78 matches
-
o țesătură care coagulează lucrurile". Și pe un ton peremptoriu: "Sînt sigur că există Paradisul, pentru că mi-l amintesc". Dar despre ce fel de Paradis e vorba? De unul material, în prelungirea realului, în care dumnezeirea e mai curînd difuză, nedesprinsă de starea modelării solemne a elementelor, dar și de cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
după moartea trupului, între pământ și ceruri, în "spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu". în aceasta din urmă încă nu e primit căci a sosit la porțile ei prea devreme, legat, cum încă este, de lumea de jos, nedesprins cu totul de realitățile mundane: "sunt prea implicat în viața de jos, a oamenilor vii, sufăr laolaltă cu ei, parcă aș mai fi unul de-al lor". Nu este lăsat totuși să rătăcească singur în spațiile intermediare, ci e asistat
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
acolo se zvârcoleau șerpii îmbălsămați la mireasma de ceară și-n inima lui pândea o custură fosforescentă am despicat ideile dar n-am ajuns la miezul suprem tu cititorule ai ajuns? îți sărut urechea fatală și surdă ca digul niciodată nedesprins de pământ împietrire a lașității curbată am despicat viespea și a țâșnit venin dar îngeri niciodată nu am despicat urându-mă la o adâncime doar de-o secundă se măcinase tot cimentul morții mai aveam puțin și străpungeam visul o
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
alta trenulețul nostru pe șină îngustă șuieră la barieră nu ne stați în cale când mergem undeva în adânc unde pe un pat de zmeură un înger adună spinii murelor iar căpușele fug de sângele înspumat al celor de sine nedesprinși către adâncul unei îndurări până acum nemaivăzute iar căpușele fug de sângele înspumat al celor de sine nedesprinși unde pe un pat de zmeură un înger adună spinii murelor nu ne stați în cale când mergem undeva în adânc trenulețul
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
adânc unde pe un pat de zmeură un înger adună spinii murelor iar căpușele fug de sângele înspumat al celor de sine nedesprinși către adâncul unei îndurări până acum nemaivăzute iar căpușele fug de sângele înspumat al celor de sine nedesprinși unde pe un pat de zmeură un înger adună spinii murelor nu ne stați în cale când mergem undeva în adânc trenulețul nostru pe șină îngustă șuieră la barieră trecem dintr-o pădure în alta o gară mică și tăcută
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
au apărut deja. Romanul are un punct de pornire autobiografic: anii petrecuți de autor în Mongolia interioară în timpul Revoluției culturale și viața trăită împreună cu mongolii și lupii, se convertesc în povestea inițierii în modul de viață al lupilor, al oamenilor nedesprinși de natură. De aici meditația asupra transformării chinezilor din lupi în oi... Și desigur întrebările nu se opresc aici. Ele pot continua: ce romane cu miză psihologică ori cu tentă scandaloasă vor apărea la Editura Trei, ce noi maeștri Leda
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
putea ușor regăsi. Cu toate acestea, inserția nu e deloc una previzibilă. Mai întâi că nu despre o calomniere a "nimicurilor mitologice" este vorba aici (reclamând o resuscitare din partea autorului), ci despre calomnii puse în circulație de chiar acea lume nedesprinsă cu totul de orizontul ei mitic. Zeii cu un comportament atât de omenesc și aezii care le-au cântat isprăvile au pe conștiință câteva cazuri flagrante de abuz, prin care (cum am spune noi astăzi) a fost grav afectată imaginea
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și uneori ca explicație a poeziei, era plasată de însuși autorul ei pe un loc secundar: Poezia, cu majusculă, continua să reprezinte idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile romantice. Macedonski transpune în proză tot ceea ce i se părea a fi prea intim ori prea banal pentru a face obiectul poeziei; dar talentul său prozastic incontestabil l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și uneori ca explicație a poeziei, era plasată de însuși autorul ei pe un loc secundar: Poezia, cu majusculă, continua să reprezinte idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile romantice. Macedonski transpune în proză tot ceea ce i se părea a fi prea intim ori prea banal pentru a face obiectul poeziei; dar talentul său prozastic incontestabil l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
