274 matches
-
stătea alături de personalități importante, își depășea natura sa egocentrică: plătea. Rezista și la băutură, știa să petreacă. La optzeci de ani dansa ceardaș, debita anecdote, amintiri - unele fanteziste. Prea mulți îl cunosc doar pe acest Franyó, cel înzestrat cu o necurmată fantezie și poftă de petrecere" (p. 324). Mitteleuropa periferiilor este un spațiu al nostalgiei după oamenii care au populat-o. Trăitor fiind în zone care au aparținut acestui spațiu spiritual și citind despre gîndurile și faptele oamenilor care l-au
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
Mircea Iorgulescu apelînd la ecoul din presa mondială al morții scriitorului, la conținutul Testamentului, și la scene de la înmormîntare: deznădejdea unicului unchi bătrîn rămas în viață și hărțuiala pînă la marginea mormîntului, derivată din protocolul poziției sale sociale și din necurmatele obsesii în stare să nu țină seamă că este tulburată o tăcere. Prefața semnalează rolul editurii pariziene Rieder în promovarea operei istratiene, în colecția Prosateurs français contemporains, dar și încercările de traducere de către Alexandru Talex și Eugen Barbu a părții
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii și mergînd pînă la producția dramatică și memorialistica tîrzie, el concepe istoria ca pe o devalorizare și prăbușire necurmată, ca o zonă a conformismelor care impietează grav asupra creației, un paradis a rebours al "biruinței ideilor primite". Între istorie și elită funcționează o antinomie irezolvabilă: "Elita încearcă să privească istoria altfel, împotriva biruinței ei, împotriva ei. Elita este antiistorică
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
desfășurările epice și unifică acțiunea, ca sens, oricât de ramificată ar fi aceasta. Este unitar prin atmosferă romanul Mayei Belciu, prin elementele de cadru, și este dispersat epic prin faptul că episoadele dispun fiecare de autonomia lor relativă. Este un necurmat du-te-vino între epoci și în spațiu, între întâmplările din timpul primului război mondial și cele din contemporaneitate, sau între acelea petrecute în vreo așezare de pe Valea Bistrei, în Banat, și cele din nordul îndepărtat al Europei, la Narvik. Este, de
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
dar soarele vai nu e/ cel mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt odaia cu ferestre în locul ușilor/ vino și locuiește-mă/ ia-mi forma dîndu-mi forma ta și orbind/ luminează întunecîndu-mă” (Terra ballerina). Maleabilitatea formelor, necurmatele lor metamorfoze sugerează viața universului răsfrîntă în verb, potențată prin substanța lui germinală specifică. E o întîlnire a primordiilor sacrale cu tehnica suprarealistă care țintește nobila lor restituție: „dacă atingerea e o apă stătătoare/ mîngîierea e o apă curgătoare/ inima
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar ureche; nici transparență, doar gândire - încolăcirea pe stâncă cine ar putea s-o curme când șarpele nu e!? un gest în absență sprijin cui e!? Necurmată apa se scurge din vasul răsturnat înainte ca pasărea să-și ia zborul. În fâșia dintre zidurile întoarcerii, până la brâu, în înșelătoarele mistici cu valuri de mâzgă și miasmă, lâncezirea se sapă pe față; timp de o lună e proba
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste inși obedienți, lipsiți de personalitate, capabili de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta. îmi aduc aminte cu amuzament de cele două vizite pe care i le-am făcut, în jurul anului 1970, cînd, redactor fiind al revistei Familia, primisem
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
cîteva din propozițiile teoretice de la care se revendică Ion Bogdan Lefter. Risipite în destule din paginile de "aplicație" (ni se vorbește, într-un rînd, despre o paradoxală "cronică a operei concrete ca exercițiu abstract"), ele îngăduie un "du-te vino" necurmat între receptarea curentă a literaturii și doctrina literară. Cea dintîi o confirmă pe cea de-a doua și invers. Căci o teorie dezlipită de viul estetic riscă a deveni nu doar fastidioasă, stîngace în raport cu acest nucleu vital, indiferent de aparatul
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
Roma și pe tot mapamondul. De cînd lira sa politică nu se mai poartă, a devenit un umanist absolut. I se rupe inima de moartea unei gîze". Iar Marin Preda e surprins pe latura sa extrem de vulnerabilă de personaj al necurmatelor adaptări la "linia" oficială, al anxietății de contextualizare: "De la 23 august 1944, Marin Preda se plimbă de la Capșa la Mogoșoaia, de la Pelișor la Paris. A dormit, timp de două decenii, în patul prințesei Martha Bibescu, al reginei Carmen Sylva și
