32 matches
-
lui Mircea Eliade, în acest sens: Am ieșit din labirint! Era riguros, cu o sobrietate discretă și, în același timp, atât de cordial, privind cu insistență mersul lumii și mersul semenilor, știind că există lume ca lumea și lume ca nelumea, găsindu-și echilibru în ideile sale, în studiu și cunoaștere prin știința dreptului și știința istoriei. Credea în îndreptarea lumii ca nelumea și, precum cei vechi, în îndreptarea minții, săpându-și gândul în miezuri de realitate, așa cum ai săpaîn piatră
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA by http://uzp.org.ro/comemorarea-lui-nicolae-dan-cetina-la-punti-de-lumina/ [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
cordial, privind cu insistență mersul lumii și mersul semenilor, știind că există lume ca lumea și lume ca nelumea, găsindu-și echilibru în ideile sale, în studiu și cunoaștere prin știința dreptului și știința istoriei. Credea în îndreptarea lumii ca nelumea și, precum cei vechi, în îndreptarea minții, săpându-și gândul în miezuri de realitate, așa cum ai săpaîn piatră; astfel gândul devenindu-i esențial. Nicolae Dan Cetină a inițiat la Tg.Mureș un proiect cultural de anvergură, apreciat și de secția
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA by http://uzp.org.ro/comemorarea-lui-nicolae-dan-cetina-la-punti-de-lumina/ [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume. Bucuriile fac mariaj cu suferința - care domină, în acest registru, poemele (Iubire nu, o, nu cari să nu doară... Nici bucurie, nu făr' de tristețe) și lecția se însușește temeinic pentru că e propusă antimetatetic (altă formă de mise en relief
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
literare (Luceafărul, Amfiteatru, Steaua etc.). Cărți publicate: Atlanta minut cu minut, Salonul refuzaților, De ce urâm femeile? “Biografia mea este mai spectaculoasă decât opera“ declară, mai în glumă, mai în serios, Miron Manega în “Însemnări de sertar“.“m-am născut ca nelumea, cu picioarele înainte. Adică am intrat în viață așa cum te duci în moarte. O fi vreo semnificație, în venirea asta, a mea, pe lume, ciudată, nefirească, cine știe? “ Miron Manega este un scriitor patriot. Această dimensiune identitară i-a filtrat
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Panegiric_emotional_implini_al_florin_tene_1372758075.html [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
spre democrația-mamă, necuvintele sunară întrunirea în congres - în doi timpi se adunară și aflară ce-i de dres, când raportul fu citit de alesul președinte: “Vrem, le spuse el stârnit, să nu fie ca-nainte. Altă lume să durăm, ce nelume să se cheme - după chipul ce-l avem - și-unde omul fi-va vierme!” Când elanul se mai stinse și ei toți se așezară, mulțumiți că se atinse unanimul de-altă oară, un sfrijit luă cuvântul - neica nimeni în congres
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_petrovai_poemele_noul_george_petrovai_1389176608.html [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
scula binișor, se-mbrăca pe-ntuneric - Se-mbrăca ea și pe lumină - Și se ducea la cine-i era drag. El de-aia-și așternea pe jos, ca să nu-i strice somnul - Mă, de ce te canonești tu pe pământ ca nelumea? Îl certa câte unul, nu te sui să dormi și tu în pat Lângă muierea ta, că de-aia ai luat-o. - Nu, că ea doarme la Mitru lui Ciugulea, Cum să mă ating eu de ea? - Dar tu știi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
s-a spus deja, altfel ce s-ar fi ales de forța Tradiției? Așa am făcut și noi. N-am inventat nimic, În afară de felul cum am aranjat piesele. Așa făcuse și Ardenti, nu inventase nimic, numai că aranjase piesele ca nelumea, și pe deasupra era mai puțin cult decât noi, iar piesele nu le avea toate. Ei aveau piesele, dar nu aveau schema jocului. Și pe urmă, noi - Încă o dată - eram mai capabili. Îmi aminteam o frază pe care mi-o spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ad absurdum. De piese originale tot de categoria asta foiește apoi provincia. Acolo-și duc strălucita lor existență, coronate cu