documentelor editate cu mare acribie de Dora Mezdrea: a existat în permanență o fractură de planuri între Noica și interlocutorii săi, și nu numai în primii ani de după eliberare (1964), când discursul Securității era mai agresiv, iar al filosofului, încă nedesprins de spaimele pușcăriei. Chiar după 1970, când politica regimului Ceaușescu față de cei denumiți generic „foștii legionari" se relaxează considerabil - regimul, aflat în zbor spre culmile naționalismului, dorind să-i recupereze -, Noica este în continuare privit cu suspiciune, spionat, ascultat, înconjurat
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
latino-americane. Ceea ce este cu deosebire evident în romanul Agata ochi de pisică, în care revine obsedantul său topos, cel al atât de mitizatei Argónida, de la începuturile colonizării. Impactul mediului ambiant asupra personajului, formele primare de viețuire a unei umanități încă nedesprinse de animalitate și instinctualitate, într-un spațiu al barbariei, al iraționalului, al logicii magice și al fatalității, atestă certe afinități cu scriitorii săi preferați: latino-americanii Alejo Carpentier, Juan Rulfo, Gabriel García Márquez. 1 Volume de poezie: Las adivinaciones (1952), Memorias
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
E frumoasă, iar când urcă la inimi glasul ei, oprește guvernarea despotică a răcnetului muzical și aduce lina sa melodie, alinătoare. Cîntecul glăsuit de Maria Șalaru, fără să fie provincial ci o șoaptă voită într-o autodesăvârșire a dialectului moldovenesc, nedesprinsă rămânând însă iubirea din ea, universală, este un predeterminism al trăirii fiecărei stări sufletești umane, căci abia odată cu despărțirea de Maria Șalaru, la sfârșitul spectacolului, urmează meditația, absorbirea în plăcerea amintirii stăpâne pe gânduri. A fost Hramul Bacăului în miezul
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
2014 Toate Articolele Autorului Am îmbrățișat femeia cu câte o pasăre în fiecare zi și a învățat să cânte, în fiecare dimineață pe mai multe voci fără cuvinte. Mă privea c-un zâmbet abia schițat aproape enigmatic dintr-un tablou nedesprins de culorile reci ale zidulurilor între care se închid toate comorile de surâs ale lumii care rămân înăuntrul nostru. E imposibil să-mi aduc aminte cum a urcat prin mine femeia pe scara din frânghii ruptă-n silabele nopții. Referință
NU-MI ADUC AMITE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362410_a_363739]
-
extins acum, și aprofundat, oferit de abordările anteriore, personajele acestea, foarte prezente, cum ziceam, ne apar, deopotrivă, și concomitent, nu doar inutile, ci ireale, delirante, cvasi-inexistente. Definiția lor ontologică este integral negativă: imorale, străine de propriul statut, purtând nume (antroponime) nedesprinse cu totul de apelative. Ele, personajele, ezită între excesul de relief și vidul de semnificație. Al doilea element ce favorizează un nou pas spre meandrele textului este ratarea. Anume, cercul evenimentelor (mici sau mari) se încheie, în marea majoritate a
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
versuri scrise între 1953 și 1973, stihuri ce urmăresc traiectoria unui copil, ajuns la adolescență și la început de maturitate. Sentimentele și trăirile se derulează evolutiv, surprinzând viața de elev, boboc în prima clasă de liceu, un pui de țăran nedesprins încă de placenta maternă, susupinând adesea, măcinat de dorul celor rămași acasă, conștient însă că trebuie să rabde pentru a-și croi alt drum în viață. Ecouri coșbuciene, alteori pillatiene caracterizează această perioadă, tânărul licean evocând microuniversul copilăriei. Mama și
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
țigări, ca-n nouri, / Gândeam la lumi ce nu există ... / Și-n lungi, satanice ecouri / Barbar cânta femeia- aceea (Seară tristă). O scenă a prevestirii, un semn satanic al pieirii, femeia-aceea ar putea sugera Apocalipsa celor tăinuiți și descoperiți însă nedesprinși de viciile lumești. Poate, de aceea, prelungindu-li-se agonia: Prin fumul de țigări, ca-n nouri, existența lor nu mai însemna nimic în fața pierzaniei pentru că singurul, care mai sesiza suferința era poetul, care gândea la lumi ce nu există
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
materiale și intelectuale) spre a asigura includerea tuturor într-o comunitate a egalității (de șanse dar nu numai) și a respectului pentru diversitate. Desigur, unii au putut alege calea democrației sociale (la început - cel puțin până la Congresul de la Bad Godesberg - nedesprinsă de doctrina marxistă) care a pus statul înaintea pieții, munca înaintea capitalului și societatea înaintea individului, care a prefarat egalitatea libertății și a crezut în determinismul economic, în dominația existenței sociale asupra conștiinței sociale. Alții au înclinat spre reducerea egalității