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
încurcă ițele pe la raion, căci de la el pornesc toate relele". Situat la o astronomică distanță față de curaj, Marin Preda e foarte atent să-și subordoneze conștiința proprie "forului conducător", în toate variantele pe care le conține discursul acestuia aflat în necurmată metamorfoză, întrucît "calitatea activistului contează, partidul nu greșește niciodată". Prin urmare o conștiință supraindividuală, "senină" în felul său, cum a denumit-o I. Negoițescu. (va urma)
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
atunci când se împreunează pentru o clipă Leul cu Fecioara. Visându-l azi-noapte, îi visez de fapt grădina; sfârșise toate plantările, toate tăierile și fasonările. Nimic nu mai depășea linia. Rostul vieții lui era întreținerea în verde; o întreținere constantă, duel necurmat cu excrescențele rebele, cu vlăstarii, cu întrepătrunderile anapoda de vrejuri și crengi, cu lipsa de noimă a creșterii naturale. Era și el acolo: ședea pe o cracă, scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
după un repaos, supravegheat sau nu, poetul revenea la deplinătatea forțelor. Acum însă, când cu evenimentele din 28 iunie 1883, anunțul bolii poetului este publicat pe pagina a doua a ziarului Românul (pe 1 iulie 1883), oficiosul guvernamental aflat în necurmată polemică de oameni și idei cu Eminescu. Ziarul poetului, Timpul, va confirma știrea abia peste două zile - într-un anunț din prima parte a căruia aflăm că poetul „a încetat a mai lua parte la redacțiune”, deci a fost demis
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
că, în zilele noastre, filozofia seamănă tot mai mult cu meditația amară pe seama declinului ei. Cine compară ce a fost odată filozofia cu ceea ce este ea astăzi va fi încercat de senzația stînjenitoare că asistă la o înmormîntare. O stingere necurmată și implacabilă i-a fost destinul: prestigiul i s-a destrămat, patima teoretică i-a scăzut, nostalgicii s-au împuținat, iar problemele ce-i alcătuiau o dată tematica au intrat în conul de umbră al indiferenței generale. Nuanțele ei supraviețuiesc în
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
primilor oameni care fuseseră acoperiți la început de dumnezeiescul har. În acest sens, Sfântul Nicodim întreabă: Ce rost are ca această aducere aminte a pedepsei să se facă cu haine strălucite și de mult preț? Îmbrăcarea hainelor să ne fie necurmată aducere aminte de căderea bunătății și învățătura spre pedeapsă pe care pentru neascultare, neamul omenesc a primit-o<footnote Sf. Nicodim Aghioritul, op. cit., p. 110. footnote>. Cumpătarea și înfrânarea, decența și temperanța, modestia și smerenia trebuie să caracterizeze toate trăirile
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
geamantan. Și, maximum, la al soției. Luat de avântul luptei contra hidrei monstruoase, după ce pusese pe jar o țară întreagă, președintele ajunge la concluzia că merită o vizită de recuperare. în Mexic. Și iată cum cele patru luni de luptă necurmată contra corupției nu mai sunt patru. Nu sunt nici măcar trei. Poate nici două. Dacă punem la socoteală concediul obligatoriu din august, dacă scădem și vizita, demult anunțată, în septembrie, în Statele Unite, dacă mai contabilizăm și inevitabilele drumuri la Scroviștea, observăm
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere utilă între fondul nostru folkloric de balade și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur cuvînt căci este singura". Dar, evident, predomină subiectivitatea ascuțită, sensibilă pînă la delir. Uneori cu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
puterea ta dă-mi-o// să vină pruncii să sugă la oi/ laptele alb și hrănitor al lumii// sub ochii tăi spaima s-a stins" (Chip de pămînt ești). Toposul nul se umple mirabil de materia vieții, în confruntarea-i necurmată cu neființa, devenind antropomorf sau zoomorf aidoma unei zeități: Am un loc cu cap și brațe și picioare/ un loc de om în buna alcătuire a lumii/ și iată locul unei pisici al unei oi/ toate locurile sînt pline/ tu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