hârtie aurită, umbrele trecutului: Mihaii Viteji, Ștefanii cei Mari, Bogdanii cei Chiori, apoi un repertoriu comic minunat, d. e.: Lumea ca nelumea sau Domnia asupra stelelor, Balamucul sau înțelepții și nebunii, Contrabanda de la Giurgiu (respective Galați, Brăila, Turnu), apoi drame ca Tudor cu caucul de doi coți, Manole sârbul etc. etc. 6 Venim cu părere de rău la creaturele dramatice ale d-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Petru Culianu rămâne pentru noi un „coborâtor din seminția” marilor înțelepți, cu un tulburător destin. Un geniu „imprevizibil și derutant”. Cunoscându-i treptele ascensiunii sale, ca om și ca gânditor, vom rosti împreună cu scriitorul că încifrat este „cântarul lumii și nelumii” și... „tainice sunt Făile faptelor omului”, „îndelungată suferința...” (Moartea și fata) Filosoful Ioan Petru Culianu, însă, a învățat (de la mentorul Vău, Mircea Eliade) „Vă abordeze diversele religii în respectul deplin al valorilor lor și într-un spirit de profundă considerație
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de la apropieri care pot fi stabilite între modul de organizare a inconștientului și construirea structurilor verbale, pe linia teoriei simbolului, Marina Mureșanu-Ionescu propune o lectură a visului eminescian și a celui nervalian, astfel încât lumea magică din somn ("o lume ca nelumea este posibilă, nefiind întreruptă de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care privești ca trezit din somn și vezi deodată cu mirare c-ai trăit într-o ordine de lucruri (s.n.) strict organizată, fără ca s-o știi sau s-o vrei aceasta (Cezara Eminescu: 2011, II, 75). (h2d) O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri (s.n.) ( [Archaeus] Eminescu: 2011, II, 207). Propoziția din hipotextul h2d (supra) formulează concluzia unei demonstrații vaste (infra, h3d) în al cărei demers relativitatea normalității este verificată prin proba contragerii. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
străini./ Oaspeți suntem în tinda noii lumini/ la curțile dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem, și totuși lume în care putem aștepta, ne putem regăsi ca în propria noastră lume. Nu e aceasta tocmai lumea poemului, nelumea poetală 30 în care intrăm ca într-o zăbovire cu noi înșine, cu netimpul unui dor nespus? Ceva luminează dar nu suntem în lumină, abia "în tinda luminii"; suntem "cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui azur"14. Dar de acolo, de pe pragul cel mai de jos al adâncului germinant, se urcă pe "cărare prin lăstare de lumină", pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
degrabă în lumină"59. Pentru a ne lăsa văzuți de chipul nevăzutului, ne lăsăm pradă nevederii, morții care ne închide ultima vedere. Ieșim din lume pentru a intra în pustiu, dar e singura cale de întoarcere, prin fața absenței, prin chipul nelumii. Înțeleasă în acest fel, ca fenomenologie a inaparentului, "pustia nu-i decât ieșire", "deschidere este pustia, fără margini/ Răsărit, a fi"60. Intrăm în pustiu fără să fim, ieșind în calea neființei, la fel cum, pentru a ieși în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că aceasta este natura lui, că altfel nu poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt... Dacă s-ar trezi puțin înainte de-a muri, ar crede, din contra, c-a adormit și că visează. O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri. Există multe buruieni cari, aducând o mică modificare a organului vederii, crează înaintea omului o altă lume. O băutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndoiască că aceasta este natura lui, că altfel nu poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt. Dacă s-ar trezi puțin înainte de a muri, ar crede, din contra, c-a adormit și că visează... O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă de-o altă ordine de lucruri. Esistă multe plante cari, aducând o mică modificare a organului vederei, crează înaintea omului o altă {EminescuOpVII 285} lume. O beutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ulici, Trei plus doi, RL, 1984, 36; Constanța Buzea, „Întoarcerea cuvintelor”, AFT, 1984, 11; Țeposu, Istoria, 110; Ioan Holban, Apocalipsă într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Nicolae Turtureanu, Sub zodia suspiciunii, CRC, 1994, 6; Sebastian Drăgulănescu, Lumea ca nelume, „Timpul”, 1994, 12; Ioan Holban, „Am adăpostit întristarea și teama”, CRC, 1995, 4 (interviu cu Dan Giosu); Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 31; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 199. Ș.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