CREŞTIN-DEMOCRAŢIA, POPULAR-DEMOCRAŢIA ŞI POPULIST-DEMOCRAŢIA (1) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342401_a_343730]
-
primordial - simți cum un zid al uitarii se prăbușește, simți cum viscolul scormonește prin sângele tău. Plângi, asculți cântecul, n-ai vrea ca melodia să se termine... de parcă ar fi venit acum toamna sau primăvara, un alizeu printre roșul-galbenul-verdele frunzelor nedesprinse din mâinile copacilor, albastrul gândului unui nou cer și noi, două oglinzi. A te supune mereu dorințelor, noilor dorinți! Știi că nu poți să rupi petala unei flori fără să deranjezi undeva o stea... AȘTEAPTĂ, NU PLECA Desigur, iubirea există
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
1882, cu ocazia concursului inițiat de Direcția Generală a Teatrelor. Cea de-a doua a primit, în 1887, Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române. Lăpușneanu... s-a jucat la Teatrul „Dacia” în 1881, iar Fata de la Cozia la Teatrul Național în 1883. Nedesprins de influența lui V. Alecsandri și a lui B. P. Hasdeu, în Fata de la Cozia R. încearcă să mute centrul de greutate al dramei istorice în sfera caracterului rustic și a psihologiei populare, componente ale specificului național. Încercarea eșuează în
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
viața de dincolo”. Din această „Carte românească a morților” - cuprinzând paragrafe (peste „timpi ai răposatului”, de fapt) despre expedierea defunctului pe „calea cea bună” și despre asigurarea unui traseu lesne de parcurs, în acel interval de timp când sufletul, încă nedesprins definitiv de „lăcașul” său, își caută cel mai proprice drum pentru a se plasa în altă „ordine” și a se stabiliza 20 - le citea Dimitrie Cantemir apusenilor în Descripțio Moldaviae, capitolul „De Moldovarum exeqhiis” (al XIX-lea din Cartea a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
armonia și dizarmonia cuplului. Dintre simboluri o mare frecvență o are acela al ochilor, ca în tablourile lui Ion Țuculescu. Cu volumul Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T. (1999; Premiul Uniunii Scriitorilor), P. se dovedește o talentată eseistă, nedesprinsă totuși de aptitudinea ei bine marcată de cronicar literar. Autoarea reconstituie aici tipologia personajului feminin în literatura română de-a lungul unui secol, de la C. Negruzzi (Doamna B.) la Camil Petrescu (Doamna T.), urmărind schimbarea de paradigmă a acestuia, în funcție de
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un rău fără nume, presimțirea morții, tensiunea angelic - infernal, vis - real (imaginea recurentă a femeii-pasăre infernală). Simbolurile și semnele abstracte alternează cu un limbaj care transcrie concretul, emoția violentă sau
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Plângerile României (1870). A locuit o vreme la Al. Zanne, apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa. Încă nedesprinsă total din matca poeziei mai vechi, anacreontică și preromantică, lirica lui oferă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc și a formelor lui în anii revoluției, când literatura era înțeleasă ca un instrument al luptei politice. Chiar dacă o compunere elegiacă și
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
cât este necesar, dar este auzit extrem de nuanțat. Personajul literar este completat cu elementele tehnicii dramatice enumerate și explicate de I. L. Caragiale în diferite articole. Toate aceste idei sunt argumentate prin apariția în proza jurnalistică a unor figuri abia conturate, nedesprinse încă de realitate, dar care printr-o însumare caracteristică și printr-o progresivă esențializare devin personaje de valoare majoră în operă. S-a afirmat că I. L. Caragiale, ca teoretician și ca autor dramatic, aparține tradiției neoclasice a teatrului și s-
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
putem vedea și astăzi în București. Nimic nou, deci. și totuși, în aceste cazuri este vorba despre altceva. Ele nu cresc organic, în timp și în funcție de nevoi, în jurul unui nucleu spațial determinat și „tradițional”, ci sînt experimentări ale noului, uneori nedesprinse cu totul din magma reprezentărilor țărănești ale spațiului domestic, dar care nu au nici un model standard al acestui „nou” vizionar, al fantasmei de „modernitate” care pare a-i bîntui pe toți. Și, în mod surprinzător, funcționalitatea spațiului domestic, destinația practică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]