A mai fost nevoie de doi ani de conciliabule pînă ce, în 1926, fuziunea s-a realizat, președintele Partidului Național Țărănesc fiind Iuliu Maniu, vicepreședinte Ion Mihalache și secretar general Virgil Madgearu. De abia după doi ani de lupte politice necurmate, în noiembrie 1928, ajunge PNȚ la guvernare, premier fiind Iuliu Maniu. Guvernarea acestui partid de centru stînga (aripa țărănistă era chiar curat de stînga) a început bine. Dar, fatalitate, în 1929 izbucnește criza economică mondială și PNȚ are nefericirea de
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
vadă cine îi pășește în spate, înțelegi de ce rezistență nervoasă a trebuit să dispună tânărul Stroescu-Stînișoară. Și cât a prețuit, în această interminabilă cursă împotriva cronometrului, harul prieteniei, al solidarității umane. În deosebita grijă de a nu colora în alb-negru necurmata ciocnire dintre bine și rău, de a nu crea personaje pur pozitive și net negative, de a nu răpi nici unui personaj ceea ce este al său, în complexitatea atât a firii omenești, cât și a împrejurărilor, fraza prozatorului se alcătuiește în
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
prăpăstii de valoare: o anumită astenie și o anumită neîncredere în însuși faptul scrisului". Firește, detenția i-a dezvoltat autorului Meditațiilor critice darul elocinței. Ca și la alți foști deținuți, puteam remarca la el capacitatea unei retorici speciale, încordate și necurmate, menite a umple golul macabru al izolării, a ascunde spaima și a asigura supraviețuirea. Așa trebuie că s-au purtat în temniță și un Mircea Vulcănescu, deseori și cu evlavie evocat de Cotruș, Nicolae Steinhardt, la fel elogiat, Nicolae Balotă
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
poate fi citită în toate colțurile vorbitoare de germană din Europa. Și acum opera. De un talent indubitabil, a cărui expresie a prins contur cu precădere în romane, Bernhard e un apostol al veninului. Rețeta lui literară e o diatribă necurmată împotriva elementului germanic, cu detracarea elementului creștin și cu repudierea rasei ariene. Cadrul romanelor e precumpănitor autobiografic, Bernhard legînd imprecații în marginea unei copilării nefericite, trăite într-o ambianță pe care o consideră răspunzătoare de toate relele vieții. Atmosfera romanului
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
ieșit odată, a venit cutremurul din Haiti. Bine, bine, o să zici, dar ce ne privesc astea pe noi? Astea nu, dar invazia de lăcuste portocalii care a fost adusă de Băsescu nu se pune? Hai cu presa: Adevărul duce o necurmată luptă, de vreo cinci numere, cu directorii de la deconcentrate care au fost puși de PSD/PNL și care stau de luni de zile în concediu medical, să nu-i schimbe PDL. Vezi bine, vorba editorialistului Cristoiu, asta seacă bugetul. Astăzi
Ziare la zi: Cum și-a dat masteratul fata cu buze mari () [Corola-journal/Journalistic/28080_a_29405]
-
eului cu realul, ca și în interiorul eului însuși. Cuvîntul d-sale de ordine e dizarmonia. Abordarea poetică funcționează aidoma unui malaxor care distruge cu sistem organicitățile. Lucrurile nu se leagă, ci se dezleagă într-o tensiune a absurdului, într-un necurmat joc entropic. Totul e posibil și imposibil în perimetrul acestui discurs rece, a cărui mare satisfacție pare a fi dezintegrarea. Factorul său originar: o neadaptare care devine teamă ținută-n frîu, o incompatibilitate cu toate cele ce sînt care devine
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipă mai senina. Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești, De zâmbesc sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești. Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat, De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat. Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile porți cununi în dimineți. Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergi Și în orice-mprejurare cauți pe toți să-i înțelegi. Cand sărutul ți-este foc te
BINECUVÂNTATĂ FEMEIE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377234_a_378563]
-
înseamnă a merge în urma cuiva. Înseamnă a avea un model spre care îți ațintești ochii, tinzînd mereu să-l atingi. Un cîine, cînd moare, își dă sufletul cu ochii îndreptați către stăpîn. La fel, credinciosul: viața lui e o orientare necurmată către obiectul atenției sale, nimeni altcineva decît ființa divină. În fine, felul în care H.-R. Patapievici face uz de binomul iconodulie - iconoclastie pentru a descrie gîndirea omenirii merită un paragraf de sine stătător. Potrivit eseistului român, iconodulia corespunde tipului
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]