801 matches
-
e nevoie de tot jegul aruncat asupra cuiva care are o opinie diferită? De ce mai e încă jeg, când la Revoluția din 1989 s-a murit și s-a strigat tocmai pentru că jegul să dispară? Am multe “de ce-uri” nelămurite încă. Sperăm că după 20 de ani aceste “de ce-uri” să fie de domeniul fantastic. Nu sunt. COMUNISMUL ESTE DOAR UN PRETEXT, O SCUZĂ PENTRU MIZERIA CARE EXISTĂ ÎN NOI. Acum nu mai este comunismul pe care să dăm
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
e normal ca direct interesații, cei cărora li se cer mai des explicații asupra etimologiei propriilor nume, să încerce să le studieze. Iar numelui în cauză, pe cît îi este de clară referința literară imediată, pe atît îi e de nelămurită originea. Rodica reprezintă în onomastica românească un caz clar de modă cultă, făcînd parte din categoria mai largă a numelor răspîndite datorită literaturii și spectacolului (poezii și romane de succes, basme intrate în circulația cultă, teatru, operă, romanțe, șlagăre, filme
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
alt articol). Peste intriga stufoasă, cu explicații limpezi, în ordinea concretului, se conturează un suprafundal cu noime nedivulgate. "Oamenii fac ceva, dar gîndesc la altceva", e o generalizare încă elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
dacă nu mă va alege pe mine? Poate că am greșit ținând-o mereu ascunsă, izolând-o de prietenii mei, de colegi, de familie. Ea spunea că era forma mea de egoism, dar de fapt nu era decât o spaimă nelămurită, dominatoare, că ceva sau cineva mă va trăda... Nu ieșeam cu ea decât seara prin Herăstrău, pe alei pustii, strângând-o sub umărul meu, ea devenind mai mică decât era cu adevărat, se ghemuia ascunzându-se de ochi nevăzuți, de
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
copiilor săi, pe care îi învață greșit Istoria? Dar dacă bănățenii nu au habar de ce s-a întîmplat la ei, ce pretenții putem avea de la cei ce locuiesc acolo unde se atîrnă harta în cui? Și-apoi, mă întreb total nelămurit, de ce îl admira bănățeanul meu pe dl. N. Manolescu dacă nu îl înțelege? - în scris, mă refer, căci politic e clar că n-a înțeles mare lucru.
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
26 septembrie I-am povestit în cele din urmă azi lui Maimun ce m-a făcut să întreprind această călătorie, rugîndu-l să-mi destăinuie, cu sinceritatea unui prieten, sentimentele pe care i le inspirau cuvintele mele. N-am lăsat nimic nelămurit, nici povestea cu pelerinul de la Moscovia, nici pe cea cu cartea lui Mazandarani, nici numărul Fiarei, nici extravaganțele lui Bumeh, nici moartea bărînului Idriss. Aveam nevoie de ochiul unui bijutier, deprins cu falsele străluciri și în stare să distingă autenticul
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
special, abstract, a cărui definițe încă nu o cunoșteam; deși urma probabil s-o aflu în curând. Întrebările, una după alta, păreau fără nici un rost aparent. Ce era clar, era modul lor insistent de a fi puse ascunzând desigur ceva, nelămurit, însă precis, scopul adică, din mintea celuilalt... Astfel încât mă simțeam mereu întrecut în posibilitățle de a răspunde exact și la obiect, neexistând limpede nici unul, de fapt. Dar mai ales schimbarea direcței de atac mă zăpăcea. Întrebarea esențală fiind învelită în
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se ascunde/ toată boala mea mizerabilă"), de tânjiri nelămurite amintind vag de strămoșii simboliști cu pensionatele și spitalele lor populate de făpturi exsangue, fragile și vulnerabile, - numai că toată recuzita acelor repere de istorie literară a dispărut, ambianța e alta, a amintitei camere sau a curții de bloc, a
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap. Bătrânii nu descriau oameni, nici întâmplări, nu trăgeau concluzii, lăsau totul nelămurit, radios, fumau, își masau picioarele gălbii de vechime. Un inginer îmi arătase planuri ale orașului în pavajul pieței, important era însă altceva: să miros piatra, ea să devină floare, simpla ei frumusețe să-mi sature foamea, sorbit de magie, să
