96 matches
-
divină) înainte ca acesta să fi fost desăvârșit. "Dumnezeu se odihnește pentru că s-a supărat pe mâinile lui". De altfel, precum în vestitul proverb "nu știe dreapta ce face stânga" (cu toată simbolistica aferentă a religiilor monoteiste), dreapta Domnului, încă neiertată, umblă prin lume. Sângele izbucnește până la urmă, după smulgerea ei, într-o imagine apocaliptică: "întregul pământ era acum roșu de sângele Domnului și nu se mai putea recunoaște ce se întâmpla acolo jos. Atunci ar fi fost aproape cu putință
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
mai sfârșește - specialitatea lui Dan Diaconescu -, însă din ea nu afli decât un singur lucru: că se petrecea nevinovat, cu monticuli de mâncare, gârle de băuturi, fete. Când te-ai lua după cum arată ei la această vreme, ai comite de neiertatul păcat al atacului la fizicul persoanei. într-un cotidian de tiraj, o cunoscută cântăreață revenită din exil ne reproduce stilul petrecerilor și limbajul lui Nicu: "vino, fă, să te f...". Să te prăpădești de râs, Mădăline! Simpla prezență a acestor
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
cât de mică imperfecție în sectorul rimei echivala cu o catastrofă. Căci ce altceva este rima bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă neobservată, pierdută, adică, printre alte rime, din moment ce ea se petrece într-o poezie de numai două versuri, un distih care va să zică. Demagog acest Macedonski, vor decreta
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
poate frunzei de nacru, păunilor. Senzual și noptatic, noctambul heruvim mă ascund sub privirea ta și aștept primăvara... DILEMĂ Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum s-ascund bătrânețea, când paharul rostirii mi-l golește tristețea?... LA FINAL Ca mâine voi muri din Întâmplare. Faptele inimii mele se vor uita. Ceea ce ochiul va plânge nu e rana de sânge
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
deci și învățați, voi, grecilor! Fiți ca mine, căci și eu eram ca voi; dar dumnezeiasca învățătură și puterea Logosului m-au convins ... Logosul aruncă din infernul cel mai adânc al sufletului în mod minunat patimile cele mai teribile - plăcerea neiertată și tot ce se naște din ea - și apoi aduce sufletului pace și mângâiere. Dacă el astfel se curăță de toate răutățile cu care era împovărat, atunci se întoarce la Acela, Care l-a creat”<footnote Cuvânt către greci, P.
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
dată prin intermediul celor apropiați, de aceea în măsura în care reușim să-i iertam, în aceeași măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertam nu numai în gând ci și cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat, ne putem vindeca de o boală gravă. Cum dăruiești așa primești..! Roagă-te în permanență că toți cei din jurul tău să fie fericiți.`
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge, fuge Cu viteză mare Fără ca să-și ia Adio la plecare." Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 17-IX-980
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
nu înțelege pe nimeni): "niciodată nu ești atît de trist/ ca să nu mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot dau, brusc,/ de mine însumi" (După lungi hăituieli). Structura interioară neiertata de tumultul contradicțiilor - întotdeauna profitabilă pentru scris - si sentimentalismul asumat în actul de a face apel la experiențe personale, introspecția epurata pînă la a ajunge o simplă imagine poetica suava, meditația asertiva și micile nuclee evocatoare apropie stilul lui Dorin
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
directorașilor de întreprinderi, de cupiditatea liderilor sindicali, de obtuzitatea părinților noștri, de lenea noastră și de spaimă de a ne lua în propriile mâini soarta. Așa încât ni l-am meritat din plin. Dar el a profitat și de complicitatea de neiertat a celor care au ajuns la putere promițând, în 1996, că vor pune capăt jafului și corupției la drumul mare. Ce s-a ales din vorbele dulci ale echipei constantinesciene, mi-e și scârba să spun. Bandă de infractori, tâlharii
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
