58 matches
-
Rosal del Virrey. Nelson Farina nu venise să-l salute pe senator pentru prima oară în doisprezece ani. Ascultă discursul din hamacul lui, la răstimpurile cînd se trezea din somnul de după-amiază, sub bolta răcoroasă a unei case de scînduri negeluite pe care și-o ridicase cu propriile-i mîini de spițer cu care-și ciopîrțise prima nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă și
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
senzorul obosit./ Și noi am cules laurii de staniol/ Ai după-amiezelor petrecute-n ședințe, și noi/ Am luptat în întuneric cu diverși/ Dumnezei județeni, și noi am stat/ Pe malul fluviului și am plîns, și noi am căzut/ Sub mesele negeluite ale cazinoului Paupasse-Oul, am răcnit, am expectorat/ Sofistica rîncedă a acceptării, și noi/ Am auzit șuierul glonțului pe lîngă urechi/ În Budila-Express." (Budila-Express); "La ora Demonului să îmi fii aproape.// Să-mi sprijin fruntea de umărul tău,/ Să-ți mîngîi
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia care nu vede pe unde calcă și trece pe lângă întâmplări și evenimente, fără să le ia în seamă și neatins de ele. Chipul
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit de drumuri, de filme și cuvinte, Atît de diferite și atîta de la fel, O să mă-opresc de-odată, și-o să-mi aduc aminte. Am să mă-întorc pe banca de lemn negeluit. Ei îmi vor spune numai: "Noroc! Bine-ai venit! Sau poate îți e foame? Hai, ia, domnu^Săndel..." Șantan Timpul? A adormit cu capul pe masă, Delirînd despre Shakespeare, despre Eminescu... Slab, numai piele și os, mîncat de-un abces
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
blond/ de blondă de succes și naturală" (și era cam răcoare), conștientă de puterea de tranchilizant a fardurilor și a altor artificii de care se poate folosi: "pulsul/ mi-l plimb prin sticluțe de lac/ și parfumuri/ pe etajera verde, negeluită,/ dar nu prin Ioana" (Poză de buletin). "Ioana", în spiritul sincerității care "nu e doar/ ieftin diluant" (Scotch peste luna aprilie), își asumă întregul edificiu de clișee care participă la constructul cultural femeie, cu o atitudine delicat-firească și ușor autoironică
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
e "o lovitură de pocker" contra Divinității, s-o îmblînzească prin oferta aceea nemaipomenită. Mîncărurile, bucatele, cele mai multe făcute din pește, ca pescari ce erau, sunt aduse pe rînd de toți sătenii și așezate, jur-împrejurul bisericii lor vesele, pe niște scînduri negeluite puse pe niște pari înfipți în pămîntul roșcat, nisipos, al locului... Astfel încît biserica părea ocrotită de niște zei localnici ai lor ce s-ar fi ocupat și ei, pe vremuri, cu pescuitul, dar care, acum, ieșind la pensie și
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
lățimea unui pantof și săpată direct În malul mult mai Înalt decât un om. De aici, urcară un deal mic și abrupt, ajungând la casa lui Gheorghe a’ Dască’lui, bunicul lui Va din „satu’ cu bunic”. Porțile din lemn „negeluit” erau larg-deschise, trebuia să sosească Ionel, mezinul familiei, flăcău În bunăregulă, cu lemne uscate pentru a fi „arse” oalele din lut. Bunicul lui Va era un foarte cunoscut meșter olar, atât În satele din apropiere cât și În cele depărtate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Raluca Dună Marian Ilea, Înțeleptul, București, Tracus Arte, 2013 „Apoi timpul meu s-o dus și o ajuns numa’ o poveste. La 89 de ani stau în cămăruța asta de trei pă patru, la masa de lucru negeluită și ascult la radio postul Trinitas. Îi din acela cu credință și-mi place. Tare multe îs posturi cu Diavolul și alea nu-mi plac și nu le ascult deloc. La mine bumbu de la radio îi fixat de mult. Cred
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
chipul adumbrit de o tulburare de neînvins, ea făcu un ușor gest cu mîna, își întoarse privirea spre locul unde se afla cealaltă femeie și spuse: - a venit. Cealaltă stătea la masă, cu coatele sprijinite de scîndurile de stejar, groase, negeluite. Cînd auzi bătăile, își întoarse privirea spre lampă și păru că e cuprinsă de un tremur violent. - Cine poate fi la ceasul ăsta? întrebă. Și ea, senină, cu siguranța cuiva care spune cuvinte la care s-a gîndit ani de
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
se face un drum îngust și întortochiat spre ultimul pisc al Pirineilor înaintea căderii lor în Mediterana. Sus, la peste 1400 de metri deasupra mării, se află un observator meteo iar alături de el un gard scund din scânduri rare și negeluite. Din loc în loc gardul e rupt, unele porțiuni lipsesc ori sunt culcate de furtunile iernii. Și... calc cu piciorul stâng în Spania! Ei și! Și rămân cu dreptul în Franța. Și merg prin două țări în același timp. Aș putea
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar din dulapi negeluiți putreziți pe alocuri, cu stinghii din loc în loc ca să-l întărească și leațuri subțiri bătute la distanțe egale pe fund. Se scărpină după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
