174 matches
-
PSB, vol. 8, p. 386) „Cunosc și al patrulea Botez, cel prin mucenicie și sânge, cu care s-a botezat și Hristos și care este cu atât mai prețios decât altele, cu cât el nu se mai întinează cu alte necurății”. (Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântare la Botez, P.G., XXXVI, col. 356) „Felicitas, de asemenea, mergea bucuroasă că a născut sănătoasă, ca să lupte cu fiarele, trecând de la sânge spre sânge, de la moașă la gladiator, ca să se curețe după naștere printr-un
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fondul lexical tradițional (limbajul religios ortodox): credincioșie, daruri, slujbe, pierzare ("să smulgem suflete de la pierzare"); nădejde ("El este singura noastră nădejde"), duh (Duhul sfînt), lucrare, închinăciune, părtășie etc. Păcatele enumerate sînt ura, cearta, mânia, iuțimea, strigarea, murmurul, cârtirea, mândria, beția, necurăția, curvia, câștiguri mârșave, furtișaguri, dar în final apare și o precizare actualizantă: "lucruri extrase de la locul de muncă". Contrastul - nu numai stilistic, dar și de corectitudine a expresiei - apare adesea în interiorul aceleiași fraze: "îmi făceam eu personal control asupra stării
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
căpeteniile lui Satan. Despre ea se spune că este una din prilejurile sau pricinile prin care au intrat patimile în noi15. Făcând referire la patima desfrânării, Sfântul Ioan Gură de Aur este de părere că nu în unirea trupurilor stă necurăția, ci în cugete și în intenția omului 16. Sfântul Ioan Damaschin, când enumeră patimile trupești, așează patima desfrânării între patimile trupului: Iar patimi trupești - spune el - sunt: iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăția, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
nu în unirea trupurilor stă necurăția, ci în cugete și în intenția omului 16. Sfântul Ioan Damaschin, când enumeră patimile trupești, așează patima desfrânării între patimile trupului: Iar patimi trupești - spune el - sunt: iubirea de plăceri felurite, curvia, preacurvia, desfrâul, necurăția, amestecarea sângelui (incestul), stricarea pruncilor, împreunarea cu dobitoacele (zoofilia sau bestialitatea), poftele rele și toate patimile urâte și potrivnice firii 17. Caracterul patologic și patogen al desfrânării apare destul de evident, putând astfel să înțelegem de ce Sfinții Părinți o numesc adeseori
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ordinii naturale, acest păcat fiind așezat între păcatele strigătoare la cer. După Sfântul Ioan Casian, formele desfrânării, sunt: actul sexual împreunarea cu un partener; masturbația și scurgerea nocturnă, descrise eufemistic ca (desfrânare) fără a atinge o femeie și denumite și necurăție (inmunditia); desfrânarea în minte și în inimă 126. Atunci când unirea sexuală se produce în afara contextului ei spiritual și se practică numai pentru desfătarea simțurilor, inevitabil ea îl mutilează pe om, pervertind profund ordinea firească a raportului său cu Dumnezeu, cu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur, tot așa, învață că prin curvie întregul trup se face spurcat - ca și cum căzând cineva într-un lac de murdării, s-ar afunda peste tot în acea mocirlă - adică întregul trup s-a mânjit cu acea necurăție. De altfel, așa este obiceiul nostru, căci de la lăcomie și răpire nu s-ar gândi cineva ca să se ducă la baie să se spele, ci cu nepăsare el se duce la casa sa, pe când după împreunarea cu curva, fiindcă întregul
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Boteazatorul Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfanțul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haină din par de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Cămilă poate simboliză atât curăția, cât și necurăția. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privită că un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și că necurata, dacă ținem seama că avea copita despicata. Dacă rămânem la prima semnificație, cea de animal curat, cămilă simbolizează poporul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
Vechiul Testament ea putea fi privită că un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și că necurata, dacă ținem seama că avea copita despicata. Dacă rămânem la prima semnificație, cea de animal curat, cămilă simbolizează poporul ales, în timp ce necurăția prefigură neamurile păgâne. Faptul că Ioan purta o haină din par de cămilă, semnifică chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos. Cureaua, provenită de la un animal mort, semnifică prin încingerea cu ea, omorârea patimilor. Cât privește hrană să, trebuie să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
pentru cei care doresc să ducă o viață asemănătoare poruncilor, pentru cei care nu se pot stăpâni de a-și strica trupul și sufletul în locașurile de desfrâu. Pentru aceștia, deci, căsătoria este de mare folos, căci îi scapă de necurăție, îi scapă de umblatul din femeie în femeie și le dă putința să trăiască în sfințenie și castitate<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorieă, p. 33 footnote>. Sfinții Părinți găsesc că înăbușirea acestei patimi se poate face chiar