război, nefastul general D. Iliescu. Și mai relevă, în perfectă cunoștință de cauză, alte "aberațiuni strategice". Relevă, apoi, catastrofa tifosului exantematic care a secerat sumedenie de ostași. Cauzele au fost, pe de o parte, neprevederea, iar, pe de alta, greșelile neiertate ale Înaltului Comandament", care a dat dispoziții de retragere mereu contrazicătoare. "Reorganizarea armatei, adaugă generalul, din interiorul Moldovei a fost condusă cu atîta stîngăcie și lipsă de metodă... își dă cineva seama de gravitatea acestei întîrzieri? Dacă lucrurile ar fi
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
armata rusă, vitejind pe un buget minimal, este clar că n-ar avea pur și simplu cum face față poliției transnistrene. Iar a aduce în discuție aici proverbul cu ce anume nu scoate un corb altuia, ar fi de o neiertată indelicatețe. Că, până la urmă, Republica Moldova și cea autoproclamată de la Tiraspol se vor reconcilia, federalizându-se, că una din ele o va absorbi pe cealaltă - dar care anume? - timpul ne va satisface această curiozitate - precum și altele! Însă chiar anotimpul înfloririi teilor
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
despre relatarea ședinței de cenaclu în care Eminescu și-a citit nuvela Sărmanul Dionis. Cum știm, conform depoziției lui Panu, reacția participanților a fost mai degrabă negativă. Lectura n-a impresionat. Dimpotrivă. Majoritatea celor prezenți au considerato de o „extravaganță neiertată” (p. 99). Multă vreme acreditată (și fiindcă servea de minune opiniei curente conform căreia Eminescu și-ar fi întrecut cu mult epoca), această versiune a căzut în ridicol odată cu publicarea (de către I.E. Torouțiu) a proceselor-verbale ale întâlnirilor Junimii. Stupoare: din
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
noapte, acesta stăruie asupra atitudinii lui Eminescu: „Nu-mi aduc aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte de teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată ș...ț Eminescu nu a discutat cu noi. Rămăsese istovit după citire, se vedea că citind nuvela trăise viața sărmanului Dionis și avea aerul că chiar la Junimea nu era în elementul său, părându-i rău că nu s-a
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
pe fratele meu cu familia, care sunt refugiați în Timișoara, împreună cu toți profesorii Conservatorului din Cluj. Fratele meu Romulus împreună cu familia sa refugiaseră cu doi ani înainte la București, când cu cedarea Ardealului de nord Ungariei gest de fățărnicie de neiertat al lui Alfred Hitler, care prin aceasta a căutat și a reușit să ne atragă în război alături de germani, cu promisiunea de ni-l înapoia după victoria finală. Câtă jale și amară tristețe și suferință pe bieții noștri ardeleni! Ce
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
a persuada pe cetățeni că nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfînta Constituțiune! A mînca sfînta Constituțiune și mai ales cei din masa poporului... A mînca poporul mai ales este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă! Nu, orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvîrcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice, cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii Tăria,/ Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
trăim nu poate fi înțeles corect fără ca să aruncăm mai întâi o privire asupra trecutului plin de evenimente, care i-a precedat și care i-a dat naștere. Autorul A ierta nu înseamnă a uita, însă a uita este de neiertat... Vladimir Tismăneanu, Noaptea totalitară. Crepusculul ideologiilor radicale din Europa de Est 1. Seducția utopiei comuniste „România nu poate să facă pasul spre viitor decât cu oameni ai viitorului, nu cu oameni ai trecutului. [...] Singura șansă este tânăra generație care navighează pe Internet
