101 matches
-
banale scene de viață pentru a le transcende spectaculos. Precum într-unele din versurile de tinerețe ale lui Mircea Cărtărescu, dar cu o superioară plasticitate vizionară, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate în fantastic, sub o lumină spectrală, "lichidă, nelumească și înspăimântătoare": "țăranul sâsâia ca un șarpe. câinele scheuna. manasia traversă/ podul gustând deja mireasma căminului, călăuzit asemenea/ piloților de luminile de aterizare// căminul ancora în nămol ca un portavion strălucind în/ dimineața tulbure, emanând o căldură stranie, amețitoare,/ călăuzindu
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea nelumească, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Vino ca noaptea, vino ca seninul, ridică-mă din boala mea cea grea, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Măicuță bună Măicuță bună, caldă, tu stai în slava ta, într-o lumină
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un alb dur crucea. Nelumesc, O rază, scurt. "Cerul, foarte aproape". Nu-l mai salți "în tării", prin lănci de gând. Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas - crezi
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
de la marginea orașului le recunosc după culoarea pe care o poartă de obicei hoinarii le răscumpăr iar și iar pe cioburi de micașist mai târziu se va ști ce risipitoare am fost călătorind prin vreme fără circumscriere în arhiva eului nelumeasca lume înlumită m-a așezat ca pe un indicator la marginea arșiței după o vreme am traversat pe partea cealaltă și mi-am văzut liniștită de drum la ceas la Universitate când mă întâlnesc cu mirele meu la Ceas la
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Emil Brumaru Ou figura dînsului, jur, nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
locul că pe propriile-i buzunare. De aceea, poate, nu o mai incită, nu o mai impresionează că în ziua în care a ajuns pentru prima dată aici, cu un autocar înțesat de turiști anonimi. Atunci a simțit frisonul, atracția nelumeasca și care făcea că părul pe ceafa să i se zburlească și sudoarea rece să i se prelingă pe șira spinării, umezindu-i bluză de mătasă arsă de soare. Acum, doar constată că, îndată ce alo cuțiunile criticilor de artă s-
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
de selecție a datelor. Știința lui Culianu e onestă, dar fără orizont. Îi lipsește acel suflu nefiresc, de fantast îndrăzneț, din cuvintele căruia să simți că ceva bizar se întîmplă în carte. E sunetul acela scandalos sau neverosimil, aberant sau nelumesc, pe care îl întîlnești la Vasile Lovinescu sau la Rudolf Steiner. Nu-i iubești și nici nu-i înțelegi cu totul, dar simți ca pe o evidență că în mintea lor s-a petrecut ceva: o ruptură sau o inversare
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
deasa și cu broaște verzui,Tatăl meu mă va plesni peste fațăcu biciul căilor, iar eu voi adormicu seringă dumneavoastră prin sânge,lunatic cum suntși al nimănui,stârv răstignitși putred de ani...Sunteți frumoasă, doamna,ca Tamara mea,... XXV. PĂMÂNTEAN, NELUMESC..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015. Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de flori , neputând să mă cert Ca lipsindu-mi prea mult, nu mai știu să mă iert Și trăiesc, respirând lumea ta. Ce aripi mi-ai cusut pe sub
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mă iert Și trăiesc, respirând lumea ta. Ce aripi mi-ai cusut pe sub coasta de rand Și otrăvuri mi-ai pus în paharul cu ani Ca te-adun, nefiind, dintre flori de castani Și te pierd prin ninsori, blândă mea. Nelumesc și flamand, pământean te iubesc Ca un strugure-n vii, ca un rege la geam ... Citește mai mult Te iubesc scotocind în amurg de cetățiPrin creneluri subțiri, desenându-te finPe o stradă de rând, sub o umbră de pin:Te
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nu mai știu să mă iertși trăiesc, respirând lumea ta.Ce aripi mi-ai cusut pe sub coasta de rândși otrăvuri mi-ai pus în paharul cu aniCă te-adun, nefiind, dintre flori de castaniși te pierd prin ninsori, blândă mea.Nelumesc și flamand, pământean te iubescCa un strugure-n vii, ca un rege la geam... XXVI. EU VOI PLECA DE MÂINE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015. Eu voi pleca de mâine în anotimpul meu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta iscă o reverberație
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