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau după ceva care poate nici nu exista decât în mintea
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
de riposta categorică a lui Enrique: "Nu se poate, nu e prevăzut de program." "Și când o să avem și noi în mână programul?" - "Mâine." Totuși câteva opriri, pentru a ne dezmorți membrele, facem. La început a fost ceva vag-supărător, dar nelămurit. La a doua oprire - mai distinct și oarecum jenant. Și doar la următoarele - sigur: orașul, peste tot, în orice colțișor, miroase a, scuzați, urină! Și miroase serios de tot! După masa, luată iarăși în patru, continuăm excursia, doar în trei
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă viață unei cărți scrise cu rigoarea unui jurnal de bord. E o generalizare a stării aceleia vagi, entre chien et loup, expresie folosită și pentru vreme, și pentru pasele nelămurite, nici bune, nici proaste, și pentru statutul incert al unei discipline parcă prea "înalte" ca să reziste. Long live..., i se urează, dar parcă fără prea multă convingere... Apoi, deodată, "din vag cum era, Zürichul a încetat să mai fie. Cumpăr
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
anticipat. Tocmai aici e ironia: ei se luptă, după ani de "nivelare", să formeze noi "frății", să-și exprime alte identități de grup, fără să ia seama la slăbiciunile care, involuntar, peste "caste" și "clase", îi aseamănă, la aceeași frică nelămurită care i-a unit și înainte, și-i ține legați și acum. Citita profesoară de engleză și femeia ușoară, aruncate de Revoluție în aceeași imundă celulă, "marginalii" și protectorii lor de la "Mayrose", "vardiștii" și victimele sînt variante echivalente ale aceluiași
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
altceva la mijloc decât numai ,manie", omul urmărind să tragă și vreun profit de pe urma faptelor bune, ,să avanseze în cariera preoțească" sau cine știe ce altceva. Dar acestea sunt ipoteze care nu prea se adeveresc, după cum nici altele, mereu rămânându-i ceva nelămurit lui Mârzea în legătură cu acest ,preot-funcționar" despre care cu cât află mai multe lucruri cu atât are senzația că știe mai puțin. Nu vrea nimic pentru el acest popă, dar tocmai asta îl face suspectabil de orice în ochii lui Mârzea
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
scena publică și ceea ce ei, pornind de la premise cunoscute, așteptau să se întâmple. Au început să fie bănuitori, să creadă că din adâncuri acționează (conspiră) forțe malefice, care abat evenimentele de la cursul lor normal, le deturnează în vederea atingerii unor scopuri nelămurite. Pe acest fond de incertitudine și suspiciuni au apărut analiștii, scormonitorii dedesbuturilor, despicătorii firului de păr în patru, alcătuitorii ingenioși de scenarii. Construiau cu frenezie ipoteze de interpretare a evenimentelor de pe planetă și de la noi, veneau cu explicații, luând în
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
apropiată, dintre poeții Cenaclului de Luni, de romantismul exaltat și boem, trăindu-și căderea cu secrete, discrete juisări. Vara indiană (titlul volumului cu care a debutat Ioan Morar), lungă și caldă, pînă aproape de mijlocul toamnei, se potrivește, ca anotimp de nelămurită, domoală tranziție, optzecismului. Niște "moftangii" emancipați și subtili, visînd în berării, pălăvrăgind cu vervă de poltroni simpatici (aripa "la Florin"(Iaru)) sau, dimpotrivă, alții (ori aceiași...), sentimentali, retrași, iubitori de anumite, speciale, cărți. Luați la un loc, într-un "pluton
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
