198 matches
-
a unei astfel de poetici generos extrapolate asupra condiției umane, a cărei complexitate o surprinde în efigie, în al cărei destin voiește a se implica. Se află în chestiune o etică eliberatoare, prevăzută cu o încărcătură contestatară, prezentînd un desen negativist, care-i disimulează fondul stenic, de reabilitare a unei axiologii ocultate, țintind "reîncîntarea lumii". (va urma) Simona Popescu: Salvarea speciei (Despre suprarealism și Gellu Naum), Ed. Fundației Culturale Române, 2000, 364 pag., preț neprecizat
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
se imprime pe banda de magnetofon, așa cum lui Narcis îi place să-și privească chipul în apă. Un Krapp vorbește. De mult. Clar, sonor, răspicat. Altul ascultă. Acum. Buimac, răvășit de propria-i viață și amețit de băutură, dezabuzut, mofluz, negativist. Cîtă singurătate... Și atunci, și acum. Eu citesc. Dar cine este Krapp? Un personaj al lui Samuel Beckett, ar fi răspunsul promt și corect. Sau una dintre ipostazele pe care le putem întîlni, uneori, în noi înșine. Firește, nu obligatoriu
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Cristian Teodorescu Am citit și auzit săptămâna trecută tot soiul de evaluări ale alianței dintre PNL și PD. Unele mai încurajatoare decît ar fi cazul, altele chisnovat negativiste. Pe unii dintre comentatori pare a-i fi flambat discursul de învingători ținut în duet de Stolojan și Băsescu, în timp ce alții cred că din această alianță nu se va alege mare lucru, comparând-o cu eșecul care s-a dovedit
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
contururile virtuțiiți și viciului își pierd rigoarea, amestecîndu-se, dînd sentimentul unei dezordini în care e implicată o ordine nouă, iar relativitatea imediată este sufletul filosofic al umorului”. O atare „ordine nouă” îl specifică pe poetul nostru care, spre deosebire de bufonul pur, negativist, nihilist prin renghiurile cu iz de ticăloșie pe care le joacă, trebuie să se joace pe sine însuși, adică să impună o variantă a existenței sensibile. În pofida pitorescului „rabelaisian”, deschis cu toți porii spre concretețe, pofticios de viață, Cristian Simionescu
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
acestui clown obez și fără rușine, care, caragialesc, fugea cu sprinteneala morții în oase pe 21 Decembrie 1989 din fața "reacțiunii". Îi citeam, însă, unele dintre poezii, precum și interviurile din "Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins bărbos aducînd din ce în ce mai mult a Marx-Engels, reactualizat pe un post de televiziune emițînd (totuși) în mileniul al III-lea, îmi provoacă impresia teribilă că particip, o clipă, la un coșmar petrecut într-un
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
și adverbial: "toate au mers belea!" (esato.com). Evoluția semantică a lui belea nu este surprinzătoare: în limbajul popular-argotic sînt destul de frecvente trecerile între extreme, permise de valoarea afectivă a evaluativelor și de o mai generală tendință fie antifrastică, fie negativistă și anarhistă (e bun ceea ce e rău). E în bună măsură fenomenul pe care l-a descris J. Byck, prin formula "dezagreabilul ca mijloc de întărire", într-un studiu din 1937 în care observa modificările semantice ale cuvintelor grozav (cu
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
nu, care neagă... În fine, Max Scheler, filosoful ce a scris Natura și forma simpatiei, epocală, apărută după Primul Război Mondial, în anul 1923, a făcut literatura europeană să se încarce de o anume tentație luciferică, după unii, după alții, negativistă, demonică... De exemplu,... puterea lăsată omului de a se auto-nega, de a se concepe cu totul altfel decât este el în realitate, de unde bovarismul, apărut în aceeași perioadă cu gândirea lui. Apoi, antinomia modernă dintre instinctul vital și instinctul cognitiv
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
par a fi îndreptate înspre orice construct mitizant preexistent în legătură cu "românii", fie că e vorba, să spunem, despre noicianul "sentiment românesc al ființei", fie de teza lui Mircea Vulcănescu, din Dimensiunea românească a existenței, după care românul "nu e deci negativist, ci limitator", el având "un echilibru și o măsură în gest, care (") nu sunt lipsite de nobleță". Cele nouă registre ale imaginarului lingvistic violent, pe care Ruxandra Cesereanu le consideră simptomatice pentru mentalul românesc (cel subuman, cel igienizant, cel infracțional
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
cu precădere pe un actual istoric de artă. Foarte generos față de tinerii plasticieni pe care, cel mai adesea, îi prețuiește și îi încurajează, când trece la literatură, Comarnescu nu mai respectă o dreaptă cumpănă a judecății critice, ajungând până la concluzii negativiste. E adevărat îi apreciază pe Titus Popovici de la debutul său cu romanul Străinul și pe Traian Filip, supralicitându-l (îi era bun prieten), dar este insensibil la umorul lui G. Topârceanu; îl credea inferior, ca poet, Otiliei Cazimir. Pe G.