unele personaje secundare ar fi meritat mai mult spațiu, vezi cazul poetului George Rât - îndrăgostit iremediabil de o femeie cu 45 de ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
o boală fără leac roade carnea și sufletul, o lumină de sus mângâie, din când în când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar cu relaxare. Moartea, pusă între ghilimele, e o simplă trecere către viața de apoi, fără lestul dezagreabil și impredictibil al
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
bătut de valuri, teologia mi se pare o știință a aparențelor? Marea - vastă enciclopedie a nimicirii - e mai cuprinzătoare decât cerul - biet manual de Absolut. Gândurile periculoase sânt precedate de o slăbiciune fizică. Discreția corpului în fața a tot ce-i nelume. Filozofia neavând organ pentru frumusețile morții, am luat-o cu toții înspre poezie... Dumnezeu n-a avut nevoie să ne trimită călăi, sânt doar atâtea nopți fără lacrimi... În zorile vieții tremură umbrele morții. Nu-i lumina o halucinație a nopții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au dezvăluit ridicol de singuri. După fiece călătorie, progresul în nimic te leagă incurabil de lume. Descoperind noi frumuseți, pierzi prin atracția lor rădăcinile ce ți-au crescut când nu le-ai bănuit. O dată în interiorul vrăjii lor, în mireasma de nelume ce emană din ele, te înalți spre un gol pur, mărit de ruina iluziilor. Din ce cred în mai puține lucruri, din ce am murit mai mult în umbra frumuseții, din aceea, neavând nimic ce să mă prindă încă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este decât o imagine deformată... Dar cum nu avem, încă, acces la imaginea dintâi, Trebuie să ne mulțumim cu aceste reflexe... Nu e vorba de consolare, nici de resemnare vorbă nu este. E un modus vivendi, într-o lume ca nelumea. Un fel de a trăi drept, într-o lume ce se clatină, drept însemnând nu rigiditate, ci echilibru, în primul rând interior. Vă spun: este o șansă să trăiești! Și, vă asigur, nu ultima. Să ne amintim că trenurile accelerate
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
ultimul cimpanzeu, pentru ca nu cumva - după cum decretase Darwin - maimuța, pe o altă scară a evoluției, să ajungă iar om. Pentru ce s-ar mai fi mirat Thomas că fiica lui, nefiică, era crescută de un cuplu necuplu Într-o lume nelume? Sau poate acesta era mersul lucrurilor și Dumnezeu Își luase de tot mîna de pe oameni, lăsîndu-i să creadă că rostul existenței lor era tocmai plăcerea. Omul e născut pentru plăcere, el simte, maxima lui Pascal părea că pune capac. Biserica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mentis. Tensiunea nemăsurată a unui intelect eroic, de care vorbea Giordano Bruno, acele "fulgurații intelectuale" din viziunea lui Eminescu, au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței cerebrale ? Jaspers afirmă că "nebunia" lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi transneuronală, confirmând ideea lui Eminescu potrivit căreia geniul este o entitate dinafara lumii creată de Dumnezeu. Nici Demiurgul nu-i poate înțelege încifrarea. Prin urmare, poetul creează o neolume, un absolut propriu al omului. În Archaeus Eminescu vorbea de nelume. Nelumea geniului. Dar oare imaginarul poetic rămâne numai o iluzie ? O autoînșelare acceptată de om pentru că este opera sa, că el însuși este creator, putând făuri o lume paralelă celei de fiecare zi în competiție cu lumea lui Dumnezeu ? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]