rugăciunii" (Psalmul 36). Metamorfozele purificării sînt puse în ecuație cu metamorfozele poetice: "Bisericile sînt semințe ale Duhului căzute din cer./ Eu mănînc pîine răstignită. Sufletul meu este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează În fața valurilor ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești taine căutate cu trudă, taine din care se nasc de multe ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează și așezarea ei În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ploile calde de vară, pe ulița unui sat uitat de lume și de D-zeu. Și, după ploaia caldă, ce mirific se legăna curcubeul deasupra lumii - adâncită În bezna grijilor de mâine. Și, poate, chiar atunci, fascinată de această apariție nelumească, În sufletul meu s-a cuibărit taina Universului - și chemarea spre a descoperi noi Înțelesuri. Tatăl meu a urmat cursurile seminarului de Teologie. În anul al doilea, din cauza unor neîțelegeri... a fost exmatriculat. După ce s-a Întors din război, având
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se uită la roată. Iar se uită În sus. Iar se uită la roată. Mai făcu de câteva ori mișcările astea, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cântând la pian, Azaria se transfigura. Inspirată, ochii-i străluceau magic, când de sub degetele ei, din clapele atinse de soli cerești picurau cele mai fascinante sunete. Azaria era o frumusețe neverosimilă, era strălucirea artei, subjugarea muzicii, chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne, cum ai îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se află un tron de safir. Dincolo de limitele pământului, un ținut pustiu, în care au fost „azvârlite” ca într-o temniță planetele, adică aștrii neascultători, care au fost îngeri la origine. Domnul i-a condamnat să rămână în acest haos nelumesc vreme de zece mii de ani, până-și vor fi ispășit vina. Conform primei călătorii vizionare, îngerii care s-au unit cu femeile vor împărtăși soarta aștrilor, adică vor fi întemnițați în același loc. În relatarea celei de-a doua călătorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
E una din cele mai izbitoare impresii să vezi cît de placizi, terni și plicticoși sunt sfinții atunci cînd scriu. Gafencu nu face excepție: puținul care a rămas în urma lui în materie de grafie intimă are transparența seacă a cuvintelor nelumești. Aici, cel puțin, o cauză poate fi găsită: nemaiaparținînd decît firav lumii, sfîntului îi lipsește acel elementar fior de seducție pe care orice om normal îl pune în cuvintele pe care le scrie. În fond, scrisul se naște dintr-o
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul împrumută din substanța acesteia misterul potolit, melodios, cu o românească amprentă. Cuvîntul are adieri de zefir nelumesc: "se-ntîmplă seara iarăși pe pămînt / se-așează încă lutul peste tată / pe ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se face frig și
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
paranteza, există în această dialectică lumină- umbră o sugestie a expresionismului german cu Fritz Lang și F.W. Murnau, însă Sokurov este abisal, personajele sale vin din întuneric și intăr în lumină sau sunt invadate de lumină într-un fel nelumesc. Gretchen (Isolda Dychauk), asemeni unei apariții, pătrunde în camera sărăcăcioasă a lui Faust pentru a-i pune o întrebare esențială. Dacă este cel care l-a ucis pe fratele ei Valentin, unicul protector al familiei. Însă există în această apariție
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
de-abia atunci eram îndrăgostitul fericit, pregătit pentru gestul final, să-i iau viața dacă nu pot să fiu totuna cu ea, să-i iau viața, am lovit-o, a căzut neînsuflețită, sângele se scurgea pe fața de o frumusețe nelumească și eu am țipat de plăcere, era ca și când făcusem dragoste cu ea, mă contopisem cu ea pentru totdeauna, se spune că principiul crimei este ura, eu am ucis din iubire, din iubire nețărmurită care nu poate fi descrisă prin cuvinte
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
mistificat prin faliile sociale, astfel că lumea inchizitoarei, acum, Rada, se reîntregește, însă numai psihologic. Problema adevărului este sondată și în Dincolo de lumea de dincolo. La marginea patafizicului, ciocnirile și suprapunerile mitico-magice dintre lumile gunoierilor - conduși de Pârnaie, și ale nelumeștilor - guvernați de centaurul Calu, definesc, în cele din urmă, adevărul despre groapa de gunoi a orașului. Rămășițele sunt ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne? se întreabă ei nedumeriți, după cum, în „groapa-mormânt” a orașului, ei trăiesc sentimentul genezei amestecate cu apocalipsa
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
aer sărută dintre spinii surâsului peste moarte, îngere, mângâie-mi fața atât de durută! pași însemnați printre frunze - octombrie mă recunoști? pietre-carate de-a valma să zornăie pe drumuri de droști numai petale sângele tău ce aur înseminează e viu, nelumesc vă adun dintre perne de insomniac, aventurile autumnale să le istorisesc de la o scorbură la o grotă de la pin la salcâm de la glicinele ce miresme confundă la paradis sau la nimburi de fân o dogoare de pâine o mireasmă amarului
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]