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și, evident, nu a plătit taxele de participare. Ca și când, în comunitate românească din Quebec există edituri câtă frunză, câtă iarbă, așa de multe, încât calci pe ele. Cine și-a băgat coada și în ce scop, numai autorii acelor contre negativiste pot să știe. Nu vreau să acuz pe nimeni, motiv pentru care nu am dat nume. Vinovat este numai preopinentul care a apelat la medicații empirice, eronate, cu tablete expirate, având parte de fenomene ciudate, în formă continuată. P.S. Prima
Tableta expirată. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
consecință, astfel încît ălaudeleă... criticilor sau laurii premiilor nu numai că nu mai consacră adevărate valori ci, dimpotrivă, îndeamnă la circumspecție față de cel căruia îi sînt acordate. Este inevitabil că adevărata critică să apară în astfel de momente că... spirit negativist, e inevitabil că, într-o lume a compromisurilor, profesioniștii aranjamentelor să vadă în manifestarea liberă a criticii simptomul unor... frustrări...!" Continentalii suceveni vor, în consecință, să reabiliteze "adevărată critică" și, mai ales, să reflecte o nouă mentalitate în raporturile literaturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
sfera de simboluri a clasicismului, concluzie la care ajunge și Călinescu, patru ani mai tarziu, doar că persiflăndu-l pe Tudor Vianu, deși e de aceeași părere cu acesta. an concluzie, amar, Vianu pomenește de reacția lui G. Bogdan-Duică, singurul recenzent negativist față de monografia să, cu observația că, de astă dată, este nesocotit, falsificat an cartea "unui prieten". Singurul lucru pe care și l-a permis a fost să-i ămpărtăsească, ăntr-o conversație particulară, cuiva, și fără încriminări, nemulțumirea. Pe poziție contrară
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de agenții Kominternului în Franța; marxism-leninismul, care a produs sute de milioane de victime inocente în diverse țări ale lumii, și altele. Ele exprimă o gravă decădere a culturii spirituale. În același timp, în artă au fost afirmate tendințe anarhiste, negativiste, sceptice și deconstructiviste. Ele neagă vehement, delirant uneori, valorile istorice, patrimoniale, culturale și spirituale creștine ale Europei. Așa zisul avangardism este, în acest sens, cea mai cunoscută tendință... Cele mai acute și mai murdare manifestări ale avangardei au fost finanțate
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
și cu iubire față de România, este că suntem o aglomerație de singurătăți. Eu, dacă mă pot identifica în această mare a nimicului, măcar cu un cântec, înseamnă că sunt, acolo, o lumină în marele întuneric în care trăim. Nu sunt negativist. Noi, artiștii, suntem - cu modestie o spun - un fel de doctori ai sufletului, care chiar avem menirea de a vedea cum e societatea și de a o transpune în creațiile noastre. - Ce melodie vă reprezintă în momentul de față? - Dacă
Interviu cu Laurenţiu Cazan [Corola-blog/BlogPost/96977_a_98269]
-
singură, să-și panseze rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli, deoarece sunt copleșiți de propriile probleme și supărări și nu sunt dispuși să le audă și pe ale altora. I-ar împovăra și mai mult. Nu mai zic să-i și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
temi de încercările vieții etc.) e corectă și utilă în esență, dar devine iritantă în momentul în care ajunge să fie obligatorie, suprimînd libertatea și gîndirea critică. Prin reacție, se manifestă tendința sănătoasă de a submina acest limbaj prin "traduceri" negativiste și cinice (în internet, pe bloguri și forumuri, există o frumoasă colecție de transpuneri ironice ale formulelor eufemistice sau de răspunsuri sarcastice - unele, nereproductibile - la întrebările-tip din interviurile de angajare: "Unde te vezi peste cinci ani?"). Între pseudo-termenii de
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
putut permite să o mai supere, când avusese ocazia să își dea atât de bine seama cât însemna ea pentru el? Promenada Se scurseseră luni bune de când Arm îl iniția pe Bart în tainele qigong-ului. Bart, deși veșnic bombănitor și negativist, se dovedea a fi în realitate un elev foarte silitor, dar tare nepriceput! Învață foarte greu, își spunea în sinea ei Arm, care nu știa că Bart se odihnea puțin după plecarea ei și relua exercițiile, și încerca să execute