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fenomenul proliferează... Că vorba înțeleptului, răul se află în noi înșine și în zadar încearcă unii să se așeze de-a curmezișul în fața naturii umane, lucru confirmat încă de la bunica Eva, care a nesocotit interdicția și a săvârșit păcatul primar, neiertat niciodată, cu toată bunătatea și iubirea Ziditorului față de oameni, care continuă să-și asume niște riscuri dintre cele mai mari. Ba unii își dau cu părerea că fără amanți viața ar deveni mai monotonă, că ispite au existat încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi spus, să reprezinți ceea ce refuză să fie reprezentat devine cu adevărat o problemă doar dacă cineva nu face din această imposibilitate, din acest vid, din această absență, o preocupare estetică și morală esențială, care anulează evenimentul original, Enormitatea de Neiertat a Holocaustului." (Ciclul Federman) Aparent, principiile cuantice ale dualității particulă-undă din câmpul intratextual conferă libertate scriitorului. În realitate însă, Federman se simte prizonierul debaralei, al locului de unde a auzit pentru ultima oară vocea părinților săi. Precum multe alte victime ale
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
trebuit să luăm ceaiul pe la douăsprezece și jumătate. Nu-mi aduc aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată. D-l Iacob Negruzzi repeta necontenit: - Ce au să zică cititorii Convorbirilor ? Asta nu l-a împiedicat însă să ia din mâinile lui Eminescu manuscriptul și să-l puie în buzunar.” O asemenea exigență (căci, trecând peste dimensiunea ludică, despre
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
uităm desigur nici păcatul minor de a fi fost bătut cu nuiele pentru crima de a scrie "cutie poștală" cu litere stinghere pe cutia de lemn pe care d-l Inginer o pusese pe ușă, dar crima cea mai de neiertat era ( și mai este) smulgerea cățelului Nemo din brațele copilașului de 10 ani și volatilizarea sa în Neant. Descris ca "o casă de prieteni din cartier," Neantul a necesitat o căutare zilnică cu urechi bine antrenate să audă lătratul familiar
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
dar și a celui colectiv, în cea mai desfigurată moarte cu putință. Aspirația lor generală către Lumină e anulată, practic, de la bun început chiar de nerecunoașterea acesteia ca formă de existență concretă în fața întunericului dominant. Peste toate însă, păcatul de neiertat al mândriei va rămâne în mod inevitabil prima lor semnătură pe pașaportul ultim către infern ... Ei bine, în tot acest context istoric viciat de metamorfoze multiple la nivel de normă și concept, dar cu vizibilă perspectivă globalizantă, unul dintre marile
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
știu Să fac din pietre, suflet viu - Că și credința de pietrar, Mi-a împietrit în buzunar. Iertare, piatră, că rămân Doar cioplitorul tău păgân, Care, visându-te la chip, Te-a făcut, piatra mea, nisip. Te rog, iertat, sau neiertat, Din tot pietrișul meu damnat, Învață tu, măcar puțin, Copiii pietrelor ce vin, Fără să aibă, ori a ști, Să facă Rai, din pietre vii ... 6 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR - A PIETREI / Jianu Liviu
RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR – A PIETREI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361841_a_363170]
-
exces de pudibonderie, îndrăgostitul repudiindu-și chiar și o privire indiscretă: „Ți-am sugerat / ...să te dezbraci / să-ți pui veșmântul / la uscat;/ să te privesc / ca pe-un Rodin în dăltuire; / o fi un sacrilegiu, / un mare și de neiertat păcat?”(În parc). Poetul apare, așadar, ca un romantic incurabil, „un cupidon arhaic / demodat”, timid, dar exuberant, vesel și copilăros, un îndrăgostit delicios în felul în care își urmărește pretutindeni iubita, ieșindu-i în cale, ca din întâmplare, chiar și
RECENZIE. CELLA NEGOIESCU. VOL. ARC DE CURCUBEU , AUTOR VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351689_a_353018]
-
românești, fără a mai recupera nici sumele cu care cumpărase de la stat primul pachet de acțiuni. Că evreii știu să își vadă interesul, aproape că nici nu îi putem condamna, deși încalcă legea și prejudiciază statul român, ceea ce rămâne de neiertat este însă poziția responsabililor români, a funcționarilor statului, care închid ochii cu bună știință, până la cel mai înalt nivel, dând cu piciorul unei proprietăți de cel puțin 10 milioane de dolari (valoare de piață minimă a 20.000 de m2
CAP. 18 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356935_a_358264]