părea a fi foarte solid. Prinse în scoabe puternice, grinzi masive de lemn erau fixate pe piloni groși înfipți undeva în pereții ravenei. Peste acestea, calea de rulare din dulapi dubli, se pierdea în ceață. O balustradă rudimentară din scânduri negeluite se ridica la marginea acesteia. Inspectorul se strecură pe sub ea și se opri pe pod. Privi încă o dată cu atenție în urmă, dincolo de poartă. Nimic nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din comun, fie că apărea în fața copiilor din Militari, în cadrul Festivalului Nasurilor Roșii, fie că juca în vreun cătun pe unde mi-am plimbat și eu pașii de-a lungul acestor frământați ani. Acum zăcea într-un coșciug de lemn negeluit, răpus de cancer, o tumoră la creier care nu a putut fi operată. Era internat la Colțea și mi-a dat într-o zi un telefon. ― Ce faci, maestre, Marcelino la telefon. ― Salut, Marcel, cum te simți? ― Bine, doctorul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să meargă la dans. Și-au luat în brațe colega sau soția și le-au plimbat de pe scenă, în ritmul muzicii ieșite din burduful gromaticei lui Petrică, acompaniat de țambalul și vioara fraților Oprea. Scena era din lemn de brad, negeluită, dar data cu motorină să nu se ridice praful în timpul dansului. După câteva pahare de rachiu trase pe gâtul său mereu însetat, Petrică ataca melodie după melodie, când tangouri, când sârbe, când geamparale dobrogene. La vals nu știa decât „Valurile
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
să meargă la dans. Și-au luat în brațe colega sau soția și le-au plimbat de pe scenă, în ritmul muzicii ieșite din burduful gromaticei lui Petrică, acompaniat de țambalul și vioara fraților Oprea. Scena era din lemn de brad, negeluită, dar data cu motorină să nu se ridice praful în timpul dansului. După câteva pahare de rachiu trase pe gâtul său mereu însetat, Petrică ataca melodie după melodie, când tangouri, când sârbe, când geamparale dobrogene. La vals nu știa decât „Valurile
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
să meargă la dans. Și-au luat în brațe colega sau soția și le-au plimbat de pe scenă, în ritmul muzicii ieșite din burduful gromaticei lui Petrică, acompaniat de țambalul și vioara fraților Oprea. Scena era din lemn de brad, negeluită, dar data cu motorină să nu se ridice praful în timpul dansului. După câteva pahare de rachiu trase pe gâtul său mereu însetat, Petrică ataca melodie după melodie, când tangouri, când sârbe, când geamparale dobrogene. La vals nu știa decât „Valurile
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii” la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind vecini cu Ukraina și Moldova se prindeau diverse posturi Tv de peste graniță... Gică deschise ușile masive din scândurile negeluite ale șurii unde se afla tractorul, cu un scârțâit ascuțit ca gerul care se lăsase peste oamenii și evenimentele acelui decembrie al anului 1989 și se îndreptă privind mândru spre singurul tractor negru din tot județul... Cum să nu se
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
bunicul în nepoți clonat ce știe legăna, cânta și dărui făr-așteptări, A fi și-atunci când nu mai ești AM FOST Am fost și scrin din palisandru încrustat Și ghindă de stejar dusă de vânt Și scânduri de cosciug din brad negeluit, Lăstar de salcie am fost, cu muguri de mătasă plesniți în graba primăverii, Dar și cenuș-am fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
pieptul meu. Ultima zi a agoniei mele a coincis cu după-amiaza aceea de aprilie care trebuia să marcheze pentru mine începutul unei vieți fără himere... Am văzut-o din spate, în picioare, în fața unei mese din scânduri mari de pin negeluite, sub copaci. Un instructor îi urmărea gesturile și, din când în când, arunca o privire la cronometrul pe care îl strângea în mână. Părea să aibă aceeași vârstă ca și mine, cincisprezece ani, fata al cărei trup scăldat în soare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și apoi hulit și sfârșise prin a fi ignorat de aproape toți oamenii. Pe un perete se afla icoana Sfântului Augustin, o pictură veche și afumată, care căpăta parcă viață, însuflețită de luminile înșelătoare care o străbăteau. Podeaua din lemn negeluit era murdară și păstra numeroase urme de pași. Singurul artefact tehnologic din încăpere era monitorul unei sonde psi, care picura puțin albastru în semiîntunericul capelei. Cei trei bărbați care îl însoțeau în cameră aveau întipărite pe fețe expresii diferite. Kalator
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doar paharul, și pe ea o fecunda cu de-a sila, ca să se descarce, despre cohortele de muncitoare înrolate la controale forțate, despre încălzitul copiilor prin frecare iarna. Femeia aceea a părăsit blocul nostru într-un coșciug mic, de lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să-i trăiască. În urma ei, preotul dădea cu cădelnița și spunea: - Iartă Doamne pe această femeie păcătoasă, plecată neîmpărtășită dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Copenhagăi, care voiau să fugă de lume, drept în mijlocul capitalei. Nu aveau curent electric, ulițele erau nepavate, creșteau animale și legume, reparau sobe de teracotă, godine, uși și clanțe vechi. Și zăceau, frate, zăceau la câte o masă de lemn negeluit, cu marijuana în bot, sau măcar cu o rachie făcută la alambicul locului. Din maguri vechi, Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe tricouri și insigne, Woodstock reînvia fără kitsch. Nu m-am dezlipit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
răsăritul Europei, taiga și, ciudat, Titanic și totodată mă simt în anii ’70 în America. Atunci când ies pe prispă este ca în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]