dovedit, printre altele, că apa nu e un singur element, ci e compusă din atomii unor substanțe diferite. Un hair-splitter, prin urmare, potrivit ca "blazon" al unei proze care trăiește din efectele, desfăcute pînă la ultimele fărîme, ale unor povești nelămurite pînă la capăt. Și din comentariile nu o dată nostime pe marginea lor. Din bricolaje. Și din liste, ca aceea testament cu care se încheie volumul, ca o încercare (cam forțată) de a-i aduce pe Marcantoniu și pe Fabrizia între
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
lume purificată și nevolnică, dar abstractă și teoretică. Totuși î și chiar și în ciornele lor pe care astăzi le putem citi în ediția originală î amândoi au o trăsătură comună, trupeții și medicaștrii ratați la C�line, și vagabonzii nelămuriți ai lui Beckett. Amândoi, și C�line și Beckett, au evocat același bălegar, unul ca miros, celălalt într-o manieră abstractă. Dar amândoi știu că, înaintea unei lumi mediocre sau a unei vieți ratate, le rămâne un al treilea suflu
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
are o puritate a dăruirii căruia ar fi greu să-i găsești un echivalent într-o altă declarație de dragoste: „Eu am 18 ani. N-am cunoscut nici o femeie. Plăcerile dragostei nu m-au încercat decât în vis când forme nelămurite și dragi îmi chinuiau trupul și mintea. (...) Eu, Leonid Dimov, cu întreaga sarcină a sufletului meu făurit din pulberea zeilor morți, și închis într-un trup atât de sărman că de abia putea să-l ducă, și condus de o
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
aceea că există o fatalitate a complicației și doar o aparență a simplității umane. Mediul umil, ales pentru demonstrație, devine, în acest fel, polemic într-un mod aproape ostentativ. Oamenii de prisos, roși de idealuri nu doar nerealizate, dar și nelămurite, niște îngândurate firi involuntare, ajung incapabili de a începe ceva, dar se trezesc continuându-și din inerție, demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
facultățile proprii și altceva obiectul însuși, a cărui participare și imitare provin de la harul care ne vine de la El”<footnote Apologia a II-a, XIII, p. 114-115. footnote>. Deci, grație „seminței rațiunii înnăscute”, toți scriitorii au putut să vadă adevărul nelămurit<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, „Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul și Filozoful ...”, p. 388. footnote>. Căci un lucru este sămânța a ceva și imitarea acestuia pe cât este posibil și altceva este lucrul însuși la care se
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
-și mai aduce aminte cum era fața ei. am avut în copilărie o poveste cu chipuri și unul din chipurile acelea era o fată fără făptură și se numea sylvia - și în jurul meu era o lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
e curajul răbdărei, curajul așteptărei și al nădăjdei! Ioana d’Arc e eroină, nu prin virtuțile războinice - soldați ca ea puteau fi mulți - dar prin puterea ei de însuflețire prin care a făcut dintr-o armată șovăielnică și un popor nelămurit - o națiune. Care îi era virtutea? O credință pe care a trăit-o cu toată splendoarea feminității ei: sfioasă și modestă! Căci modestie e intenția ei impersonală și e simțământul că săvârșește ca un servitor, un ordin al lui Dumnezeu
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
cartea a apărut, la încă de pe acum mitologica Editură Humanitas, am realizat pe deplin că literatura scriitoarei e femeie; adică atrage, făgăduiește fericiri, ridică piedici peste care puțini trec cu plăcerea greutății învinse, mîngîie zgîrîind și te lasă cu o nelămurită senzație de plăcere și de nemulțumire. Nu fără șovăire pășeșete, deci, criticul pentru a se lămuri pe sine și pe alții, încercînd să definescă natura talentului plin de surprize al scriitoarei. N. Iorga După ordurile care au ieșit mai nou
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
din iazurile lor? Dezolanta imagine a "tîrgului nemernic, unde iarna lupii se fofilau pînă în preajma Curții", din care lipsesc fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]