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bârfi pe fostul tău șef Oricât de nesuferit era fostul tău șef,sau cat de mult ți-ai fi dorit să scapi de angajatorul anterior,păstrează aceste lucruri doar pentru tine.Dezvăluind detalii,nu numai ca vei părea imatur și negativist,dar nu știi niciodată ce alte persoane cunoaște cel cu care susții interviul în acel moment.Nu-ți bârfi niciodată foștii colegi de serviciu,chiar dacă intervievatorul încearcă să te îndrepte către asta. 2) Nu răspunde numai cu „Da” și „Nu
Top 7 lucruri pe care nu ar trebui să le spui niciodată la un interviu by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/79487_a_80812]
-
în considerare un aspect deloc neglijabil al memorialisticii lui Adrian Marino. Și anume raporturile sale cu scriitorii români mai vechi și mai noi, care pot contura o galerie vastă a refuzurilor. Am fost învinuiți unii din noi că am fi „negativiști", „demolatori" etc., însă remarcăm că autorul Criticii ideilor literare e neîntrecut. Voindu-seun „om singur", înțelege o atare condiție nu ca derivînd dintr-o determinare lăuntrică, dintr-o opțiune de intimă factură, ci dintr-o viguroasă operație de „curățire" a terenului
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu.” „La el, dezordinea interioară ținea loc de complexitate.” „Îmi place schița și nu Velea.” „O specie epică nouă: romanul pisălogic.” „Stilul criticii de azi: o formă postmodernă a beției de cuvinte.” „Criticul negativist praftică o critică de anihilare.” „Ce-i lipsește culturii române? Cei șapte sute de ani de-acasă.” „Evoluția existențialismului român. De la angoase la aghioase.” „Stilul poeziei lui Ioanichie Olteanu s-a dovedit a fi cu totul ieșit din comună.” „Cum ți
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
de mai multe ori în luna iulie 1989. În acel document mă opream și asupra articolului de tristă amintire, despre poezia lui Tudor Arghezi, pe care l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid. Spuneam acolo că acest articol „negativist, destructiv [...] constituia un model de militantism intolerant”. Subliniam că articolul „a avut consecințe nefaste în domeniul literaturii, artei și culturii în general”, apoi adăugam: „Dacă regret acest articol, este nu numai pentru concepția estetică falsă pe care o promova și
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
cititori adevărați, capabili de discernământ literar. Din păcate însă, cum știe toată lumea, în lumea culturală, ca și-n cea politică și-n viața noastră națională în general, predomină confuzia și haosul: trăim astăzi în România într-un mediu cultural predominant negativist, incapabil de admirație și de echilibru. Nu mai avem noțiunea de sistem literar. Judecăm fiecare carte izolat, fiecare autor izolat de povestea artistică din care face parte. Nu mai trăim într-un roman de idei, ci într-o lume atomizată
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
Cautis Roberta Contactul frecvent cu persoane negativiste și pesimiste, veșnic nemulțumite de ce li se întâmplă și care se plâng mereu, provoacă distrugerea neuronilor. Un studiu recent arată că o confruntare cu asemenea manifestări negative, timp 30 de minute sau mai mult zilnic, indiferent că acestea au loc
Iată în ce mod ne afectează creierul persoanele pesimiste by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/65927_a_67252]
-
noli tangere). Neliniștitorul heraclitism e înlocuit de un pacific hieratism eleat: „ține minte că nici o clipă nu trece/ că nici un rîu nu se mișcă/ mai mult de o secundă/ cînd îl privești” (a uita ). Viziunea paradoxal rebelă, printr-o disciplină negativistă, a lui Nicolae Prelipceanu se destinde astfel într-o bine meritată odihnă clasică. Nicolae Prelipceanu, Portret sumar al unui necunoscut de altădată, Tipo Moldova, 2011, 374 pag.
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
egala. Nebunia unui nu întrece în forță nebunia însăși. Îmi place până la nebunie nu-ul. Nimeni nu mă va vedea cu vreun da pe buze”. Explicațiile de acest fel, conținând și o doză de infantilism, pe lângă porția mare de exhibiționism negativist, domesticesc poezia, o parazitează, răpindu-i din forța de șoc confesivă. Un alt joc cu identitatea se desprinde din poemul fără titlu, de la pagina 17 a volumului. Poeta vorbește despre sine ca despre un personaj, la persoana a treia. Este
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]