat în interpretare, în schimb ostentativ
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
continuă destinul terestru. Într-o epocă atât de îndepărtată, încât arheologia nu mai găsește înțelesul cotidianului actual, termenii "glosarului lui Platon" sunt de un comic sec, britanic, irezistibil (farfurii zburătoare - "joc pentru copii, vezi și fast-food", literatura - "cuvânt de origine necunoscută, în general asociat cu maculatura sau deșeul", liberul arbitru - "termen asociat cu credința că alegera individuală sau voința nu avea nici o valoare pe piața comercială...", muzica rock - "sunetul rocilor vechi" etc.). În această nouă epocă, Platon - care va fi din
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
îl întîlnește pe Caragiale în efortul de legitimare a genurilor mici. Povestirile nu sînt SF-uri propriu-zise și un împătimit al lui Asimov le-ar găsi probabil ticăite. Pentru că nu va descoperi în ele nici nave spațiale sofisticate, nici planete necunoscute, cu alte cuvinte nu exisită zgomotul de fond decît într-o măsură moderată și nu se insistă pe recuzita literaturii de gen. Sînt de făcut comparații cu Crohmălniceanu din Istorii insolite sau cu ficțiunile speculative ale lui Cristian Tudor Popescu
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
și boul trimite, în răspăr, nu la vanitatea care duce la penibila și ridicola autodistrugere, ci la dorința naturală de autodepășire". "Automatismul" suprarealiștilor nu este exclusiv un procedeu literar, care favorizează insolitul discursului, ci un mijloc de a degaja forțele necunoscute ale adîncurilor ființei, de a-i "moși" mesajul latent. Sub etajul respingerii truismelor, prejudecăților, inerțiilor, se găsește un strat al afirmării unor elemente profunde, din "fondul primitiv al ființei umane - angoasă, speranță, energie creatoare - care se dovedește singurul rezervor inepuizabil
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
Gheorghe Ceaușescu Ajuns incognito în insula feacilor, după ce ,,inima-i fu bântuită de mari suferințe'', Ulise este primit cu fast regal la curtea lui Alkinoos. În cinstea înaltului oaspete cu identitate necunoscută, regele dă un banchet la care mesenii râd, umplându-și cupele. Și-n acest timp, aedul orb Demodokos cântă acompaniindu-se la chitară. Orbul, inspirat de muze, povestește cearta dintre Ulise și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]