32 matches
-
o boală fără leac roade carnea și sufletul, o lumină de sus mângâie, din când în când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar cu relaxare. Moartea, pusă între ghilimele, e o simplă trecere către viața de apoi, fără lestul dezagreabil și impredictibil al
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
lui Mircea Eliade, în acest sens: Am ieșit din labirint! Era riguros, cu o sobrietate discretă și, în același timp, atât de cordial, privind cu insistență mersul lumii și mersul semenilor, știind că există lume ca lumea și lume ca nelumea, găsindu-și echilibru în ideile sale, în studiu și cunoaștere prin știința dreptului și știința istoriei. Credea în îndreptarea lumii ca nelumea și, precum cei vechi, în îndreptarea minții, săpându-și gândul în miezuri de realitate, așa cum ai săpaîn piatră
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
cordial, privind cu insistență mersul lumii și mersul semenilor, știind că există lume ca lumea și lume ca nelumea, găsindu-și echilibru în ideile sale, în studiu și cunoaștere prin știința dreptului și știința istoriei. Credea în îndreptarea lumii ca nelumea și, precum cei vechi, în îndreptarea minții, săpându-și gândul în miezuri de realitate, așa cum ai săpaîn piatră; astfel gândul devenindu-i esențial. Nicolae Dan Cetină a inițiat la Tg.Mureș un proiect cultural de anvergură, apreciat și de secția
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
mentis. Tensiunea nemăsurată a unui intelect eroic, de care vorbea Giordano Bruno, acele "fulgurații intelectuale" din viziunea lui Eminescu, au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței cerebrale ? Jaspers afirmă că "nebunia" lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi transneuronală, confirmând ideea lui Eminescu potrivit căreia geniul este o entitate dinafara lumii creată de Dumnezeu. Nici Demiurgul nu-i poate înțelege încifrarea. Prin urmare, poetul creează o neolume, un absolut propriu al omului. În Archaeus Eminescu vorbea de nelume. Nelumea geniului. Dar oare imaginarul poetic rămâne numai o iluzie ? O autoînșelare acceptată de om pentru că este opera sa, că el însuși este creator, putând făuri o lume paralelă celei de fiecare zi în competiție cu lumea lui Dumnezeu ? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transneuronală, confirmând ideea lui Eminescu potrivit căreia geniul este o entitate dinafara lumii creată de Dumnezeu. Nici Demiurgul nu-i poate înțelege încifrarea. Prin urmare, poetul creează o neolume, un absolut propriu al omului. În Archaeus Eminescu vorbea de nelume. Nelumea geniului. Dar oare imaginarul poetic rămâne numai o iluzie ? O autoînșelare acceptată de om pentru că este opera sa, că el însuși este creator, putând făuri o lume paralelă celei de fiecare zi în competiție cu lumea lui Dumnezeu ? Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află în planul eternității lumii umane, după cum afirmă Eminescu în vasta postumă Lume și Geniu (Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe" reflectă desprinderea abisală mergând până la uitarea totală de lume și de sine consonantă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este decât o imagine deformată... Dar cum nu avem, încă, acces la imaginea dintâi, Trebuie să ne mulțumim cu aceste reflexe... Nu e vorba de consolare, nici de resemnare vorbă nu este. E un modus vivendi, într-o lume ca nelumea. Un fel de a trăi drept, într-o lume ce se clatină, drept însemnând nu rigiditate, ci echilibru, în primul rând interior. Vă spun: este o șansă să trăiești! Și, vă asigur, nu ultima. Să ne amintim că trenurile accelerate
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii, ca să se reîntoarcă strângându-se brusc în nelumea neflăcării ei. Da spuse focul ăsta era Satelitu. Numai că nu ne-a dat putere ca să trăim, fie pentru că trebuia să stea ascuns, fie pentru că untura de porc îl apăra. Ce l-am fi devorat, dar ne opreau focurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unele personaje secundare ar fi meritat mai mult spațiu, vezi cazul poetului George Rât - îndrăgostit iremediabil de o femeie cu 45 de ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
spre democrația-mamă, necuvintele sunară întrunirea în congres - în doi timpi se adunară și aflară ce-i de dres, când raportul fu citit de alesul președinte: “Vrem, le spuse el stârnit, să nu fie ca-nainte. Altă lume să durăm, ce nelume să se cheme - după chipul ce-l avem - și-unde omul fi-va vierme!” Când elanul se mai stinse și ei toți se așezară, mulțumiți că se atinse unanimul de-altă oară, un sfrijit luă cuvântul - neica nimeni în congres
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
literare (Luceafărul, Amfiteatru, Steaua etc.). Cărți publicate: Atlanta minut cu minut, Salonul refuzaților, De ce urâm femeile? “Biografia mea este mai spectaculoasă decât opera“ declară, mai în glumă, mai în serios, Miron Manega în “Însemnări de sertar“.“m-am născut ca nelumea, cu picioarele înainte. Adică am intrat în viață așa cum te duci în moarte. O fi vreo semnificație, în venirea asta, a mea, pe lume, ciudată, nefirească, cine știe? “ Miron Manega este un scriitor patriot. Această dimensiune identitară i-a filtrat
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu decît pustia / Pustnicilor din nelume. Bucuriile fac mariaj cu suferința - care domină, în acest registru, poemele (Iubire nu, o, nu cari să nu doară... Nici bucurie, nu făr' de tristețe) și lecția se însușește temeinic pentru că e propusă antimetatetic (altă formă de mise en relief
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Ulici, Trei plus doi, RL, 1984, 36; Constanța Buzea, „Întoarcerea cuvintelor”, AFT, 1984, 11; Țeposu, Istoria, 110; Ioan Holban, Apocalipsă într-o lume de hârtie, CRC, 1994, 1; Nicolae Turtureanu, Sub zodia suspiciunii, CRC, 1994, 6; Sebastian Drăgulănescu, Lumea ca nelume, „Timpul”, 1994, 12; Ioan Holban, „Am adăpostit întristarea și teama”, CRC, 1995, 4 (interviu cu Dan Giosu); Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 31; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 199. Ș.A.
GIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287282_a_288611]
-
spiritul crepuscular îți trimitea starea de drept într-un colț divin luminat, căci din răni adânci curgeau sunete vii clipocind, în locul în care, toate apele își eliberau curgerea, unde toate planetele se sincronizau cu nașterea mea. M-ai găsit în nelumea ta, în constelații contopite cu atingerea vrăjilor mele, unde puncte cardinale înving infinitul, în locul in care mă lipseam de mine la punctul unu minus unu... egal veșnicie-canon sunet. Cenușile fragilului blestem Tot mai adun scântei din vreme-n vreme, din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mormăit ceva în engleza lui de neîn țeles, apoi a-ntors cheia-n contact. Am bătătorit bruma-n arc de cerc și-am intrat pe șosea. Am lăsat în urmă castelul bântuit de la Annaghma kerrig și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-a spus deja, altfel ce s-ar fi ales de forța Tradiției? Așa am făcut și noi. N-am inventat nimic, În afară de felul cum am aranjat piesele. Așa făcuse și Ardenti, nu inventase nimic, numai că aranjase piesele ca nelumea, și pe deasupra era mai puțin cult decât noi, iar piesele nu le avea toate. Ei aveau piesele, dar nu aveau schema jocului. Și pe urmă, noi - Încă o dată - eram mai capabili. Îmi aminteam o frază pe care mi-o spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ultimul cimpanzeu, pentru ca nu cumva - după cum decretase Darwin - maimuța, pe o altă scară a evoluției, să ajungă iar om. Pentru ce s-ar mai fi mirat Thomas că fiica lui, nefiică, era crescută de un cuplu necuplu Într-o lume nelume? Sau poate acesta era mersul lucrurilor și Dumnezeu Își luase de tot mîna de pe oameni, lăsîndu-i să creadă că rostul existenței lor era tocmai plăcerea. Omul e născut pentru plăcere, el simte, maxima lui Pascal părea că pune capac. Biserica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bătut de valuri, teologia mi se pare o știință a aparențelor? Marea - vastă enciclopedie a nimicirii - e mai cuprinzătoare decât cerul - biet manual de Absolut. Gândurile periculoase sânt precedate de o slăbiciune fizică. Discreția corpului în fața a tot ce-i nelume. Filozofia neavând organ pentru frumusețile morții, am luat-o cu toții înspre poezie... Dumnezeu n-a avut nevoie să ne trimită călăi, sânt doar atâtea nopți fără lacrimi... În zorile vieții tremură umbrele morții. Nu-i lumina o halucinație a nopții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au dezvăluit ridicol de singuri. După fiece călătorie, progresul în nimic te leagă incurabil de lume. Descoperind noi frumuseți, pierzi prin atracția lor rădăcinile ce ți-au crescut când nu le-ai bănuit. O dată în interiorul vrăjii lor, în mireasma de nelume ce emană din ele, te înalți spre un gol pur, mărit de ruina iluziilor. Din ce cred în mai puține lucruri, din ce am murit mai mult în umbra frumuseții, din aceea, neavând nimic ce să mă prindă încă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că aceasta este natura lui, că altfel nu poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt... Dacă s-ar trezi puțin înainte de-a muri, ar crede, din contra, c-a adormit și că visează. O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri. Există multe buruieni cari, aducând o mică modificare a organului vederii, crează înaintea omului o altă lume. O băutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare mare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îndoiască că aceasta este natura lui, că altfel nu poate fi și că toate trebuie să fie cum sunt. Dacă s-ar trezi puțin înainte de a muri, ar crede, din contra, c-a adormit și că visează... O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă de-o altă ordine de lucruri. Esistă multe plante cari, aducând o mică modificare a organului vederei, crează înaintea omului o altă {EminescuOpVII 285} lume. O beutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scula binișor, se-mbrăca pe-ntuneric - Se-mbrăca ea și pe lumină - Și se ducea la cine-i era drag. El de-aia-și așternea pe jos, ca să nu-i strice somnul - Mă, de ce te canonești tu pe pământ ca nelumea? Îl certa câte unul, nu te sui să dormi și tu în pat Lângă muierea ta, că de-aia ai luat-o. - Nu, că ea doarme la Mitru lui Ciugulea, Cum să mă ating eu de ea? - Dar tu știi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]