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
păcatul acela se află semeție, pentru că omul a preferat a sta în stăpânirea sa proprie decât în stăpânirea lui Dumnezeu; blasfemie contra lui Dumnezeu, pentru că n-a dat lui Dumnezeu încrederea cuvenită; ucidere, pentru că s-a dat pe sine morții; necurăție spirituală, pentru că întregimea cea virginală a spiritului omenesc s-a stricat prin îndemnarea șarpelui; furtișag, pentru că omul și-a împropriat fructul cel oprit; avariție, pentru că el poftea mai mult decât avea să ajungă, precum și multe altele ce s-ar mai
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
pasul!... Mda, „ucigă-l toaca” mutilează sufletele, luați aminte! El îi vinovatul, iar noi, musai, s-ar cuveni să alergăm la duhovnic, să ne primenim sufletul. Musai! A mai rămas în ființa noastră acea fărâmă tainică de a distinge între necurăție și curăție sufletească?! Cred, cu toată ființa mea că-n adânc de adânc de suflet luminează, totuși, un grăunțel de voință. Așa că, mintenaș, să deschidem ușa chiliei bătrânul duhovnic. El, și numai el, ne va ajuta întru purificare. Da, da
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
frumoase? Părintele Paisie Aghioritul, cu durere și dragoste în Hristos, scria în 1987 în chilia sa din Sfântul Munte Athos: “Apa primește sfințire și se face aghiasmă. Însă urina nu primește sfințire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurăția nu primește sfințire”. Prin urmare, ce este necurat și poartă pecetea diavolului, nu se mai poate schimba în curăție și nu mai poate primi pecetea darului Duhului Sfânt. Conjunctural și în funcție de anumite interese personale, unii oameni, își pot modifica, parțial
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Tăriceanu la care se face aluzie, cu net mai multă siguranță decît primul motociclist al țării și cu un machiavelism principial. Răzvan Vasilescu face un rol reușit de nevertebrată politică, iar Gheorghe Dinică, deși nu stă mult în cadru, e necurăția întruchipată, parcă s-a născut cu țigara Bucegi în colțul buzelor, gata aprinsă. Cu toate acestea, scenariul este slab, discursul șarjat lasă să se vadă tot mecanismul poveștii, mi se explică inutil atunci cînd sare în ochi că ticăloșii sunt
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
orbi până nu-i prea târziu! Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă profetul, cu brațele în sus. Spălați-vă sufletele cum s-au curățat apostolii în apa Iordanului, aruncați necurățiile de la voi... - Vorbește bine, e călugăr? - Peste tot e Răul! Națiunile Unite nu le-au mai dat alimente celor câteva sute de mii de palestinieni nevoiași din Fâșia Gaza! - E greu și la alții... Moare lumea de foame, da’ parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nu primește ce i se aruncă pe fereastră. Omul rupe din sine și se oferă ca un păcat în tot ceea ce face, Dumnezeu se dăruie ca o iertare în tot ceea ce există. Păcatul nu este o virtute, dar nici necurăție nu este atâta timp cât în el ai fost cu gândul tulbure, cu intenția necugetată, cu fapta nevoită; mustrarea, frica, remușcarea, umilința, regretul domolesc arderea. Părinte, unde începe și unde se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o virtute, dar nici necurăție nu este atâta timp cât în el ai fost cu gândul tulbure, cu intenția necugetată, cu fapta nevoită; mustrarea, frica, remușcarea, umilința, regretul domolesc arderea. Părinte, unde începe și unde se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de m-aș coace, aș arde până sub grinzile cerului neghina, indiferent de foamea sfinților. Orice risipire din mine este o înfrângere, îmi ajunge! Petre, vorbești despre viață ca despre un morman de deșeuri nereciclabile: pom, floare, grâu, fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i vechi, îngroapă necinstea și o ia de la capăt! Păstrează pentru tine atât cât să-ți umezești buzele, păcatul zace cu limba uscată doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Într-o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-a curmezișul cerului, precum în vis, Carul Mare nu a observat semaforul lui Dumnezeu. Prima jumătate a sângerat sub Steaua Polară, cealaltă, cu necurăție, pătează scutece. Când iubești, nimic din ce-i al tău nu-ți aparține și nimic din ceea ce primești nu-ți întregește absența. Nici un handicap nu-i mai apăsător decât un suflet pe jumătate gol de sine însuși, pe jumătate pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o lui Dumnezeu, căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția și sublimele Sale atribute, decât cu "focul", acest element în care nu există necurăție și nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit "la răsăritul grădinii Edenului" (a raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24). Pentru întâia oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile sale omenești și care-i arăta, lămurit, propria vină și necurăție. În același timp însă, focul acesta îi amintea și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu -lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față. Acum simțiră Adam și Eva, că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]